Cajvana, Mica Italie, tărâmul oamenilor cu locuințe ce ating norii, orașul celor care muncesc peste hotare pentru a construi acasă, reprezintă una dintre cele mai cunoscute localități din județul nostru.
Li s-a dus vestea acestor oameni de gospodari și de muncitori, iar oricine ajunge aici are ce vedea ca dezvoltare imobiliară.
Lucrurile se schimbă când atenția se îndreaptă către administrația publică și proiectele de dezvoltare ce au fost sau ar fi trebuit să fie implementate.
Gheorghe Tomăscu este primar în Cajvana din anul 2000, iar de 23 ani, de când păstorește această localitate, niciodată nu s-a remarcat prin performanțe administrative. De fapt, prezența sa pe scaunul de primar s-a datorat unui cumul de factori: de la Ioan Mîrza – la felul său blajin de a se comporta.
La capitolul proiecte, însă, Gheorghe Tomăscu este departe de comunele în care se face treabă în adevăratul sens al cuvântului, este departe de ceea ce au așteptat oamenii și gâfâie de ani buni din punct de vedere administrativ. La Pădureț încă se ține bine.
După 23 de ani de Primărie, puține se văd, iar asta este cel puțin trist. Astăzi, dacă dai o „tură de oraș”, la finalul acesteia ai nevoie de două lucruri urgente: de un service auto și de o spălătorie.
După 23 de ani de primărie, în orașul condus de Gheorghe Tomăscu, apa și canalul reprezintă un subiect fierbinte, iar aici toate explicațiile pentru nefuncționalitatea acestui proiect în integralitatea sa sunt legate de slaba, lenta și foarte lenta implicare a primarului Tomăscu.
După 23 de ani de Primărie, primarul Tomăscu are la Cajvana un dispensar uman degradat, ce abia acum pare că s-ar dori a fi îmbunătățit pe dinafară.
Asta, în condițiile în care există comune ce au unități medicale dotate cu Computer Tomograf, arată precum clinicile din Dubai și au și medici.
Infrastructura rutieră din orașul Cajvana este praf. La propriu și la figurat. Sunt case noi, impunătoare, ce sunt îmbrăcate în praful ce se ridică doar dacă trece o singură mașină prin fața lor.
Privind, înțelegi că rădăcinile oamenilor care au construit sunt la fel ca ale stejarului din localitate și de asta au rămas aici, dar e greu să înțelegi de ce administrația nu i-a ajuns din urmă?
Aleargă prea repede mediul privat, sau prea încet mediul administrativ?
Și poate că inclusiv locul de joacă ruginit de nepăsare de la Cajvana arată clar că ce-i prea mult, nici porcul nu mănâncă!
Fie el și porc de Cajvana!
