de Dragoş Huţuleac
Despre mărime…
Dacă e prea mare, trebuie să fii foarte atent. Se flexează ușor, se arcuiește imediat ce pui puțină presiune pe dânsa, o poți chiar rupe extrem de ușor. Dar cu atenție și răbdare, faci treaba bună cu ea fără să obosești prea mult. Are acoperire mare.
Dacă e mică, e drept că-i rezistentă, nu-ți faci griji că se rupe (decât dacă ești tare prost) și poți face treaba bună cu dânsa, numai că obosești grozav în timp ce-o folosești. Că trebuie să alergi tot timpul după ea. E mică! N-are acoperire mare!
Cea mai bună e aia potrivită că mărime. Suficient de rezistență. Nu se îndoaie la fel de ușor ca aia mare, dar nu-i nici așa dură că aia mică. Nici măcar nu trebuie pregătire că să faci treabă bună cu ea. Doar voință! De obosit tot obosești când o folosești, dar nu transpiri ca atunci când o ai mică. Are totuși o acoperire decentă. Dacă o exploatezi cu grijă, te poți bucură de ea ani de zile. Ba, chiar o poți lasă moștenire și la nepoți….de coadă de la greblă zic…
***
Dragi tovarăși șî preteni, aiasta-i leacu’ la toati boalili: varza murată cu slaninuță si cârnați afumați. Scoate și duhurile rele din oameni daca e gătită corect-corespunzător!
Asta presupune să ai niște slăninuță, musai afumată, pe care să o tăi mărunt și să o pui la topit. În grăsimea aia, arunci dumneata în bătaie de batjocură niște ceapă tăiată mărunțel, morcov dat prin răzătoare, ardei gras, și niște țelină. Eu tot acuma pun și foile de dafin, dar mai mult ca să nu le uit. După ce se călesc astea gospodărește, pun bulionul și apoi imediat cârnatul ca să se prăjească oleacă împreună cu toate celea.
În momentul în care în casă miroase de îți vin în minte toate momentele frumoase din viață…pac!… trântești ca în aparate când ai pierdut banii pe-o luna varză murată, tăiată mărunțel cum numai cei care au făcut de serviciu la cantină pot să o facă. Lași tot amestecul ăsta Dumnezeiesc să se întrepătrundă, apoi pui apă cât să cuprindă întreaga lucrare, mirându-te și tu de ce treabă bună ai făcut. Lași să fiarbă la foc mic și după ce începe să bolborosească, pui acolo niște piper boabe, ienibahar, sare și câteva crenguțe de cimbru. Uiți oala pe foc, pregătești copchilul de somn și pui de mămăligă. La final, după ce ai stins focul, ca să fie nebunie, presari în oala cu varză niște secărică, mesteci, pui capacul și lași să se odihnească până e gata mămăliga. După care pui totul într-o farfurie și când guști….te rogi să te mai naști odată că să faci din nou aceleași prostii. Amin!