LA PENSIONAREA MAMUTULUI, DE ZIUA SA, 25.01.2022
Am așteptat să văd și eu cum îl scot la pensie pe Ion (Gâză) Drăgușanul pretenii săi, cei pe care i-a servit și i-a pupat în kur, pe bani buni, căci, orșicât, le-a fost slugă, simbriaș „kultural”, vezi bine…
Dezamăgire, proaspătul beneficiar al celei de-a treia cizme a trebuit să-și scrie singur ceva de plecare de pe prispa căsii, iaca, a fost ziua lui și iată ce a produs mintea sa, din ce în ce mai puțină și mai netedă:
https://dragusanul.ro/aniversare
Nu am reprodus textul in extenso, cine vrea îl găsește urmând link-ul, că nu avem vreo înțelegere de promovare a operei dumisale, de doi lei…
Însă iată mai jos ce a zis, inspirat, urmând textul creației gâziste, un cititor al nostru care a comentat la „A treia cizmă…” (@pseudomaestrul O.)
„aniversare
.
această zi e-n toate doar a mea
cum sunt eu însumi doar al meu
cu gura plină de rahat mereu
și nimeni vreodată nu mi-o va lua
că dacă s-a-ntâmplat vreodată
și-a altcuiva să fie ziua asta
a fost pentru că eu, Andi și nevasta
am hotărât așa îndeolaltă
.
iar azi mărturisesc cum am trăit
și m-am zbătut – că este dur
să pupi atât de multă lume-n kour
cât nimenea măcar n-a bănuit
și iar mărturisesc – că e destin
cei care ca și mine scriu și rag
pe toate le plătesc și le și trag
și n-au deasupra cerul chiar senin…”
Dar și noi ne-am străduit să evidențiem anumite trăsături care străbat, nu-i așa, ca un fir roșu, opera gâzistă, toate cele ale copy-paste și ale încălcării copy-right-ului, defectele sale genetice care se recunosc în productele IQ-ului său sfrijit, limbuția sa alimentată de către organe și politruci, propensiunea sa nedezmințită, în fapt, spre insultă, flegmă, micțiune literar-artistică, toate ale porcului modificat genetic pentru organe, alte tare și fiare care îi atârnă de caracterul său infect, mă rog, nimeni nu este perfect, o să i le găsim pe toate, însă ai lui, toate smart-urile, news-urile, scormonitoarele, alde scârbinio, skîrba, grupurile de la Mirăslău&Gurăslău, de la Falcău, frate, nu au zis nemica, nici măcar pupă-ne-n kur, maestre, care ne-ai fost și bard și gard și model!
În fine, ce a zis domnul Ghitză, Herr Georg, cum ar fi, (pre numele său nemțesc…) ceva de bine, cum se zice chiar la capitis deminutio, la ieșirea din spațiul public, ceva, că nu te vom uita niciodată, să mai treci pe la noi?
Însă, ce e drept e drept, domnul Ghitză nu avea cum, omenește vorbind, pentru că cercetări de arheologie limbistică recentă au dus la descoperiri senzaționale, vezi numa ce zice ZDB ici-șa, în subsolul articolului „VORBA DULCE MULT ADUCE, MAI ALES DE LEMN”, cu trimitere la acest link fabulos
https://www.bzv.ro/de-la-cititori-gheorghe-flutur-traficant-international-de-masini-foto-2508#
Căci iată cu ce se ocupa zglobiul scriitor Ion (Gâză) Drăgușanul, pe vremea în care slujea la Gavril, și anume Mârza ot PSD:
Nu-i așa, domnu’ Ghiță, că ați uitat de această mică găinărie a lui Gâză? Cetiți tot articolul, acuma, că tot s-a pensionat pârâciosul… Iaca pentru cine ați amânat reject-ul doi ani bătuți pe muche, ca un mare creștin ce sunteți, că nu ați intors complect și al doilea obraz! Atenție, nu e glumă, este un dosar, respectuos atrag atenția: nr.8578/2004, Judecătoria Suceava… Că cum ați feștelit dvs. situația, este altă poveste…
Însă noi ne vedem de ale noastre, nu putem să lăsăm omul la greu, cu mari eforturi am confecționat pentru dumnealui și o diplomă, o felicitare, puteți să-i spuneți cum vreți, este expresia concentrată a stimei noastre, a mândriei de a fi fost contemporani cu așa o loază, astăzi și mâine, amin:
PRIMUL CUPON DE PENSIE
(pre versuri tocmite de M.C., -urist nedezmințit, asumat!)
„Măi Ioane, un’ te-ai dusu,
Da’ unde oare te-ai ascunsu
Oare unde ai ajunsu
Să ne dai noauă raspunsu
Că nu te-a mai cunoaște ursu…”
(Bocet din Voitinel, cules de la popa Tunsu; se zice cu acompaniament de drâmbă, „u” final se citește !…nota M.C.)
Această zi este, desigur, doar a ta
Să-ți stea în nas, deasupra de mustață
Că cum a zis și domnul Varvaroi:
De rămâneai, un frate ne erai, pe viață,
Dar, dacă ai plecat, ne ești ca doi!
Însă de ziua ta și-a pensiei îți scriu
Acum, câteva rânduri
La pensionare n-am putut să viu
Și, de puteam, la ce să fiu,
Să te văd mut și prost, pe gânduri…
Din sufletul încrâncenat
Fă-ți flori de sunătoare
Și-un ceai, să-l bei, fiind intoxicat
Cu măselariță și mult kkt,
Să ieși afară, pentru ușurare…
De-acum-nainte nu o să mai fii
Ce-ai fost, și alții te vor consulta
La derogare, să-ți găsească în hârtii
Ascunse în dosare, pe care le știi
Dar nu le recunoști – opera ta!
Că nu e cazul ca să-ți explic eu
La câte ai avea de dat cu subsemnatul
La Judecata de Apoi, la Dumnezeu,
Până-ți găsești și pe la Scaraotski debușeu
Să-ți plasezi flegmele, micțiunea, tot kktul,
Excedentare, care ți-au rămas în stoc
Și nu ți le-au plătit cu sume piperate
Ori că de fraieri, ori c-a fost un troc
Ori că intrau în primă, anume cea de porc,
Pentru activitate culturală la Cetate…
Chiar și mistreții de rât vechi
Cât s-ar feri, le vine lor sorocul
Să li se facă, din șoric și din urechi,
Piftie și opinci, multe perechi,
Groase în talpă, dupe cum e porcul…
În fine, este greu să faci o parodie
După ceva care s-ar vrea dar nu e poezie…
În ce ne privește, ne-am luat ca amintire de la savantul raional, 1/8doct, ceva ce nu se poate uita ușor: această carte despre un oraș, anume Rădăuți, drag nouă, cu coperți pe care stă, tuflită, o imagine a altui oraș – Cernăuți !
Redacția ZDB: Mugur Ciumică