de Dragoş Huțuleac
Lumea de astăzi e o rețea complexă de stimuli adictivi: fie că e vorba de smartphone-uri, platforme de socializare, jocuri de noroc online sau pornografie, cu toții suntem bombardați. Antreprenorul e liber să își promoveze produsele, consumatorul e „liber” să aleagă. Dar cât de liber ești cu adevărat când industria s-a specializat în a exploata exact acele butoane psihologice care te fac să revii obsesiv la aceeași sursă de stimulare? Când petreci ore întregi derulând imagini pe telefon, „libertatea” devine doar o poveste frumoasă, spusă de niște oameni care știu exact cum să îți prindă atenția și să o monetizeze.
Iar efectele nu sunt deloc neutre. Odată ce cad pradă acestor tipuri de dependență, oamenii nu suferă singuri. Familia, comunitatea și, în ultimă instanță, societatea duc în spate povara unei generații „distruse de profitul altora”. Pentru că, să fim sinceri, în această „libertate” pe care o glorificăm, accesul nelimitat al consumatorilor la produsele „dorite” este, de fapt, accesul nelimitat al prădătorilor la sufletele și mințile oamenilor. E o libertate cu sens invers.
În mod paradoxal, în goana după libertate, ne-am pierdut dreptul la un spațiu personal liber de reclame și tentații create pentru a ne acapara atenția. Cine mai are azi un spațiu personal? Smartphone-ul, acel obiect care îți este aproape întotdeauna în buzunar, este de fapt un portal prin care lumea comercială intră în viața ta de fiecare dată când ești vulnerabil – seara când ești obosit, dimineața când încă te dezmeticești, ori în acele momente de plictiseală pe care abia le mai cunoști. Libertatea consumatorului s-a transformat în dreptul neîntrerupt al marilor companii de a-i ocupa spațiul mental, uneori încă din copilărie.
De la jucării care învață copiii să joace online, la jocuri create ca să inducă dependență, această invazie continuă nu lasă spațiu unui timp „curat”, liber de impulsul de a consuma. Poate că adevărata libertate ar trebui să însemne dreptul de a trăi într-un mediu unde să nu fii urmărit constant de oferte, marketing și stimulente care sunt calculate ca să te prindă la slăbiciune.
Și pentru că fiecare libertate are un preț, cine suportă, în fond, costurile acestei libertăți fără limite? Noi toți. Efectele sunt pe termen lung și le suportăm social. Când dependența, fie ea de consum digital sau de jocuri de noroc, își face loc în viețile oamenilor, nu doar individul plătește prețul, ci și familia lui, angajatorii, chiar statul. Tratamentul, programele de reabilitare, impactul economic generat de o populație captivă adicțiilor comerciale reprezintă costuri sociale.
Dacă tot e să vorbim de libertate și costuri, poate ar fi momentul ca cei care au profitat de pe urma acestei „captivități” a consumatorilor să fie cei care susțin consecințele prin impozitare specifică, nu să așteptăm ca statul să finanțeze recuperarea unor oameni care au fost captivați, da, liber, de industria de consum.
Distanța dintre om și produs a devenit aproape inexistentă, iar consumatorul nu mai are timp și spațiu să aleagă conștient. Ni se oferă ideea de „libertate de alegere” doar pentru a masca faptul că, de fapt, alegerea reală ne-a fost răpită. Adevărata libertate ar trebui să însemne dreptul de a trăi într-un spațiu neatins de influențele agresive ale celor care caută doar profitul. Poate că acesta este conceptul de libertate pe care ar trebui să îl protejăm.