Ion Mândrescu, 2004: „Sculptura este forma mea de existență, este dialogul meu cu universul, conexiunea cu ideile care frământă această lume”.
Vineri, 21 octombrie 2022, ora 17, la Muzeul Național al Țăranului Român București, Sala Irina Nicolau, va avea loc vernisajul expoziției Ion Mândrescu, Omul, Timpul, Spațiul.
Expoziția este organizată de Muzeul Național al Bucovinei în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român București.
Expoziția cuprinde lucrări care definesc teme majore: „Structurile”, „Călătorii inițiatice”, „Sfinxul”, „Însingurare”, „Omul, timpul, spațiul”, „Murim spre a ne naște”.
Ion Mândrescu, unul dintre cei mai importanți sculptori români contemporani, s-a născut în 1954 la Mihoveni, com. Șcheia (jud. Suceava), apoi a urmat Liceul de muzică și arte plastice din Botoșani (absolvit în 1974) și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1976-1980).
O primă limpezire a bagajului stilistic se va formula în urma cutremurului din 1977, care va reprezenta un important pas evolutiv. Mândrescu își va reconsidera opinia despre figurativ, care de atunci va fi mereu încărcat de concretețe, înțeles și forță. Va alterna mereu structurile abstracte cu cele pur formale, iar odată cu ciclul ”Structurile”, acest joc se va înlănțui continuu. Nu va evita nici sculptura ornamentală și decorativă, pe care o putem admira în curțile Palatului Cotroceni. Chiar dacă stilul în care sunt realizate pare disonant de tabloul complet al artei lui Mândrescu, acesta dovedește că are capacitatea de a aborda și stiluri celebre ale clasicismului. În 1979 a obținut premiul revistei „Amfiteatru” pentru relieful „Conflict”.
În 1981 a câștigat o bursă pentru sculptură și, timp de doi ani, a avut un atelier la Muzeul Stork. Cinci ani mai târziu, a sculptat bustul lui Mihai Eminescu, care, în 1990, va fi transpus în bronz, în trei exemplare: unul se află expus în Caracas, unul se află la Chișinău și al treilea la Mănăstirea Sucevița.
În 1985 începe să modeleze seria ”Omul, Timpul, Spațiul”. Această operă consemnează nu numai una dintre cele mai importante lucrări ale artistului, dar și revenirea la sculptura figurativă. O revenire cu succes, ce fixează momentul nu numai pentru artist, dar și pentru sculptura românească contemporană.
În următorii ani continuă să aprofundeze înțelesurile acestei declarații despre existența omului, coordonând masa sculptată după aceleași principii perspectivale. În 1992, Mândrescu participă cu opera sa la „Expoziția Universală de la Sevilla” și tot în același an este prezent la o expoziție de grup la Viena, organizată de Ministerul Culturii.
Pe același traseu, cu sprijinul Ministerului, lucrarea ajunge să fie prezentată publicului german și celui chinez. În martie 1995 o lucrare din ciclul „Omul, timpul, spațiul” va fi prezentă la „Salon International d’Art Contemporain” de la Strasbourg, alături de opere ale unor artiști celebri (Toulouse, Cesar, Picasso, Giacometti etc.), acesta reprezentând probabil unul dintre cele mai însemnate momente pe care le trăiește un bronz semnat de Ion Mândrescu.
În 1993, Ion Mândrescu a participat cu 30 de lucrări la expoziția deschisă la Centrul Cultural Român la Paris. Acestea au fost admirate de un sculptor francez, care le-a recomandat galeriei Akka Valmay, de pe celebra Rue de Seine. Specialiștii galeriei i-au propus artistului român un contract de exclusivitate pe o perioadă de 10 ani, fiind practic primul și singurul român cu un astfel de contract. Acesta a fost, practic, momentul confirmării internaționale a sculptorului Ion Mândrescu.
Într-unul dintre interviurile sale, artistul spunea că „mi-e greu să spun ce trebuie făcut ca într-adevăr să intrăm și noi într-o minimă normalitate și să nu fim umiliți”.
În 2003 o lucrare „Omul, timpul, spațiul” a intrat în colecția Consiliului de miniștri a Comisiei Europene.
În străinătate, Ion Mândrescu a expus, între altele, în Bulgaria (Sofia), Ungaria (Budapesta), Polonia (Varșovia), Germania (Berlin), Austria (Viena), China (Beijing), Franța (Paris, Strasbourg), Spania (Sevilla), Serbia (Belgrad). Are mai multe premii și distincții, numeroase lucrări în colecții private și este prezent permanent cu opere în galerii din București, Viena și Paris. Are peste 200 de lucrări în colecții private din România, Franța, Anglia, Germania, Italia, Israel, SUA, Grecia, Austria și Serbia.