Cele două tururi virtuale – pentru că vorbim de cimitirul evreiesc din Siret – cel mai vechi cimitir evreiesc de la noi, dar și de cimitirul din Rădăuți, au fost realizate cu tehnica fotografiilor 360 de grade. Și fac parte din proiectul cultural “Memoria pietrelor – patrimoniu evreiesc” implementat de Societatea de Studii Istorice din România (S.S.I.R.), în parteneriat cu comunitățile evreiești din Iași, Rădăuți și Botoșani, Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iași.
Echipa proiectului “Memory of stones – jewish heritage” și-a propus o cartografiere culturală a cimitirelor evreiești din localitățile Rădăuți, Siret, Lespezi, Podu Iloaiei și Ștefănești, utilizând noile tehnologii digitale și artele vizuale.
Istoricul Florea Ioncioaia, manager al proiectului vorbește la RFI România despre un sentiment de datorie față de memoria teribilă a acestor comunități.
Proiectul face parte din preocupările membrilor Societății de Studii Istorice din România, începute mai demult. Vă reamintesc că în anii precedenți am prezentat cimitirul Eternitatea din Iași iar anul trecut am făcut câteva tururi virtuale și de asemenea o expoziție de fotografii despre cimitirul evreiesc din Iași. Am ales cimitirele din nordul Moldovei. Am selectat cinci din târgurile mai mici, pentru că sunt mai puțin cunoscute, spre deosebire de cel din Iași, care este mai cunoscut. Cele din nordul Moldovei sunt oarecum uitate și pentru că, în bună măsură, comunitățile de aici au dispărut.
Cum putem vizita online Cimitirul evreiesc din Siret, cel mai vechi cimitir evreiesc de la noi? Dar și cimitirul din Rădăuți. Ce trebuie să facă internauții?
Trebuie să intre pe site-ul www.cimitiredinIași.ro. Și totul e foarte, foarte ușor. Am înțeles că și membrii comunității din Rădăuți, e vorba de Centrul de Studii pentru Tineret, de alte comunități virtuale din Rădăuți, vor prelua filmulețele și despre Rădăuți și tururile virtuale.
Cât de ușor, sau cât de greu a fost să realizați tururile virtuale? Sunt ele și o lecție de istorie?
Da, noi așa le-am gândit, ca lecții de istorie. În primul rând de istorie, pentru că aceste tururi, ca și restul aplicațiilor, filmulețele și expozițiile stradale se adresează publicului românesc, publicului general. Nu se adresează comunității și nu au un caracter, să spunem așa, identitar, comunitar. În primul rând au un caracter istoric. Încearcă să ne faciliteze înțelegerea fenomenului istoric, a proceselor istorice, a evoluției istorice a comunităților din nordul Moldovei. Pentru că în bună măsură e vorba de comunități care au fost fondate de evrei și în care evreii au fost majoritari mult timp până la al doilea război mondial. Deci e vorba de o cultură evreiască foarte puternică și de mărturii care sunt încă, în mod paradoxal, foarte vii. Încă sunt foarte vizibile cu privire la aceste comunități.
E și un sentiment de datorie față de memoria teribilă a acestor comunități, așa cum subliniați în repetate rânduri?
Da, din păcate, da. Într-adevăr, nu e vorba doar de un interes pur istoric, ci și de un memorial, evident. E vorba de a reactualiza tragedia din anii 40 și a de a rediscuta, de a recontextualiza, de a atrage din nou atenția asupra amenințărilor care pot apărea mereu în ce privește extremismul în toate formele sale.
Proiectul nu se oprește aici. Lespezi, Podu Iloaiei și Ștefănești… Ce au special cimitirele de acolo? În afara faptului că nu știm că există sau ajungem foarte greu.
Da, da, asta e deja ceva foarte special. Nu prea știm multe lucruri de ele. Să știți că nici istoricii nu știu. Nu doar oamenii obișnuiți și culmea, nici membrii comunităților de acolo. În general, cimitirile evreiești din fostele târguri care erau comunități care se autoguvernau aveau cimitirele plasate în afara localităților și astăzi sunt practic părăsite. Populația locală nu știe aproape nimic despre aceste cimitire. În bună măsură, dacă e să mă gândesc la Lespezi, la Ștefănești, aproape că nu mai există clădiri sau alte mărturii despre comunitatea evreiască de acolo. Cimitirele sunt singurele mărturii care încă rezistă și care evocă un fenomen, o evoluție istorică aproape organică. Cu excepția anilor 40 nu ai absențe mari… care să arate faptul că aceste comunități au lipsit din evoluția istorică a comunităților respective.
Care este până acum feedback-ul la tururile virtuale pe care le-ați transformat din proiect în realitate?
Am văzut interes din partea cetățenilor obișnuiți care ne-au văzut expunând aici fotografiile din cimitire, cu monumentele funerare și au fost foarte preocupați și curioși să-și reamintească în primul rând viața împreună cu populația evreiască din aceste localități. Unii au avut colegi, alții încă mai întrețin prin corespondență relații cu cei plecați, au amintiri comune, scrie rfi.ro.