Ideea înființării unei biblioteci publice în orașul Suceava datează din jurul anului 1909, dar abia în 1914 se declanșează acțiuni concrete pentru strângerea de fonduri în vederea realizării ei. Momentul favorabil a sosit însă după încheierea războiului, respectiv în 1920, când la inițiativa profesorului dr. Eusebie Popovici – unul dintre promotorii modernizării orașului – se pun bazele înființării Bibliotecii Centrale a Sucevei. Susținătorii principali ai proiectului au fost dr. Eusebie Popovici și preotul Mihail Sârbul. Cei doi s-au aflat alternativ la președinția societăților „Școala Română” și „Casa Națională”, societăți care vor contribui la înființarea bibliotecii. Noua instituție gravita în jurul Liceului „Ștefan cel Mare”, era o inițiativă privată și răspundea nevoilor comunității, în special ale elevilor.
În seara zilei de 12 decembrie 1923, prima bibliotecă publică a Sucevei își deschidea porțile într-un imobil vechi din centrul orașului. Evenimentul, așteptat de toți intelectualii și de cetățenii orașului, a fost consemnat de prof. Victor Morariu în jurnalul său și de alți intelectuali în câteva publicații și gazete din Bucovina.
Cele două societăți au participat cu un fond bănesc de 31000 de coroane, bani din care s-au achiziționat cca. 2000 de cărți românești din bibliotecile prof. Animpodist Dașchevici și inspector Nicu Tarasievici, decedați în acel an. În Suceava începutului de secol XX, cele mai bogate biblioteci particulare erau cele ale cărturarilor Simion Florea Marian și Vasile Bumbac, urmate de bibliotecile profesorilor amintiți. Nicon Turturean, și el profesor al Liceului „Ștefan cel Mare”, și-a asumat dificila sarcină a preluării publicațiilor și organizării bibliotecii publice.
Așadar, ctitorul ei a fost dr. Eusebie Popovici, iar conducătorul ei pentru un sfert de veac a fost prof. Cornel Sorocean. Profesor de elină și germană al Liceului „Ștefan cel Mare”, el și-a petrecut aici practic restul vieții, pensionându-se după scurt timp din activitatea didactică și dedicându-se îmbogățirii fondului inițial, organizării de evenimente, punând în practică inițiative și făcând vizibilă în plan național noua instituție culturală suceveană. Era perceput ca „sufletul Sucevei cărturare”. Cu dăruire și pricepere a susținut un voluntariat întins pe parcursul a mai bine de 20 de ani, fiind numit „bibliotecar onorific”.
Din anul 1932 până în 1955, Biblioteca Centrală a Sucevei a ocupat câteva încăperi ale Casei Naționale. După ce a schimbat mai multe sedii, din 1968 biblioteca a fost mutată definitiv într-o parte a actualului sediu, respectiv Corpul A, la care s-a adăugat în 1987 clădirea fostului hotel „Parc”, astăzi Corpul B.
Având inițial denumirea de Biblioteca Centrală a Sucevei, în 1950 aceasta devine bibliotecă publică de stat, numindu-se Biblioteca Centrală Regională, apoi Biblioteca Regională Suceava (din 1952); între 1968-1974 este bibliotecă municipală, iar începând din 1974 este bibliotecă județeană, pentru ca din 1993, la inițiativa enciclopedistului Emil Satco, șef serviciu, iar apoi director adjunct, sprijinit de Ioan Pînzar, în calitate de director, instituția să obțină numele de Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”.
În prezent, Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava se mândrește cu un fond de peste 450.000 de unități de bibliotecă, cu numeroase servicii moderne, adaptate cerințelor actuale, cu zeci de volume de cercetare și documentare elaborate de către specialiștii proprii, fiind una dintre instituțiile emblematice de cultură din municipiul și județul Suceava.
