Una buc. valiză lemn pentru Mafia Drăgușanul !
STRICT INDISCRET
ex. pudic .
NOTE ALE SERVICIILOR DE INTENDENȚĂ & CADRE
Nume, prenume, alte date de stare civilă, probleme de cadre
Gâză I. Ion, zis și Drăgușanul.ro
25.01.1955, fără moașă
dec. – nu este cazul
trecut în rezervă – 25.01.2022, doi ani întârziere, nu se știa de unde să fie luat !
Înălțime – 175 cm, măsurat cu kliupa
Greutate – cca 85 kg, în viu
Conformația corpului – burdușită
Culoarea ochilor – căprui/albastru nedeclarat
- alte date specifice: negru-n curu gurii; pestriț la mațe; hâclean; latră și mușcă, simultan.
Religie – incertă
Limbi străine cunoscute: limba română (nivel mediu spre scăzut), alte limbi române din care face translatări și scrie cărți cu copertă și autografe, care se referă la altceva decât scrie pe copertă, numai pentru preteni !
Studii certe: știe 8 clase primare, liceu scremut, alte forme de școlarizare de tablă, derogări. Apartenența politică: unde trebuie, când trebuie! Referințe la Gavril Mârza, Gheorghe Flutur, CNSAS.
Ocupații, meserii cunoscute precum și necunoscute în codul CAEN:
- scriitor la împins vagoane, copy-paste, înscrisuri olografe care nu pot fi făcute publice deoarece sunt de interes pentru siguranța becului – cca câteva ha, vom reveni cu precizări.
- culegătător cu grebla pe Internet, clonă de sociolog, arheolog, lingvist, artist, muzician, genealogist, dar și sociopat, analist, limbist, kufurist, informatician – informator – grafician, turnător – formator de turnători – informatori, imitator, păstor de oi și boi, festivalist – cenaclist, curluntrist, pupinkurist parcimonios, merceolog, muzeolog, moașă de doctori în ceva, negociator, controlor, investigator de doi lei, lele, mârlan de presă, șantajist, mânkător de subproduse ale mațului gros, toate ale arivismului și parvenitismului de partid și de stat, sinecurist de sinecurică zemoasă, apropitar, indispensabil cu vipușcă discretă, colportor, șperaklu, lampagiu, sforar, potlogar, om de nimik, consultant artistic cu derogare, bogat dar sărac cu duhul, dus/adus cu pluta, solist la buhai, zicăleandru, măcăleandru, cu bască-fără mască, hodorog…
Starea generală actuală:
…proastă, accese și excese de mania persecuției, mania grandorii, alte manii, cauzate de șocul post-traumatic al serviciului îndelungat sub arme, de războaiele de țesut intrigi, de războiul cu popii pentru păduri, de războiul cu limba română, de războiul cu istoria, de alianța contra naturii cu demagogia, cu servilismul, parvenitismul, sclavagismul și feudalismul emanate de la CJ al PD/PNL precum și PSD !
Recompense, sancțiuni:
… a fost recompensat cu renta viageră la CCB, i s-au conferit însemnele serviciului credincios în delațiune și flegmă, mențiuni speciale primite pentru imitarea unor ocupații civile, a mai primit clauza de impunitate, dezlegare și harți la ciupeli, conexiune perpetuă la țuțuroiul banului public, scutire de inteligență și bun simț, domeniul exclusiv în șanțul Cetății de Scaun a Sucevei în care să poată face orice, cu sau fără sminteală, de la pogo-pogo la micțiune organizată.
Nu a fost sancționat, organele cunoscându-i sensibilitatea sa de mimoză, precum și amenințarea că lasă orașul fără festival și Bukowina geografică fără cultură, în afară de cultura sfeclei.
Concluzie, la lăsarea la vatră:
Inapt total pe timp de pace, apt, deși limitat natural, din naștere, pe timp de război.
Efecte personale, starea lor, restituire:
0 (zero), pe ce pune mâna nu mai vezi, propunere de casare cu trimitere, și anume la gunoi.
Propuneri:
Din rațiuni umanitare, propunem să i se dea, la vechime, la un an executat prin muncă, un an jumate, ca bonus onorific. Au mai fost propuneri să i se dea un exemplar DEX, din fondurile unității, însă propunerea a căzut, deoarece dumnealui nu recunoaște utilitatea dicționarelor.
Din fondul de carte veche al unității propunem să i se înainteze, prin curier, la unul dintre domiciliile sale, următoarele: Cursul scurt de istorie a PCUS (motivat prin faptul că el încă nu știe când a murit Stalin, cu care s-a cunoscut, prin intermediar, în 1956) apoi „Regulamentul potcovirii cailor la trupele de securitate” și „Metode și mijloace ale muncii informativ -operative: dezinformarea precum și instrucțiuni privind portul băștii și al izmenelor militare, cu vipușcă discretă”
Drept pentru care s-a încheiat prezentul act, în trei exemplare, astfel: una buc. în limba română cu litere obișnuite, spre a-i fi încredințat titularului, să-i fie de dovadă scrisă, la proces; una buc, în litere chirilice, spre a fi înmânat unor preteni ai săi, ca să-l folosească în loc de șampon sau în alte scopuri igienice; una buc. în limba germană, cu caractere gotice, pe care nu le cunoaște, special ca să nu-l poată contesta, neștiind despre ce este vorba, și nici să-l translateze*, fiind slăbit de vârstă și nemaiavând ținere de minte.
*translatare – operațiune cunoscută de către dumnealui, exclusiv, desemnând ceea ce dicționarele descriu ca fiind transliterare ! Nu insistăm, nu este locul și nici momentul potrivit.
Anexa I
Alte considerații de principiu, cu fluturare de batistă, cod+semne și însemne ostășești, deci: nu te vom uita niciodată, tovarășe Nelu! (fluturare de batistă dreapta-stânga, cu repetiție, lent, alternând cu impulsuri dinamice, lacrimi, jumătăți ceapă uz militar)
Notă: nu vă ofuscați că e „tovarășe”, poți pune și „domn”, însă așa e regulamentul scris, așa se pretează!
Apoi, fluturare batistă peron gară Burdujeni, astfel: vom urma neabătut egzemplul tău măreț, să ne trăsnească Dumnezeu precum și organele competente dacă nu vom respecta jurământul nostru sincer! Sensul mișcării va fi sus-jos, viceversa, gesturi ample, gemete, lacrămi sincere, alte emoticoane.
În fine, cu mare atenție, se permite, utilizarea de bannere de mână, prescrise și verificate de inspectori de specialitate, cu texte scurte, mobilizatoare: jos universitarii, doctorii neagreați, sus ai noștri, pa, Nelu, să ne mai scrii măcar pe Internet Archive, Internetu e mare, nu te/ne lăsa, nu ne lăsa orfani de blog, hai la lupta cea mare, trăiască le… și c… (aici ar fi o problemă, alternativ, mai pe departe, se poate face aducere aminte despre succesul cu Motanul Somnorilă !)
Sunt interzise anumite texte cu ambiguități, interpretabile, cum ar fi (caz din practică!) „Hali-ne-ați drobu’, -uriștilor! Pupați-ne în **r!, Și noi pe voi!, precum și alte cele, din cauza potențialului lor insidios și al valorii de amfibologii intenționale*, dupe cum rezultă din cazuistica organelor abilitate!
*amfibologii intenționale – cuvinte și propoziții în doi peri, din tonuri, accente, ambiguități voite, înțelesuri sugerate, aluzii, subtilități rezultând din potențialul polisemantic subversiv al cuvântului scris sau rostit. Dicționarele insistă numai asupra sensului amfibologiei, considerate ca o construcție greșită care dă naștere unor ambiguități, nu și asupra valorii de figură de stil, atunci când este intențională, cum este cazul în epigramă, parodie…
Sindromul Stokholm – o poveste de adormit deținuții politici?
„Sindromul Stockholm este un răspuns psihologic care se dezvolta atunci când victima unei răpiri sau a unui abuz se atașează emoțional de abuzator, ajungând chiar să-i justifice atitudinea.
Astfel, pusă într-o situație extremă, victima înlocuieste frica, disprețul sau respingerea cu o reactie paradoxală de simpatie față de agresorul ei. La baza sindromului stă instinctul de supraviețuire.”
(„Dicționar de afecțiuni, simptome, investigații și tratamente”, Reginamaria.ro )
Anexa II
În lumea civilă, fără bască, fie ea de furat sau atribuită prin OZU, ieșirea la pensie este un eveniment banal, quasipensionarului i se dă un baston cadou, un ceas cu cuc sau ce mai e acuma pe e-Mag, se bea un șpriț, câteva doamne între două vârste varsă o lacrimă premonitorie, domni aflați pe lista de așteptare spun cuvinte simțite, nu te vom uita niciodată, exemplul tău ne emoționează,o să te mai căutăm în problemele dificile cu care ne confruntăm, de ciocan, de nicovală, de scris, de pârât, să te duci la țară să plantezi trei trandafiri, să nu ne uiți, vai, ce o să ne facem noi fără tine, noi ne-am gândit, poftim plicul cu mica noastră contribuție, să ne ierți dacă am greșit cu ceva, să fie bine, să nu fie rău, amin!
Iese și proaspătul pensionar, înghite cu noduri, vai ce frumos a fost, câte am făcut noi împreună, noi am construit România, canalele, podurile, barajele, metroul, tramvaiul, munții și văile, nu mai zic acuma, iaca, mi-a venit rândul să plec, mulțumesc, mai multe nu spun că am un tremollo în glas și nu mi-e bine… Însă niciodată, dar niciodată, nu voi uita etc…
Este o schiță oarecum clasică, plină de banalități care se transmit genetic, așa se făceau pensionările și pe vremea lui Burebista, cine nu crede să-l întrebe pe eruditul jurist Breabăn Andrei, membru al USB, ăsta știe tot…
Însă ce anume justifică această zarvă la un eveniment atât de banal, în principiu, cum este pensionarea unui răcan oarecare, care nu se dă dus de la locul faptei, scos din tinda culturii județene cu potera și cu huiduieli din public, ce să fie, ce să fie? Ce avem cu omul, mai lua și el un ban, doi bani, se făcea că scrie cărți, câți nu fac la fel, e plină țara de imitații de oameni care parazitează bugetul statului, nu mai încăpea unul, cât era să-l fi lăsat să iasă singur, cu tot cu derogare, cu picioarele înainte?
Nu mai repetăm, în acest ziar s-au spus lucruri însemnate despre impostura, 1/8doctism, cacealma, tupeu, mârlănie, toate ale prostului ajuns unde nu ar fi ajuns prin mijloace proprii nici măcar să adulmece, de departe, salariile și banii feșteliți cu voie de la poliție…
Cine vrea să știe mai mult, să revadă, să se uite, să meargă pe acest link care dezleagă, în bună măsură taina…
Click AICI: ȘOVĂIELNICII SUVERANI AI BUCOVINEI DE IERI ȘI DE AZI
…din care reproduc ceea ce am zis eu însumi, pentru cititorul român:
Manifest pentru guzani:
”Vindem patria pe bani
Și strămoșii pe lovele,
Bucovina, pe parcele,
Pentru table, pentru stele!”
Vă rog să admiteți, stimați cititori, că în astfel de infamii și fărădelegi stau toate motivele pentru care trebuie să ne facem cruce și să ne bucurăm că scăpăm, cel puțin aparent, la prima strigare, de această pacoste ca o râie, de o lepră cazonă adusă pe capul nostru de politrucii și majurii vremurilor noastre tulburi… În ordinea lucrurilor, este bine să repetăm cum stau lucrurile care este motivația reală a aversiunii pe care o avem față de un hodorog care inspiră cel mult milă, la vedere și dispreț+amuzament la lectură…
Iată, pe scurt, ce anume îi animă pe cei care l-au contestat cu o anumită vehemență, atipică, nespecifică presei noastre locale, deținătoare a unui smart patent de scriere sălcie, de apă sfințită, de cotcodac și de goarnă, de instrumentar tradițional de pupat în kur pe ceva kreuzeri, de buzunar, de sugiuc, de ceafă la grătar, de tras pe nas, de țoale… Deci:
Gâză-Drăgușanul a fost strâns de pe drumuri imediat după revoluția de eliberare socială și națională, anticomunistă și antiimperialistă armată, în timp ce boncăluia disperat că se schimbase nițel regimul iar scrisorile sale olografe de dor către organ îl puteau expune disprețului public, dar nu numai!
Că ce făcea, cu ce se ocupase el înainte de fatidicul an 1989, tot el ne spune, după cum îi este propensiunea sa curioasă, autodistructivă, de a se autodenunța, de a spune ceea ce secțiunea sa responsabilă de raporturile cu societatea nu ar vrea să spună, ar ține la dos, la dosarul său de cadre cu doi sau trei de zero, însă o altă secțiune, diavolească, tinde să spună într-un metalimbaj, care îl chinuie de mult pe betul Gâză-Drăgușanul, mai rău ca podagra, pedepsia sau zaharisirea, cu toate ale sale…
În scop didactic, desigur, o să vă furnizăm câteva exemple, din mărturisirile sale, care sunt despre Albă ca Zăpada, scoase pe goarnă ca un fel de Scufița Roșie, corcită cu Ivan Turbincă, așa:
„Multă vreme, în timpul gărzii, nu se primeau gloanţe, cu excepţia pazei unor ambasade…” (”în slujba patriei, cu un bacalaureat inutil” Chiar, bine zis!)
Comentariu M.C. : este notoriu, totuși, la 33 de ani după revoluția unora, că ambasadele nu erau păzite de pompieri! Ce făcea pe-acolo, pe la ambasade, ”pompierul”Gâză, rămâne de văzut, cu glonț pe țeavă… Mă rog, topica s-ar putea să fie deficitară, nu mai revenim, însă.
[Val Lefescu] „…Locuia, în vecinătatea Academiei de Ştiinţe Economice, pe strada Maior Ene Giurescu, în fosta casă a lui Corneliu Zelea Codreanu, o vilă sobră, înconjurată de ziduri masive, din piatră, ploaia scoţând la iveală, prin tencuială, lozinca „Trăiască Garda de Fier!”. La parter, încă mai trăia o nepoată a lui Codreanu, Lefi ocupând o garsonieră de la etaj, în care nu rămânea peste noapte (avea o prietenă, pe Calea Victoriei, bibliotecară, cu care îşi împărtăşea destinul).
În casa aceasta, fiecare nou venit căpăta dreptul de a se aşeza, întotdeauna, pe un singur scaun (eu, de pildă, fusesem repartizat în „fotoliul lui Andriţoiu”, iar când ne-am nimerit doar noi doi, ne-am înghesuit în acel fotoliu), iar singura băutură acceptată era vodca cu grapefruit – pentru că i se înşurubase lui Lefi ideea că numai o astfel de vodcă bea şi Corneliu Zelea Codreanu. De regulă, în fiecare joi, spre seară, se adunau, acolo, Iurie Darie, Silviu Stănculescu, Alexandru Clenciu, Nicolae Ghiţescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Alexandru Andriţoiu, Tudor Popescu, Arcadie Donos, Victor Bibicioiu, Vasile Blendea, Ştefan Iordache, Romulus Vulpescu, Dinu Ianculescu şi alţi scriitori, actori şi regizori, ba chiar şi nepotul eroului Ene Giurescu, istoricul Dinu C. Giurescu, cu casă, în megieşie.
Val Lefescu nu era nici măcar simpatizant al legionarilor, dar ivirea lozincii cu Garda de Fier, pe vreme ploioasă, în zidul masiv al proprietăţii, îi provoca teribilismul, speriindu-l mai ales pe dramaturgul Tudor Popescu, căruia tocmai urma să i se joace, în regia lui Silviu Stănculescu, „Concurs de frumuseţe”, la Teatrul de Comedie, o satiră tăioasă la adresa vremurilor ceauşiste.”
Aici se vede ce făcea dumnealui prin București, pentru ce îl trimisese partidul și organul, mai ales, la Vulcan, la uzinele Vulcan… Erau vremuri zdruncinate, teama de legionari era, deși astăzi poate părea ciudat, la apogeu, partidul vedea, mai ales în rândul intelectualilor, o tentație uriașă spre a repeta istoria interbelică… Scriitori, actori, pictori, artiști se adunau – unde? – desigur în fosta casă a lui Zelea-Codreanu, unde se îmbătau și o dădeau pe repertoriu legionar, care începea, inevitabil, cu salutul lor, nu insistăm… Însă ce răspunde dumnealui la o întrebare nepusă, despre un subiect inabordat și inabordabil, trădându-și, în acest mod, ca prostul din baie, ocupațiunea momentană?
„Val Lefescu nu era nici măcar simpatizant al legionarilor, dar ivirea lozincii cu Garda de Fier…etc….”
Ce mai zice dumnealui, conform instinctului de a se da în vileag, fără să i se impună? Iaca, în „Vremea cu oameni. Copilu nimănui. II”
„ După liberare, primisem repartiție, de la Forțele de Muncă, pentru încadrarea ca recepționer la Cabana „Căprioara” din pădurea Adâncata și am intrat, astfel, într-o lume pe care nu o s-o uit vreodată. Șef era Vasile Ujeniuc, fost ofițer în Armată Regală Română, un om cu o cultură solidă și cu o filosofie de viață practică și interesantă. Încă din prima zi, mă împrietenisem, pentru totdeauna, cu Viorel Muha din Berești, urmașul unui emigrant rus din Omsk…”
Acesta este episodul din foiletonul care s-ar vrea un fel de memorii scrise la sfârșitul partidei de vânătoare de mistreți, poate cel mai bulversant, prin neglijenta marturisire pe care subconștientul său supraîncărcat nu mai poate să-l țină sub bască…
Prefăcându-ne a nu ști, din alte surse, de pe la alte gâze care i-au făcut concurență, în tinerețe, direct de la stup, eventual, de pe la CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Stupului) luăm doar ce spune el, ros de acea propensiune de a se da în vileag, în nenumărate exemple… Căci se știe, imediat ce terminai armata la pompieri, erai luat direct de la tulumbă, după ce ai absolvit „școala de gradați” pentru paza ambasadelor (!!! acolo erau trimiși, îndeosebi, cei mai buni oameni de cultură de la organele inarmate, cei mai viteji și mai drepți dintre traci, deci, este clar!!! Ei lucrau cu glonț pă țeavă, stăteau cu kuru la ambasadă și cu față neînduplecată spre zurbagiii care dădeau să intre fiindcă nu aveau altă treabă, din nifilism, banditism, terorism…) deci erai luat de la țeava pe unde curgeau, cu presiune, ape și informații și erai repartizat de către „forțele de muncă” să fii recepționer la o cabană cum era ”Căprioara”, loc de pomenire și de mânăstire de granguri comuniști, de tovarăși și domni care pășeau a mai multe perechi de koaie, recepționerul ce făcea el?
El era vigilent, avea în subordine păsăricile, păsăroii (unii se hrăneau cu boabe, alții cu știuleți…), ei răspundeau de asigurarea contrainformativă a obiectivului iar tu aveai 20 (douăzeci) de ani, deci nu ai semnat nici un angajament cât o foaie de cort,nu aveai nici un trecut de măcă, de kronko, nimic… Și aveai în subordine și SHOP-ul, care era Sf. Graal al comerțului acoperit, acoperit ca să nu plouă peste bunăciunile absente din comunism, adecă Kent, Marllboro, cafea, whisky, cacao, fructe exotice și ce-i mai trebuia omului !
Așa era pe atunci: absolvenții de liceu erau, neapărat, repartizați pe la recepțiile cabanelor, pe la shop-urile aferente, cu recomandarea parohiei de care aparțineau! Foarte pricepuți, devotați, acest lucru este cert, verificabil: unul a ajuns om de afaceri, celălalt – afaceri cu om ! N-ați știut? Normal, dacă ați citit cărți greșite și nu ați semnat, la timp!
Piesă grea, un fel de Messi de Mereni al lupte împotriva extremei drepte și, în general, împotriva oricui cârtea în front, el era mutat cu OZU corespunzător pe la diferite obiective de interes, pe la abator dar și pe la abatoarele spirituale ale vremii, a fost sforar, lampagiu la nu-ș-ce teatru din Suceava, l-a observat și monitorizat exigent pe unul care a fugit din rai apoi s-a răzgândit și a venit înapoi (nu dăm nume, nu acesta este scopul..) nu i-a scăpat din ochi pe legionari cărora le bătea la ușă și la sertar (la manuscrisele de sertar) nu a lăsat presa cu un singur ziar să se piardă în amănunte neesențiale, apoi a susținut la greu născânda presă capitalistă făcută pe banii CC al UTC,din conturile rămase deschise până pe 31.12.1989, în fine, nu ne băgăm în activitatea sa de kronko în slujba democrației, căci se schimbase kalimera, el avea o utilitate democratică, all inclusive, care nu mai poate fi contestată acuma, este pe baze legale, să nu cumva să încurcați că vă ia mama draku’ vreun grup, de la Falcău, de la Hârlău, de la Mirăslău&Gurăslău, oameni ai timpului care mergeau ei, așa pe drum ,și au găsit ei o cabană părăsită, ca să intemeieze un grup de sprijin pentru cei rătăciți prin stațiuni și universități…
În această calitate, de șperaklu rodat, de prolific scriitor de schițe olografe, orientându-se după, nu-i așa, pseudonim, l-a găsit cuviosul Gavril Mârza pre martirul și marturisitorul Gâz-Drăgușanul și i-a dat cele trebuincioase ca să scrie împotriva popilor și a averilor „mânăstirești”… Mizând, oarecum, și pe scârba sa încă insuficient deslușită față de „popi”, a se înțelege, preoți ortodocși, l-a făcut om de stânga, este începutul apogeului său de lepră cazonă, acum avea și spatele asigurat poilitic, domnul a dat, domnul a luat de bun ce spunea (domnul Gavril…) el semna în nume prorpriu, ca el însuși, ceea ce trebuiau să fie comunicate ale PSD Suceava, el l-a făcut pe Gheorghe Flutur „fascist”, „nazist”, toate ale atitudinii porcului (scuzați, așa se spune..) care răstoarnă troaca, de sătul…
Că ce avea el, fie în nume propriu, fie în numele PSD, cu pădurile, ce știa el, ca Maisie, și nu știau generațiile de cărturari care au mușcat țârâna, deoarece conținea calciu pentru dinți?
S-o luăm mai pe departe, subiectul este actual și astăzi… Deci, la vremea aceea, etatismul iliesciano-văcăroist era în floare, ei nu-și vindeau țara, cu excepția unor cazuri speciale, la preteni, iar popii erau reacționari, pentru că erau nește drogați spirituali, religia este opiul popoarelor, să fi zis un oarecare Lenin! Tot popii, Pimen, mai ales, erau deviaționiști, el îl chemase pă unul, Mihai de Hohenzollern, să vină la Putna, i-auzi, frate!
Domnul Dragoș Băncescu de la Radauți, autentic intelectual bucovinean, are un site pe care publică imagini și comentarii de foarte bună calitate, care sunt despre sau au legătură cu Radăuți… Nu de mult, a publicat o poză cu elevi din anii ‘70-‘80 care erau duși, în vacanțe, la cules barabule și in, în special, la ferma numită „ Negostina vegetală”, de lângă Siret, unde ne terorizau tehnicianul Huțu („na pa zagralea”! urla la noi, apoi urma o înjurătură în limba unei minorități naționale locale…) precum și profesorul Hulubaș, care ne strângea dimineața și, pe stomacul gol, ne citea editorialul din „Scânteia”… Cine nu știe cum se culege inul, 2 ari de căciulă de elev de liceu pe zi, nu știe nimic despre agricultura socialistă!
„Pe noi nu ne-au dus la barabule, zice domnul Băncescu, care este trecut oleacă de 70 de ani, pe noi ne-au dus în zona ocoalelor silvice de la Câmpulung, să plantăm puieți, în locurile curățate de Sovrom-Lemn-urile, asocierea de belit codrii în folosul Rusiei, ca să aibă ce tăia, azi, austriecii” (am redat sensul…, nota M.C.)
Nu există flegmă, imprecație, insultă, amenințare la adresa BOR, la adresa ierahilor bisericești, la adresa simbolurilor naționale, la adresa mânăstirilor și comunităților monahale, pe care să nu o fi aruncat în spațiul public dulăul negru-n curu gurii Gâză-Drăgușanul, câinele turbat al democrației originale, cel lăsat din lesă cât să împroaște cu bale pe cei pe care decența, mimată politicianist, îi impiedica pe titularii urii să o facă personal, din rațiuni tactice…Cam pe când prinsese dumnealui coajă, ca mamaliga, Mârza, care-și făcuse plinul de etapă, el însuși ieșit de la aceleași cursuri scurte de tablă, sub aceleași ospicii favorabile, a pierdut alegerile în favoarea feșterului Ghiță, cel pe care Gâză-Drăgușanul îl făcuse „nazist”…
Însă slujba-i slujbă, drujba-i drujbă, așa că dupe ușoare exerciții de pupat în kur tematic, dintre care cel mai eficient s-a dovedit a fi cel cu emigranții (bejenarii…) ardeleni trecând munții, prin șeaua Tihuței spre Bucovina, gâză a trecut cu tot cu arsenalul de flegme cazone la cazarma col (r) Flutur Gheorghe, ca să-l sprijine și pre el în problema îndărătnicului Pimen și a pădurilor sale de fag, să nu cumva să le ia de la drujba austriecilor, astăzi și mâine, amin! Este perioada sa de apogeu+platou, ca să-i fie bine a fost intabulat cu funcții sinecual-sinecuristice plătite cu derogare de studii, consultant artistic la CCB, emițător de panseuri de gâgă și organizator de festivaluri penibile în zona sacră a Cetății de Scaun, pe un sit arheologic neepuizat, monument istoric clasat legal in clasa A, ca să aibă o sinecurică și o sursă de venituri și un anume plod neisprăvit (Andrei Teodor Drăgușanul, zis Andi Drăgușanul), răgălăi de mâna a doua, a treia, micționari și scuipători de ziduri de incintă, pișători și drogangii, kknari și consumatori de amfetamine, pe bani publici…
Nu există cuvinte nici spațiu suficient pentru a face inventarul tuturor daunelor și deserviciilor făcute de impostorul și 1/8doctul Gâză-Drăgușanul la apogeul carierei sale, sub duiosul și înjderatul Ghiță, toate jenantele sale „opere”, toate improprietățile sale de limbaj, toate deturnările, abuzurile în serviciu, toate fărădelegile comise cu iluzia impunității perpetue!
Există motive să credem că, la un moment dat, a fost abandonat ca inutil și chiar periculos de către foștii săi mentori de la organe, mai ales după ce „problema legionară” a căzut, legalmente, în desuetudine, în forma sa profesată și proliferată în mandatele lui Măgureanu-Astaloz… Însă după cum este zicerea cu sacul și peticul, tusea și junghiul, unii s-au mai bazat pe „expertiza” sa culturală, o formă acută de impostură grea, de erudiție mimată și alimentată cu mijloace precare, dobândite prin suprasolicitarea internetului, prin ignorarea și chiar fraudarea regulilor copy-right-ului… Aceste așa zise expertize sunt cu atât mai dăunătoare cu cât, integrate în acte de informare a organismelor statului abilitate să le primească, pot duce și, fatalmente, au dus, la decizii greșite, abuzive, în detrimentul statului român!
Este și perioda mandatelor 2 și 3 ale lui Flutur în care Gâză-Drăgușanul, impregnat de iluzia impunității, l-a impins din spate în afacerea cu „Motanul Somnorilă”, de mandatul care nu poate fi nici măcar numerotat decât prin relaționare la mandatele lui Flutur al nevolnicului prim-secretar PSD Nechifor, cele în care Gâză-Drăgușanul a început să facă acte și fapte în dauna românismului minim, obligatoriu pentru cineva care este funcționar al statului (sau asimilat legal) român, să lucreze, parctic, pentru iredentismul ruteano-ukrainean în forme pretins subtile sau de-a dreptul brutale și imbecile, cum este acel „Manifest pentru salvarea Bucovinei”, al „Mișcării pentru…”, alte atacuri la adresa valorilor naționale, ale simbolisticii sacre a românsimului, ale mitologiei naționale integratoare, acte și fapte care nu au sens decât înțelegând iredentismul ukrainean în manifestările sale istorice, temperate pentru moment, de disputele neașteptate cu fratele rus…
Cel ce scrie astăzi, ipocrit, poate din rezervele sale socioaptice, așa:
„..în vremea-n care rătăcesc,
căci cred adânc în nemurirea
prin neamul nostru românesc…”
(Încredințarea, 14 ian.2022)
…este și cel care a comis, cu intenție, această formidabilă insultă adusă neamului și simbolurilor sale sacre, transformând tricolorul, drapelul național, în sârmă ghimpată, așa:
Nici el, nici cei care au făcut ani de zile scut în jurul lui, nu au explicat niciodată care este simbolistica sârmei ghimpate în culorile steagului național, ce oameni, ce nații, ce popoare, stau în spatele sârmei ghimpate românești? Ați putea explica, dvs., creatori ai modelului gâzist, ce anume ați sponsorizat, ce ați dorit să spuneți? Că pe noi nu ne duce mintea, în afara interpretării de mai sus, cea a alinierii la propaganda iredentistă…
În fine, în zilele noastre, excedați de pierderea unui important capital de imagine prin asocierea cu ura, veninul și impostura 1/8doctului Gâză-Drăgușanul, aliații săi, utilizatorii săi care au aflat și elementele picante ele neghiobie sale, subcultura sa de târlă, năravurile sale de hoț de internet, confuziile din mintea sa suprasolicitată, au pus mână de la mână și au înșurubat, prin arabescuri, un scenariu care duce la pensionarea sa, de parcă a fost vorba să scoată de pe șină o valoare națională, vreun academician sau vreun performeur cultural de excepție…
Ex nihilo, nihil!
Sancțiunea ce mai gravă nu este scoaterea sa la pensie care nici nu esteo sancțiune, ca să nu jignim milioanele de pensionari din România și nici pe cei care așteaptă, cu emoție, să se ocupe de nepoți, acasă, și mai puțin de netoți, la serviciu…
Este, cum am spus, un fapt banal, întârziat de către impricinat ca să lungească pelteaua adăpării de la țuțuroiul banului public dar și ca să scape de perspectiva dură a ieșirii din combinațiile de putere și manipulare, ale angrenajului care îi venea ca o mănușă și pe care l-a deservit zeci de ani, ca un fel de substitut de om întreg la fire, însă, în fapt, dedicat unor malversațiuni greu de acceptat, de tolerat, de iertat…
În Bucovina profundă, cea care i-a fost întodeauna străină pensionarului Gâză-Drăgușanul, exista un descântec de ploșnițe, așa:
Crai nou, crai nou,
Ploșnițele-afară!
Da’ noi ce-om mânca?
Pâine cu sare!
Da’ ele?
Una pe alta!
Cine are de priceput, pricepe…
Anexa III
ODA VÂNZĂTORULUI DE SUFLETE, LA APUS
Când îți vine vremea să te duci
De pe prispa căsii, știm noi unde,
Ioane, se întâmplă că nu mai apuci
Vreo halcă, iar norocul ți se-ascunde!
Să-ți iei valiza cea de lemn, de unde știi
Că ai lăsat-o, la încorporare,
Și să te-mbeți cu apă rece, că ai să mai fii
Și altceva, vreodată, după liberare…
Că vei lăsa, la intendență, armamentul
Și sculele de copy-paste, photoshop-ul,
Și-o să te rogi să-ți rupă și angajamentul
Și numele conspirativ, să-l ștergi cu mopul…
Că bună e vânzarea, nici nu știți,
De suflete, când e și plată,
Anume cei treizeci de-arginți
Ca rentă viageră, bine indexată!
Și ce colecție de politruci, prim-secretari,
Ai dus de nas, spre cele necesare,
Câți popi, chiaburi, câți legionari
Doar ție-ți datorează proza din dosare!
Cu kuru-n-sus de s-ar întoarce lumea și pământul
Bine o duci, când simți de unde bate vântul!
Viorel Varvaroi: „…domnu’ Ionică, da’ cine vă obligă pe dvs. să scrieți cărți?…”
Am stat mult la îndoială, că, anume, ce dedicație să-i facem proaspătului dar și stricatului pensionar, ca să aibe o legătură și cu naturelul său, atât cel profesional cât și deoarece…! Vezi mai jos, nu comentăm!
KOLOMEYKA – Tropotianka
Pentru alte câteva informații despre impostura și activitatea Clanului infracțional Drăgușanul Click pe link-urile de mai jos:
ION DRĂGUȘANUL, INSTIGATOR LA AUTONOMIA ȘI SECESIUNEA BUCOVINEI
ETNII BUCOVINENE” – O „ANTOLOGIE”, DE ION DRĂGUȘANUL
COTA ȘTIINȚIFICĂ A SCRIITORULUI MAFIOT ION (GĂZĂ) DRĂGUȘANUL
CINE E DRĂGUȘANUL, ION? 44 PROBE DE IMPOSTURĂ
SPADA LUI ȘTEFAN CEL MARE SAU …CONTRAFACEREA DOCTORILOR IN ISTORIE
HERALDICA LA CJ SUCEAVA AL PSD/PNL&USR
CINE SAU CE L-A UCIS PE IPS PIMEN ACUM UN AN, ÎN AFARĂ DE KOVID?
ȘOVĂIELNICII SUVERANI AI BUCOVINEI DE IERI ȘI DE AZI
Dan Cușnir, impostor și datornic vândut, acum se vrea primar
Dan Cușnir, din agent de vânzări, se vrea latifundiar peste Suceava
Firma copiilor sefilor judetului Suceava a castigat finantari PHARE pentru o fabrica de cherestea
Redacția ZDB: Mugur Ciumică