Atacurile politice asupra libertăţii presei – inclusiv detenţia jurnaliştilor, suprimarea instituţiilor media independente şi difuzarea pe scară largă a dezinformării – s-au intensificat în mod semnificativ în ultimul an, potrivit indexului anual al libertăţii presei în lume publicat de Reporteri fără frontiere.
Indexul clasifică 180 de ţări în funcţie de capacitatea jurnaliştilor de a lucra şi de a relata liber şi independent. România este pe locul 51. Potrivit RSF, România se mândreşte cu un peisaj mediatic divers şi relativ pluralist, care oferă un teren fertil pentru investigaţii de interes public cu impact puternic. Cu toate acestea, lipsa de transparenţă în ceea ce priveşte finanţarea mass-media, în special de către stat, precum şi dificultăţile de pe piaţă subminează fiabilitatea informaţiilor şi încrederea în mass-media.
În ţara noastră, „siguranţa jurnaliştilor rămâne un motiv de îngrijorare, deoarece aceştia sunt adesea ţinta unor atacuri, ameninţări şi intimidări. În cazul campaniei de hărţuire şi de denigrare de profil înalt împotriva reporterului Emilia Sercan, autorităţile nu numai că nu au făcut dreptate, dar au fost suspectate de complicitate. Supravegherea rămâne o problemă, serviciile de informaţii căutând să obţină o putere şi o influenţă mai mare pe fondul războiului din Ucraina şi al altor conflicte internaţionale”, potrivit raportului.
Marile grupuri media europene, cum ar fi Ringier, PPT Group şi Dogan Media International, sunt prezente pe piaţă alături de jucători locali mari şi mici (inclusiv Intact Media Group, RCS&RDS, Hotnews, G4Media, Recorder, Rise Project şi PressOne). Piaţa este diversificată, dar fragmentată, cu multe canale de televiziune a căror sustenabilitate este fragilă.
Deciziile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor, transformând mass-media într-un instrument de propagandă. În România, mass-media sunt lipsite de independenţă şi suferă de încercări de interferenţă, în special în ceea ce priveşte numirile conducerilor radioului şi televiziunii publice, precum şi a Consiliului Naţional al Audiovizualului. Partidele politice pot obţine o acoperire mediatică favorabilă în schimbul unei finanţări opace a mass-media. Politicienii populişti au adoptat un discurs politic agresiv faţă de jurnalişti.