Prof. Ilaria Pușcă de la Școala Gimnazială Vatra Moldoviței a transmis un mesaj sfâșietor, la aflarea veștii morții profesoarei Oana Robu de la Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare” Cajvana. Ea a făcut o succintă relatare a întâmplărilor din viața celei ce i-a fost prietenă și colegă de nădejde, punând accent pe multele calități ale acesteia.
De asemenea, Ilaria Pușcă a transmis condoleanțe familiei îndoliate.
„Scrisoare către doamna profesoară Oana Robu
De fapt, e prea protocolar așa și îți voi scrie, cum îți spuneam de obicei…Dragă Oana,Cât de fericită ești tu acum, că ești cu siguranță lângă tronul lui Dumnezeu, pe care l-ai iubit atât, încă de copilă!Erai cea mai cuminte și cea mai credincioasă dintre noi și mereu, mereu, îți făceai drum la Sfântul Ioan, unde nu conteneai să te rogi! Te purtai cu fuste lungi, de o decență pe care mi-o amintesc și acum.Cuminte și sârguincioasă, mereu cu zâmbetul pe buze și gata să-ți ajuți orice colegă.Pentru credința și smerenia ta, așa de frumos te-a răsplătit Preabunul! Te-ai întors doamnă în Cajvana ta dragă, după vrerea regretatului tău tată, domnul director George Pîțu. Nuntă frumoasă s-a petrecut și profesor, după dragul inimii ți-ai ales. Îi ziceam Cristinei că tu și Nicu semănați ca doi frați.Și ca-n poveștile cele mai frumoase, trei copii, ca trei flori ați născut și i-ați început a crește, spre marea bucurie a bunicilor.Da’ în perioada asta, tot cu zbuciumul examenelor și gradelor și inspecțiilor, că asta-i soarta unui profesor.Cu elevii zilnic, roată, roată, cu bucuria succesului fiecărui învățăcel! Cu toți cei cunoscuți laolaltă! Colegi, vecini, rude din Botoșana și Cajvana, cumătri și atâția fini!Și cum e viața asta, of, mama ei, e atâta de nedreaptă pentru unii, iată că frumusețea traiului întregii tale familii s-a clătinat, din pricina unei boli. Și Doamne, Oana, cât te-au mai iubit și ocrotit toți din familie, și câte interminabile și istovitoare drumuri la București și unde au auzit că ți-ai putea redobândi măcar un firuț de sănătate…Zâmbeau toți trist când îi întrebam ce faci, pentru că știau că nu faci bine… Să știi, Oana, că suferința ta a fost poate, mult mai mult, suferința lor, că nu-i ușor deloc să vezi cum se stinge cea care înainte de calvarul bolii, a fost vrednică și frumoasă ca o floare!Și pe deasupra, puiuții tăi, scumpii mamei! Cu Nicușor cel șotios, care îi tăiase perdelele bunicii Ana, când am fost ultima oară la voi! Alerga ca electrica prin casă și împrăștia numai veselie. Doar că, la fel ca în poveste, un ochi îi râdea bunicii învățătoare și altul îi plângea.Și care suflet lăsat pe pământul ăsta, care te- a cunoscut, să nu te îndrăgească?Nu mai văd a scrie, că mi s-au împăienjenit ochii de plâns, de jalea mamei tale. Că nu și-a mai găsit săraca, nici liniștea și nici hodina, de atâta durere!Va veni lumea, de pe lume, să te petreacă și să te jelească, dar dusă pe veci ești și ne lași cu zbuciumul pe care nu ne mai săturăm să-l alimentăm zilnic, care încotro!Nicușor sigur crede ca faci nani și-și va aminti ca prin vis de acest tulburător moment.Vom trece cu toții prin timp, cât vom clipi și la vremea sorocită, când cei trei copii ai tăi vor fi miri și mirese, vor veni să-ți pună pe mormânt florile recunoștinței, pentru ca ai fost cea mai bună mamă de pe pământ.Și ce faci tu, iubită, că săptămâna viitoare trebuia să fii la Simpozionul Cajvanei, alături de toți colegii tăi?Sigur le mulțumești acum mamei și Cristinei, lui Marius și copiilor, tuturor rudelor și colegilor, dar cel mai tare și mai tare, lui Nicu, deoarece, tot ce a fost omenește posibil, a făcut ca să te salveze și să dea Dumnezeu să nu guste nimeni paharul ce îl bea acum.Te îmbrățișăm cu toții, cei care te-am cunoscut și-ți dăruim un măr înflorit, ce ne duce cu gândul la casa în care te-ai mutat.P.S. După îmbrățișarea cea lungă a revederii cu tăticul, cum îți plăcea să-i spui, povestește-i, că după jalea asta așa de mare,viața în Cajvana își va relua cursul, că familia e la fel de vrednică și unită, stejarul, neobosit să înfrunzească, iar căjvanarii, numa’ inimă, la fel cum i- a lăsat.
Primiți, domnule vicepreședinte Nicu Robu, sincere condoleanțe. Să știți că întregul zbucium și tristețea ultimilor ani, vă vor fi răsplătite cu bucurii de la copiii care, în ceas de mare durere, v-au rămas singura mângâiere.Dumnezeu să vă întărească!”, a transmis prof. Ilaria Pușcă.