SATURNALII, PE STIL NOU, SFÂRȘIT DE AN 2021
Această săptămână este, în fiecare an, decisivă pentru consolidarea listei de păcate comise de omul obișnuit din toată țara, y compris Bucovina, există un post al Crăciunului, însă să-mi spuneți mie cum respectă acest post cel ce taie porcul, îl perpelește, îl bibilește, cum gustă subprodusele, cum face el pomana porcului, postind?
Hai să fim sinceri cu noi înșine și să ne predăm la prima parohie recunoscând totul, fără ipocrizie, că Saturnaliile încă nu au dispărut și nici nu vor dispărea vreodată, pă pământul României, cum zicea un clasic împușcat la Târgoviște! Să nu ne pierdem cu firea, așa e de când lumea și pământu’, da, hai la lupta cea mare, vorbim politically correct, dacă ne cere UE, îi zicem lu’ Moș Crăciun cum vor ei, apoi, după ce se închide microfonul, facem cum știm noi, măcar o dată pe an!
Se închină cu un pahar de ceva aceste pre-creștinești versuri, pentru toți păcătoșii aflați în proceduri clasice de iertare de păcate, care curg de la sine în luna decembrie, atât pe stil nou, cât și pe stil vechi! Ba chiar și ceva din ianuarie!
Chiar și securea războiului se mai lasă la garderobă, este timp pentru toate, numai să ne rabde Dumnezeu!
BALADA (P)OMULUI DE CRĂCIUN
Zilele acestea, iarăși, am fost criticat
Aspru, de către nevastă, c-am întârziat
Că pe unde, doamne, să mai fi umblat
Când porcu-așteaptă, nervos și netăiat !
Și alte cele, poate mai cunoașteți cazuri
Cum fac nevestele la om, numa’ necazuri!
Amenințând cu mama, prin ucazuri,
Că trece Anul Nou și rup ele zăgazuri
Și o să ne porcească și mai abitir
Să spună ele la vecine, fir cu fir,
Ce nu se spune nici sub patrafir
La popă, despre beție și delir
Ezact când ei îi cam crăpa măseaua
De ajutor, tu ai comis beleaua
Întotdeauna ai întins pelteaua
Și-ai murdărit sufletul ei, ca neaua!
Mai e un pic și este harți la toate cele
Ierta-se-vor păcatele cele mai grele
La omul bun, că toți mai facem și belele
Însă in rem, nu in personam, cum zic ele!
În fapt, ce-a fost, ce a ieșit la cercetări?
Că eu aș fi venit pe trei cărări
Ba chiar mai multe, cu exagerări
Și-ngrozitoare, chiar, insinuări
Că, cum ai da-o, îți iese cu rest
Iar limba e de lemn sau de azbest
Și în picioare ai un fel de lest
Și sunt chiar și propuneri de arest
Sever, o săptămână de supliciu,
Arest, dar cu prestare de serviciu
La domiciliu, stimulat cu biciu
Și înțărcat de la orice beneficiu!
Aș fi de-acord, numa’ să fac ceea ce știu,
Anume : mecanic la cazanul de rachiu!
ADEVĂRUL ISTORIC – cum petrec românii, când sunt sau se dau ca fiind boieri!
„Şi era într-o miercuri, în post, şi au mâncat toți carne, pentru liubovul împăratului creştinescu. Şi ne-au cinstit prea bine şi frumos, şi mai pe urmă ne-au închinat însuşi împăratul, cu nişte vin al lui, de la franţoji, care, îndată cum au băut, au mărmurit toţi de beţi, bând de acel vin. Şi n-au mai ştiut cum au dormit întru acea noapte, și domnul şi boiarii.“ (I.Neculce, O samă de cuvinte…)
Axinte Uricariul dixit: „Peste noapte mai n-au scăpat nici un boiaru fără pagubă şi nefurat de moscali”.
ISTORIE MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ – șprițul la comuniști:
Redacția ZDB: Mugur Ciumică