Sâmbăta Mare este ziua dinaintea Paştelui şi ultima zi a Săptămânii Patimilor, în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului. În această zi credincioşii se roagă, îşi amintesc de patimile suferite de Hristos pentru mântuirea omenirii şi se pregătesc pentru ca seara să urmărească slujba de Înviere.
În Sâmbăta Mare prăznuim îngroparea Mântuitorului și pogorârea Să la iad. Sâmbătă Mare este o taină, pentru că deși sâmbătă înseamnă odihnă, ea este totuși o lucrare. Apostolul Petru spune că S-a pogorât la iad și „a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare” (I Petru 3: 19).
În răstimpul dintre moarte și înviere, când trupul Sau zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiți, ținuți până atunci sub stăpânirea celui rău, și le-a propovăduit cuvântul Evangheliei.
Taina Sâmbetei Mari este redata in Sinaxarul acestei zile astfel: „In mormant cu trupul, in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe tron impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, toate umplandu-le, Acela ce esti necuprins Hristoase, Dumnezeule!”. Fiul lui Dumnezeu care s-a facut Om pentru mantuirea noastra, nu s-a despartit de trupul Sau din mormant si nici de sufletul Sau coborat la iad.