Pretutindeni şi oricând, viaţa este o bursă a binelui şi răului, a luminii şi întunericului, a adevărului şi minciunii. România comunistă, cu lagărele ei de la Piteşti, Gherla, Periprava sau Aiud, a fost un loc unde infernul a avut regizori exersaţi în arta de-a face rău. Unii dintre ei au fost sadici, alţii doar brutali. Unii au trăit în voluptatea supliciului, alţii s-au mulţumit să execute ordine criminale. Au existat însă, în acest spaţiu al ororii, şi oameni pe care nu i-a putut îndoi nimeni. Oameni care au supravieţuit prin rugăciune, credinţă şi speranţă. Oameni care n-au fost dispuşi să accepte traficul de conştiinţe şi nici să-şi negocieze demnitatea.
Poveștile despre ororile comuniste sunt inimaginabile și greu de ascultat, însă peste supraviețuitorii acestor „pedepse” inumane au rămas ca niște urme adânci ale iadului ce le-au sfâșiat trupurile și sufletele. Fie că făcuseră parte din elita ţării ori că fuseseră refugiaţi ani de zile în pădurile Carpaţilor, fie că refuzaseră colectivizarea sau doar făcuseră comentarii la colţul străzii, toţi aceşti oameni au fost acuzaţi de „uneltire contra ordinii sociale” şi încarceraţi în zeci de locuri de detenţie – mari centre de exterminare, închisori sau în lagăre de muncă forţată. Au suferit de foame, frig, nesomn, bătăi, umilinţe, dezumanizare. Mulţi dintre ei nu au rezistat, însă cei care au supravieţuit acestei experienţe au povestit că ceea ce i-a ajutat a fost tăria credinţei în Dumnezeu şi puterea spiritului lor de a transcede suferinţa, o putere pe care nu şi-o cunoşteau până atunci. Au descoperit cum captivitatea poate fi o sondare a libertăţii interioare și cum dincolo de durere poate fi pacea și miezul divin al omului.
Un exemplu de verticalitate și credință este și profesorul Filaret Toma din comuna suceveană Stulpicani, cel care și-a petrecut zece ani din viață în închisorile comuniste doar pentru că nu s-a dezis de dragostea lui pentru comuna natală și pentru oamenii săi și a luptat împotriva comunismului. Acum, la cei 98 de ani, prof. Toma este un spirit viu care, prin agerimea minții lui, este încă un exemplu pentru stulpicăneni.
Filaret Toma, născut în anul 1925, a fost un îndrăgit învățător al statului. În 1946 a muncit la Câmpulung Moldovenesc și ulterior la București, iar pentru lupta împotriva comunismului a îndurat zece ani de temniță grea, această perioadă fiind descrisă în memoriile sale.
„N-am crezut niciodată că o să ajung la această vârstă, la aproape 100 de ani, să vorbesc iubiților mei consăteni. Nici nu vă puteți da seama cât am iubit eu comuna aceasta! Această iubire se transmite din tată în fiu. Ca reprezentant al comunei noastre, am purtat în suflet și în purtare o verticalitate deosebită, în sensul că nimic nu a putut să mă dea într-o parte sau în alta, cu toate că am trecut prin multe situații complicate. Am mers pe drumul nostru cu o cinste fără cusur. Nu am dat curs niciunui îndemn diabolic al Partidului Comunist și nici nu vă dați seama câte capcane au fost. Nimeni nu a fost în stare să îmi schimbe gândurile mele de iubire de țară.
Unul dintre copilașii pe care i-am învățat, în timp ce eram în detenție, m-a recunoscut la Periprava, la lagărul de acolo, m-a recunoscut. Noi lucram acolo, îmbrăcați în cârpe și fără mănuși, pe un ger de -40 de grade, la recoltare de stuf. A fost ceva de nedescris. Acest copil a adus veste acasă că mai trăiesc, pentru că nu se știa dacă mai sunt sau nu. Doar legătura mea cu Dumnezeu m-a ținut în viață în acele momente cumplite. L-am ascultat pe Dumnezeu și mi-am păstrat demnitatea”, spune astăzi cu mândrie prof. Filaret Toma.
Prof. Filaret Toma, cuvinte de laudă pentru primarul Vasile Zamcu
Primarul comunei Stulpicani, Vasile Zamcu, patriot prin fapte, nu doar declarativ, îi cinstește de fiecare dată pe eroii neamului românesc, pe cei care s-au jertfit pentru țară. Anul acesta, edilul a inaugurat unul dintre cele mai impunătoare monumente din județul Suceava, iar aprecierile nu au întârziat să apară.
Despre faptele primarului Zamcu, prof. Filaret Toma are doar cuvinte de laudă, subliniid că acest monument, făcut cu eforturi considerabile, face cinste întregii comunități.
„Sunt impresionat că autoritățile locale îi cinstesc pe înaintașii noștri! Dacă o să mai trăiesc, o să mai vin la acest monument, care a fost făcut cu mari eforturi. În istoria comunei noastre ar trebui să scrie că între oamenii de aici a fost unul care și-a păstrat demnitatea și s-a sacrificat. Să fim demni! Să nu ne lăsăm!”, a mai spus prof. Filaret Toma.