Administrația locală de la Suceava pare să fi descoperit secretul absolut al succesului în managementul public: dacă ai o problemă, o clădire sau o bucată de teren, o concesionezi și ai scăpat de griji. După ce rețeta de succes a fost aplicată cu sfințenie pentru ștrandul din Ițcani și pentru patinoarul din Areni, ilustra conducere a Primăriei Municipiului Suceava se gândește acum, cu aceeași generozitate administrativă, să pună sub umbrela concesiunii și stadionul municipal. În acest ritm alert al privatizării managementului, sucevenii încep să se întrebe, pe bună dreptate, dacă nu cumva urmează la rând chiar ei, ca cetățeni, să fie concesionați la pachet cu tot cu taxe și impozite. Rămâne doar de văzut cui: poate unui primar vizionar din județ sau, de ce nu, unuia de prin Botoșani, Neamț sau Iași, că doar piața e liberă.
Disputa din jurul infrastructurii sportive a atins apogeul odată cu promovarea echipei Cetatea 1932 Suceava în Liga a II-a, un succes uriaș care, în loc să adune autoritățile la aceeași masă, a declanșat o competiție acerbă de orgolii și strategii pe hârtie. Într-un comunicat oficial emis pentru a calma „euforia” electorală a partenerilor de dialog, conducerea Primăriei Suceava propune o abordare pe care o numește „metodică și realistă”, dar care, în esență, confirmă apetitul pentru externalizarea responsabilităților. Deși s-a angajat public să suporte cheltuielile urgente pentru ca stadionul Areni să fie omologat de F.R.F., municipalitatea scoate imediat la înaintare soluția favorită: analizarea perspectivei de a concesiona întreaga infrastructură actuală a stadionului pe un anumit număr de ani către un investitor care să își bată capul cu modernizarea și confortul.
Când vine vorba despre planul pe termen lung și ridicarea unei arene complet noi, edilul Sucevei devine brusc extrem de strâns la pungă și invocă o listă lungă de priorități bugetate pentru anul 2026, plasându-le într-o opoziție directă cu dorința sucevenilor de a avea un stadion modern. Cu o ironie fină, primăria întreabă comunitatea la care dintre proiectele vitale ar trebui să renunțe pentru a face loc stadionului, înșirând pe listă reabilitările urbane, locurile de parcare, modernizarea parcurilor, grădinița din Obcini sau remodelarea zonei centrale. Mesajul din spatele rândurilor este cât se poate de transparent: banii din taxele locale sunt deja distribuiți, iar cine vrea fotbal de calitate superioară trebuie să aștepte finanțări de la Compania Națională de Investiții (CNI) sau să accepte formula unei asocieri în care primăria vine doar cu terenul și utilitățile.