În satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România astăzi Republica Moldova, se năştea la 14 februarie 1935, Grigore Vieru, ca fiu al plugarilor români, Pavel şi Eudochia Vieru.
A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma”, apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, „Muzicuţe”, şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scînteia Leninistă”.
În 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, împreună avînd doi copii: Vieru-Teodor și Călin.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întîlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX„. La sfîrşitul anilor ’80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cîntecele pe versurile sale) avînd un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989.
În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.
Aşa este, frate…..
Aşa este, frate:
Râul cel mic
Când se varsă
În cel mare,
Îşi pierde numele.
La Pererita şi Criva se vede
Câte-un păstor mai bătrîn
Strigând desperat
Prutului nostru:
„Unde alergi, omule?!“
Ciobani tinerei
Se uită în fluier
Ca în traistă cea goală.
Ceaţă pe vale,
Ceaţă în creieri.
Iar noi mai cântăm.