Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat o decizie care reprezintă o lovitură pentru poziția susținută de Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, în disputa privind restanțele salariale ale magistraților. Instanța de la Strasbourg a respins, în unanimitate, plângerile a cinci judecători și foști judecători români, stabilind că eșalonarea plăților de către Guvern nu le-a încălcat drepturile garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai mult, judecătorii europeni au formulat observații critice la adresa modului în care instanțele românești au contribuit la extinderea beneficiilor salariale ale magistraților. CEDO atrage atenția asupra riscului unor conflicte de interese atunci când judecătorii pronunță decizii privind drepturi bănești de care ar putea beneficia chiar ei.
CEDO avertizează: Judecătorii care decid asupra propriilor beneficii salariale riscă să se afle în conflict de interese
Una dintre cele mai importante observații ale instanței europene privește chiar mecanismul prin care magistrații din România au obținut, de-a lungul anilor, majorări salariale în urma unor procese.
CEDO constată că jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție a contribuit la modificarea, în practică, a cadrului juridic privind salarizarea magistraților, fără ca legile succesive să fi fost schimbate formal în același sens.
Problema ridicată de instanța europeană este una de principiu: judecătorii au ajuns să se pronunțe asupra unor drepturi salariale care le puteau aduce inclusiv beneficii financiare personale.
CEDO avertizează că interesul patrimonial al unui magistrat poate interfera cu obligația acestuia de a-și exercita imparțial atribuțiile.
Observația pune într-o lumină critică un sistem în care hotărârile judecătorești privind salarizarea au generat noi revendicări, extinderi de beneficii și obligații financiare considerabile pentru stat.
Instanța europeană nu stabilește că anumiți judecători au comis efectiv un conflict de interese, dar semnalează explicit riscul creat de asemenea situații.
CEDO: Instanțele nu trebuie să se substituie Guvernului în stabilirea cheltuielilor publice
O altă concluzie importantă privește limitele puterii judecătorești în raport cu Guvernul și Parlamentul.
Curtea europeană observă că instanțele românești ar fi putut depăși rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, generând aparența unui conflict instituțional de interese.
Judecătorii europeni subliniază că stabilirea priorităților bugetare și distribuirea resurselor publice intră în competența puterilor executivă și legislativă.
Această observație este deosebit de importantă în contextul conflictului dintre Guvern și Înalta Curte, instituție condusă de Lia Savonea, privind alocarea banilor necesari achitării restanțelor salariale ale magistraților.
Guvernul a avut motive legitime să eșaloneze restanțele salariale ale magistraților
În cauza „Pușcașu și alții împotriva României”, cei cinci reclamanți au invocat încălcarea dreptului de acces la instanță și a dreptului de proprietate, susținând că statul nu a executat integral hotărârile judecătorești prin care le fuseseră recunoscute diferite drepturi financiare.
CEDO a analizat însă și situația economică a României, precum și impactul pe care plata imediată a tuturor restanțelor l-ar fi avut asupra bugetului public.
Curtea a apreciat că măsurile de eșalonare și amânare a plăților au urmărit obiective legitime de interes general, inclusiv reducerea cheltuielilor publice, echilibrarea bugetului și redresarea finanțelor țării.
Instanța a ținut cont și de faptul că autoritățile au adoptat succesiv mecanisme de plată graduală a obligațiilor financiare.
Judecătorii europeni au considerat că, în circumstanțele excepționale analizate, statul a încercat să mențină un echilibru între drepturile reclamanților și interesele generale ale societății.
CEDO precizează însă că lipsa banilor nu poate justifica, în sine, refuzul executării unei hotărâri judecătorești. Decizia nu oferă Guvernului un drept general de a ignora datoriile stabilite definitiv de instanțe.
CEDO constată că magistrații reclamanți au venituri mult peste media din România
Un alt element al motivării privește situația financiară a celor cinci judecători și foști judecători care au sesizat instanța europeană.
CEDO recunoaște că sumele solicitate sunt importante, dar constată că veniturile de care reclamanții au beneficiat sunt considerabil mai ridicate decât salariile și pensiile medii din România.
Potrivit comunicatului oficial, veniturile acestora depășesc inclusiv remunerațiile primite de cele mai înalte autorități ale statului.
Judecătorii europeni au considerat că reclamanții nu au demonstrat că neplata integrală și imediată a banilor le-ar fi pus în pericol mijloacele de subzistență sau le-ar fi impus o povară individuală excesivă.
Restanțe salariale uriașe. Pentru 2026 au fost solicitate aproximativ 1,4 miliarde de euro
Dimensiunea financiară a problemei reiese din informațiile prezentate instanței europene de Guvernul României.
Potrivit acestor date, Ministerul Justiției a achitat magistraților, în perioada 2006–2022, aproximativ 2,56 miliarde de lei în baza hotărârilor judecătorești și a deciziilor administrative.
În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție a raportat plăți de aproximativ 4,58 miliarde de lei pentru perioadele cuprinse între 2010 și 2022.
Pentru anul 2026, Înalta Curte și Parchetul General au solicitat, potrivit Guvernului, alocarea a aproximativ 1,4 miliarde de euro, reprezentând restanțe rezultate din hotărâri judecătorești și decizii administrative, inclusiv dobânzi.
Lia Savonea a câștigat un proces de aproximativ 5 miliarde de lei împotriva Guvernului
Decizia europeană vine la numai o săptămână după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a câștigat definitiv procesul cu Guvernul și Ministerul Finanțelor privind plata restanțelor salariale ale magistraților.
La 15 octombrie, instanța supremă a menținut soluția Curții de Apel București, care obligă autoritățile executive să asigure fondurile necesare executării obligațiilor de plată, miza financiară fiind estimată la aproximativ 5 miliarde de lei.
Acțiunea fusese susținută de Înalta Curte condusă de Lia Savonea, care a argumentat că neplata restanțelor afectează drepturile magistraților și autoritatea hotărârilor judecătorești.
Decizia CEDO nu desființează hotărârea definitivă pronunțată în acel proces separat. Totuși, argumentele judecătorilor europeni privind marja de apreciere a Guvernului în materie bugetară și riscul conflictelor de interese reprezintă un nou element important în dezbaterea privind plata acestor sume.
Ce înseamnă decizia CEDO pentru justiția din România
În cauza „Pușcașu și alții împotriva României”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cele cinci cereri ca inadmisibile, fiind considerate vădit neîntemeiate.
Soluția este definitivă și a fost luată în unanimitate de un complet format din șapte judecători.
Dincolo de soluția concretă privind eșalonarea plăților, decizia aduce în prim-plan o întrebare incomodă pentru sistemul judiciar românesc: în ce măsură pot judecătorii să decidă asupra unor drepturi salariale de care ar putea beneficia personal, fără să apară îndoieli privind imparțialitatea?
Pentru conducerea Înaltei Curți și pentru Lia Savonea, răspunsul formulat de CEDO reprezintă un semnal critic important, într-un moment în care disputa privind drepturile salariale ale magistraților continuă să aibă implicații majore asupra bugetului României, relatează b1tv.ro.