Sâmbătă, 22 martie, la lansarea candidaturii lui Crin Antonescu pentru alegerile prezidențiale din mai, deputatul sucevean Ioan Balan a avut un altfel de discurs, total diferit de cele cu care au obișnuit politicienii la astfel de evenimente.
El a spus povestea lui „nea Vasile din Bucovina” care, supărat că ai țării conducători nu fac ce trebuie, a fost nevoit să plece în pribegie ca să-și câștige existența. Nea Vasile a aflat de candidatura lui Crin Antonescu și îl vrea președinte ca să-i aducă pe români acasă și să redea Spitalului Clinic Județean Suceava medalia luată pe nedrept.
Redăm discursul parlamentarului sucevean:
„Domnule președinte Crin Antonescu, vreau să vă vorbesc despre nea Vasile din Bucovina. Îl știu bine, este bucovinean, născut undeva la poalele Obcinei Mari. Are cam 35 de ani, este puțin diferit de nea Vasile pe care l-ați cunoscut dumneavoastră, Vasile al nostru nu muncește duminica pentru că duminica merge la biserică și câteodată mai joacă la horă pe toloacă. În rest, muncește și miercuri seară și vineri la 5 dimineața, muncește cu 10 degete, domnule președinte, aspre și cu bătături în palme de la făcut draniță. Și nea Vasile al nostru a fost șofer, tâmplar, sudor, zidar, instalator, grădinar, strălucit. Vin nu face, pentru că strugurii nu apucă să se coacă pe la noi, dar țuică da, că prune sunt destule. În rest, seamănă leit cu nea Vasile pe care îl știți și dumneavoastră, numai că povestea bucovineanului nu se încheie așa frumos ca viața lui Vasile, acel Vasile de care ne vorbeați dumneavoastră, domnule președinte.
Nea Vasile bucovineanul, deși calificat și talentat, iubitor de familie și de țară, a fost nevoit să ia drumul pribegiei, sperând într-un trai mai bun și un venit mai decent pentru el și familia lui. De ce? Acum, așa cum spuneați, România era ca o mașină blocată într-un șanț, cei care trebuiau să o împingă și să o scoată din șanț s-au apucat să-i fure roțile, ștergătoarele, scaunele, iar șoferul a lăsat-o eșuată, plecând în concediu. Și el, Vasile, de pe la noi, a ajuns la concluzia că România este un avion în picaj, în timp ce piloții și echipajul au fost luați ostatici de o parte dintre pasagerii nemulțumiți de destinația aleasă. Să știți că și lui Vasile al nostru îi era greață de corupție, ca și dumneavoastră, domnule președinte. (…) Bucovineanul nostru s-a hotărât să plece cât mai departe văzând cu ochii. Viața printre străini nu e așa cum și-o imagina, deși nu o duce chiar rău. A adunat ceva bani, a învățat o limbă străină, are scule mai bune și bicicleta îi este în siguranță chiar și neîncuiată. Trimite și bani acasă, mai puțin decât acum ceva timp, iar tatăl lui, rămas acasă, i-a făcut o casă nouă, care, ce-i drept, e cam goală. Îi este dor de ţară şi de-ai lui, mai ales de cei trei copii pe care-i vede destul de rar. Noroc cu aeroportul din Suceava și cu FaceTime-ul, care îl ajută să-și mai potolească dorul. Însă are un mare regret, poate chiar două, domnule președinte. Nimeni, nici vecini, nici foștii prieteni, nici autoritățile, nu par să-i simtă lipsa. Primăria îl mai notifică din când în când că nu și-a plătit gunoiul, pe care oricum nu-l face. Mâine s-ar întoarce acasă, dar simte că nu-i dorit și apoi de ce să se apuce odată întors acasă? Zilele trecute m-a sunat Vasile al nostru foarte bucuros să mă întrebe dacă este adevărat că Antonescu vrea să repună România în priză. Asta înseamnă că se va face lumină, zice.
Și nu-i vorba despre acea luminiță de la capătul tunelului, este vorba despre acea lumină pe care așteptăm să o vedem și noi. Să se rezolve problema corupției, nepotismului, a lipsei de profesionalism, a imposturii, respectul funcției publice, dar și a demnității personale. Și i-a mai plăcut lui Vasile cum a spus Crin Antonescu, că președintele este angajatul cetățenilor. După cum am citit din presă și după cum spun unii care îl cunosc, eu nu am de unde să-l cunosc, a continuat bucovineanul, acest Antonescu pare să fie așa cum spune chiar el. «Sunt singurul om politic care a arătat că nu ține cu dinții de scaun, fie el de parlamentar, ministru, de președinte de partid sau președinte de țară. Am arătat că sunt îndeajuns de puternic încât să renunț la putere».
Și mi-a mai spus Vasile, băi, Bălane, dacă te întâlnești cu Crin Antonescu, sau poate că vine el pe la Suceava, să-i spui aceste două lucruri din partea mea: vorbiți, domnule președinte Antonescu, și pentru multele milioane de români care, ca și mine, așteaptă un semn de bunăvoință din partea țării, al cărei președinte veți fi și când vreți să fiți mediator între stat și popor, cum ați afirmat, atunci când veți spune popor, includeți-ne și pe noi, pribegii.
Știu că puteți, pentru că față de cel dinaintea dumneavoastră vorbiți, și chiar vorbiți foarte bine. Dacă tot ați spus că președintele este angajatul cetățenilor, îl pui la volanul țării și te aștepți să te ducă la destinația pe care ați fixat-o împreună, fără ocolișuri, fără să doarmă în post, fără să taie banda, să te bage în șanț. Și dacă așa stau lucrurile, atunci, domnule Antonescu, vă aștept la cele două interviuri de angajare, din 4 și 18 mai. Și pentru că știu că voce și talent aveți și pe deasupra vă veți ține și de cele promise, puteți să vă considerați angajatul lui Vasile bucovineanul și al întregului popor român. Ce-i drept, la început pe durată determinată, 5 ani, nu mă mai risc spunând 10 ani, că m-am fript de vreo 3 ori, a mai spus Vasile”, bucovineanul prieten cu deputatul Ioan Balan.
Domnule președinte Crin Antonescu, faceți-ne o promisiune că, odată ajuns la Cotroceni, veți cotrobăi pe acolo și cu siguranță veți găsi o medalie. Medalie care ne-a fost luată pe nedrept. Medalie pe care va trebui să o transmiteți înapoi Spitalului Județean Suceava. Să știți că o merita pe deplin”, a încheiat Balan.