Studentă în anul I la specializarea Engleză-Română a Facultății de Litere și Științe ale Comunicării, Alexia Plăcintă a fost încununată cu Marele Premiu la Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș”, ediția a LVI-a. Obținut de-a lungul timpului de voci semnificative ale poeziei românești (Matei Vișniec printre ele), Marele Premiu „Nicolae Labiș” are forța unei consacrări.
Alexia Plăcintă, absolventă a Colegiului Național „Petru Rareș” din Suceava, secretar al Casei de Poezie „Light of ink” din Suceava și moderatoare a Serilor de Poezie L.ink, a obținut în ultimii ani alte câteva premii semnificative, precum: Premiul I la Festivalul Național de Poezie „Gellu Naum”; Premiul I la Concursul Național „Tinere Condeie”; Premiul al II-lea la Concursul Național Studențesc de Creație Literară „Pavel Dan”; Premiul al III-lea la Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga”; Premiul al III-lea la Festivalul-Concurs Național de Literatură „Rezonanțe Udeștene”; Premiul „Carmen Veronica Steiciuc” la Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș”; Premiul Editurii Alfa, Premiul Revistei „Expres Cultural” și Premiul Revistei „Bucovina Literară” la Concursul Național de Poezie și Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul”.
Mai mult, Alexia a avut lecturi publice la Institutul Blecher din București, la Festivalul „Poezia e la Bistrița”, la FILIT Iași și a participat la ateliere de scriere creativă organizate la Memorialul Ipotești și Brezoi-Vâlcea (Festivalul de poezie „Gellu Naum”), precum și la workshopul online de scriere creativă, organizat de Asociația Studenților de la Litere – Universitatea din București. Textele ei au fost publicate în antologii („Versuri desprinse de pe miocard”, „Generația O mie de semne”, „Conexiuni”) și în reviste literare precum „Tomis”, „Expres cultural”, „Bucovina Literară”), precum și pe platforme culturale („O mie de semne”, „Noise Poetry”, „Poetic Stand”).
Într-o confesiune, Alexia Plăcintă mărturisește: „Scriu poezie pentru a verbaliza stările mele adolescentine, observațiile mele asupra realității cotidiene, poezia fiind «brațul meu cu scop curativ»”.