Știm că materialul e mai lung și greoi de citit, dar merită atenția, vă garantăm! Nu veți regreta! Pentru mofturoși, le vom scurta, în mai multe episoade!
Așadar…
Să mai discutăm, mai sunt multe de spus, despre Bucovina, a cui este ea, ce anume urmărește domnul Gâză-Drăgușanul și ce efecte obțin trepădușii care și-au făcut o meserie din mimarea patriotismului local, spre îndoielnicul folos al Bucovinei însăși precum și al bucovinenilor, atâția câți mai sunt…
Înainte de asta, însă, o precizare: „…Cu ceva timp în urmă ne întrebam de ce Drăgușanul și-a securizat marea creație-epopee dragusanul.ro, înterzicând descărcarea fotografiilor sale din articole, lăsând doar posibilitatea de a copia textul artistic măsluit. Iată de ce?! pentru că fotografiile sunt și ele corupte-false, nefiind pentru studiul prostimii, fiind doar pentru lauda personală și mincinoasă! Individul este bolnav după… ceea ce n-a fost niciodată!…”
Da, această manevră pretins șireată a sa, de securizare a manoperelor sale, cel mai adesea dolosive, se observă și rezultă și din alte fapte conexe, dumnealui a fost, să zicem, șocat că a fost atacat acolo unde se credea el mai tare, în postările sale tembele, imagini, texte, pe unele dintre acestea falsificându-le fără nici o jenă… Unele dintre aceste falsificări, titluri și explicații de gâgă sunt antologice, comice, ele corespund și unei perioade de început a concubinajului său cu internetul pe care l-a considerat o vacă de muls (ceea ce și este, într-o anumită măsură…), nu doar o sursă de informații privilegiată și democratică, menită să contribuie la egalizarea șanselor în materie de acces la informația culturală, inclusiv…
Ca atare, multe din gogomaniile sale rezultă din relația superficială cu informația profundă, de bază, din capturile sale de pe internet, altfel nu s-ar explica cum, de pildă, poți să iei imagini ale operelor unui pictor despre care nu ai habar, dealtfel („Pataky, mare pictor maghiar…Care nu e nici așa mare, dar nici așa mic, însă așa e, trebuie să-l califici cumva, dacă nu-i știi, sau nu ai aflat, sau nu ai căutat, măcar, numele său întreg, referințe critice…) să le publici cu titluri inventate, atribuite aiurea, conform unui plan îmbârligat, de impostură agreată în UM (unitate de măsură, nu ce credem noi…) în secvențe monumentale de prostie și suficiență…
La fel, în aceeași perioadă care nu este chiar așa îndepărtată, cam de când s-a obișnuit dumnealui să cate pe banditul ăsta de Google, vaca de muls de unde se poate scoate un ban gros, ajunsese (ajunseseu, cum zicea, magistral, un coleg de sociopatie, oleakă kior de beat…) să le considere aceste capturi și informații greblate de pe internet ca fiind un fel de pradă de război cu care s-a și intabulat, în fapt, deoarece așa rezultă din împrejurarea că le-a dedicat copiilor săi, explicit, pe o pagină din gazeta sa de perete, ca un wc public al gradelor superioare, grade e alcool, desigur.
Pe deasupra, s-a izolat într-un fel de cocon al imposturii, jurnalele nu îndrăznesc (cu această remarcabilă excepție!) să-i publice nici textele nici pretextele de frica sa dar și a consecințelor și represaliilor gâziste, de reacția sa de ronin, cunoscut în japoneza veche drept Igurakakuru…
Multe dintre acestea merită a fi comentate, cele reprezentative, unele merită reținute și pentru posteritatea sa artistică, nu va scăpa de ele prea curând, se va vedea, este de unde… cu materialul clientului Gâză-Drăgușanul!
Revenind la corpul discuției, iată, există, deci, această mișcare cu vechime care tinde să acrediteze imaginea unui teritoriu numit Bucovina, menționat vezi, bine, încă din 30 martie 1392, un teritoriu care friza, aprioric, un anumit nivel de statalitate proprie, recunoscut apoi de către ocupantul austriac, care, fiind el și mai deștept și mai înalt și mai frumos dar și mai neamț, la o întâlnire, să zicem, a nefericitului Prinț de Coroană Rudolf în pasul Prislop cu etniile bucovinene, a hotărât, ah cât de frumos, să facă din Bucovina cea veche, ieșită de sub opinca moldo-valahă, să o facă, deci Herzoghtum, Mare Ducat, așa cum puțini au înțeles, y compris, seulemment troica Flutur-Dragușanul-Ursu… Ceea ce ar fi transformat Bucovina în subiect de drept international public, cât pe ce să dea lovitura cu „pacea de la București” să-și lărgească teritoriul și, de ce nu, când a fost să se unească („alegând răul cel mai mic”, cf. Gâză&aliații…) să o facă condiționat, nu cum au făcut fraierii ăia – Ion Nistor, Iancu Flondor, Sextil Pușcariu…
În realitate, ocupantul austriac nu a știut, la început, nici ce nume să atribuie/confere acelui colț de rai răpit de la bicisnica Moldova, pe un ciubuc și pe un cal de rasă, a ezitat și nici nu a făcut un capăt de țară din asta, pentru a proceda , în fine, ca hoțul care își botează fructul hoției sale drept operă de caritate…
Iată, mai jos, cum era cunoscută în anul 1790, la 16 ani de la rapt, bucata de pământ românesc în lucrările topografice ale vremii (Click!) Atlas de la maison d’Austriche [Material cartográfico] în care, la pagina 40 din Atlas, se află această hartă (Click!)
…cu cartușul titlului, sânga-sus, astfel:
MAPA von der OESTERREICH: MOLDAU, oder sogenanten BUCKOVINER DISTRICT, adică
HARTA IMPERIULUI AUSTRIAC: MOLDOVA, sau așanumitul DISTRICT BUCKOVINA!
La pagina 18 veți găsi și titulatura atlasului precum și anul apariției sale, așa:
În afara altor importante considerente principiale, foarte importante, imaginile de mai sus demolează miturile fabricate de propagandiști ieftini, de iezuiții unei anume iridente cu un nivel cultural moștenit de la propaganda rusească și sovietică, care tinde să scoată teritoriul numit, într-un târziu, Bucovina, din contextul românesc indiscutabil…
Pe la noi acest rol infect de lătrăi și urlaci ai iredentismului rutean este jucat de bucoviniștii de mucava, de tizâc, de către politruci de duzină, drapați în izmene „naționale”, putrând pălării de gabor de pe Bârgaie, bundiță cu jderi mulți, dar mai ales de către reprezentanții lor în edificii „culturale” create ad-hoc, arendași culturnici cu studii pe sponci, funcționând pe bază de derogare gândită, firesc, pentru lăutarii fără studii, care cântă după ureche…
Cât despre rolul unuia dintre aceștia, Gâză-Drăgușanu, în chestiunea Bucovina, mai sunt de spus multe, și astăzi ar fi trebuit să arătăm lumii, cu materialul clientului, cum stau lucrurile cu bukowinismul impostorului, dar datorită unei situații deosebite, vom schimba puțin subiectul.
IMPOSTORUL-INFRACTOR care ar fi trebuit ca la data de joi, 28.01.2020, să ne explice cum e cu cele 5 infracțiuni din sentințele definitive, prezentate deja, de începere a urmăririi penale, dar și cu condamnarea pentru deținere și consum de droguri, toate ale familiei Gâză-Drăgușanul, se aruncă la atacuri grotești: ”Nesemnații de la cel mai bolnav de ură tabloid de pe mapamond continuă cu monstruozitățile la adresa mea. Nu-i bai, ne vedem în instanță, în curând – singura îndrituită să stabilească adevăruri, inclusiv cine sunt autorii. Nu garantez că nu mă adresez și Parchetului, dacă tot mă amenințați cu moartea. Adio și n-am cuvinte!”
Impostorul se dă din nou lovit în aripă, procoror, procese, vă arăt eu vouă, toate cele ale jegului său celular, cu care a otrăvit fântânile și a pârjolit peisajul cultural, cu voie de la stăpânii săi…
Deci astăzi ar fi urmat să discutăm, pe șleau, fără menajamente, despre așa-zisul Manifest al „Mișcării pentru salvarea Bucovinei”, document programatic, iscat de creierii înfierbântați ai unui impostor sfertodoct! După un scurt scandal generat de stupoare și de reacții vehemente,„manifestul” a dispărut din paginile tipărite, scos la repezeală, nu însă și efectele sale subliminale, urmele atentatului la adresa suveranității naționale, demersul imbecil și fără precedent care dau, toate, adevărata măsură a ticăloșiei sale, după cum lesne se va putea demonstra în orice tribunal din România, oricând!
…Când, iată domnul Gâză-Drăgușanul amenință el însuși cu tribunalul, cu pâra la procuror, a fost amenințat cu moartea, (unde, de către cine?) prețioasa sa operă este periclitată… Nu am găsit în paginile acestui ziar nici o amenințare cu moartea, să reținem însă că omul a intrat în procedurile sale specifice de avarie, corespunzătoare unui început de senzație de apă la kur…
Există un istoric al acestui tip de manifestări, miorlăieli, invocarea lipsei de sprijin din partea autorităților, pisica în curtea altora, boala, spitalizarea, pensia, ingratitudinea, violența de limbaj, ura, toate acestea vor fi relevate mai jos pe un caz școală, cu valoare didactică pentru oricine dorește să știe cu cine are de-a face…
Se reportează, deci, momentan, dezvolarea subiectului „Manifestul&Mișcarea pentru salvarea …”, însă nu așa cum speră dumnealui ci, după cum va vedea, peste câteva zile, ca să furnizăm unei eventuale cercetări calificate probe și materiale de probă… Pentru deranjul și al aliaților săi care semnează manifestul, care ar fi trebuit să dea, până acuma, nu neapărat seamă, cât explicații care să se încadreze în ipoteza unui demers, măcar inteligibil!
Dar până atunci, să reluăm amenințarea cu procese a susnumitului. Deranjul ar fi, în principal, nu amenințarea cu moartea, care nu există, ci calificarea sa ca „impostor sfertodoct”, lăsând să se înțeleagă, like Elena Ceaușescu la Târgoviște, că cum, adică, vai, o să te judece colegii mei de geniu, eu sfertodoct???
Da!
Și este foarte ușor de demonstrat, inclusiv în fața unei instanțe, cu materialul furnizat de el însuși în articolele și cărțile sale, pe care primăriile aliate le depozitează, ca să le folosească, mai târziu, ca material combustibil sau de construcție, dar pe care dumnealui a încasat bani groși, să fie bine, să nu fie rău… Chit că probele vor fi transportate cu roaba, din fericire ele există, inclusiv cele pe care le credea făcute pierdute, c-așa e la tenis, nu?
Impostor (cf dicționar)= IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care, prin minciuni și prefăcătorie, își arogă o falsă identitate (și competență), vrând să pară ceea ce nu este; farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.
sursa: DEX ’09 (2009)
Sfertodoct (cf.dictionar)= sfertodóct, -ă adj., s. m. f. (Om) care se crede cult dar are cunoștințe superficiale, mai puține chiar decât un semidoct ◊ „Ultima carte pe care a citit-o […] a fost un almanah vechi uitat de un călător într-un tren de cursă lungă. Mimantul nostru nu-i nici măcar un semidoct. Eventual un sfertodoct.” I.B. 18 XII 71 p. 1. ◊ „Vă mărturisesc că tonul scrisorii dv. nu mi-i pe plac. Asemenea ton e îndreptățit numai când e vorba să fie atacat un sfertodoct cu fumuri, care se vâră unde nu-i fierbe oala.” R.lit. 14 II 74 p. 25; v. și R.l. 19 X 71 p. 1 (din sfert + -doct, după modelul lui semidoct)
• sursa: DCR2 (1997)
In drept, chiar în zdrumicatul nostru sistem, atât de zguduit în ultimii 30 de ani, principiile au supraviețuit, astfel că funcționează și acuma acela că : „ONUS PROBANDI INCUMBIT EIUS QUI DICIT NO EIUS QUI NEGAT”, adică:„sarcina probei incumbă aceluia ce zice (afirmă) nu aceluia care neagă”.
Prin urmare, într-un eventual proces, cei care afirmă că dumnealui este un impostor sau infractor au o sarcina ușoară, deoarece dovezile sunt la îndemână. Fără a le invoca pe toate, spre a nu face servicii apărării sale, este suficient să menționăm doar manoperele prin care a ajuns să ocupe un post care, legalmente, implică studii superioare, de două ori, cu derogări menite doar să-i asigure o sinecură bine plătită, pentru motive care vor fi arătate, pe îndelete, aici, indiferent pe cine ar deranja.
Deoarece pot fi chemați în instanță, pentru a explica, constructorii migăloși ai imposturii sale, politicienii uniți pe dedesubt prin legături transpartinice care nu sunt ușor de explicat, respectiv domnii Mârza, Flutur (mai ales….) și Nechifor. La rigoare, și alți domni, învăluiți în table sau stele, rudele sale sprituale, forjorii unui turnător de la Vulcan, fără alte amănunte, care există, stai fără grijă, domnu’ Ionică care scrie cărți, nu se știe de ce, cf. domnul Varvaroi…
Două derogări dar și un statut, cel de acuma, inexplicabil – dacă ai avut nevoie de două derogări ca să ocupi un post, cine ți-a dat o a treia derogare, imposibilă, într-un sistem normal, după ce ai ieșit la pensie, la implinirea vârstei legale?
Sfertodoctismul său, o figură de stil din arsenalul unui „pafletard”, să zicem, (așa crede dumnealui că se zice la „pamfletar”…) este și mai ușor de demonstrat, starea aceasta are însă o legătură foarte strânsă cu cealaltă, cea de impostor, deoarece o generează (impostura) și o consolidează.
Unele dintre aceste adevăruri probante sunt atât de șocante încât, o dată dovedite într-o instanță, își vor consolida definitiv statutul, astfel încât vor deveni notorii, axiome, iar în același sistem de drept faptele notorii nu trebuie probate ci, eventual, invocate.
Este, deci, o miză să se demonstreze și într-o instanță că dumnealui este un „impostor sfertodoct”!
Iar acuma iată și o speță: în anul 2012, după ce slujise la Mârza, împăratul de la Cominco&Table_ Asoc., după ce publicase un comunicat al CJ al PSD, dar semnat Ion Drăgușanul prin care îl făcea pe Flutur „fascist”,
conform Comunicat de presă – PSD (Click!) întocmit de Ion Drăgușanul, înainte de câștigarea alegerilor de către Gheorghe Flutur: ”<Fascismul lui Flutur, în atenţia Europei (12 mai,2008)>
…..Flutur e un nimeni, o bulă de otravă precum „băşica porcului” de pe izlazuri. E putred de bogat, fără să fi făcut afaceri (!), şi-acum numai puterea îi mai lipseşte. În lăcomia lui carieristică e gata de orice, inclusiv de otrăvirea unor generaţii dezorientate, cărora le distrage atenţia de la adevăraţii autori ai dezastrului naţional, scandalagii guvernanţi de dreapta fascistă. Nu iubeşte folclorul, dar se foloseşte de formaţiile artistice conservate de instituţiile Consiliului Judeţean. Îi dispreţuieşte pe luptătorii anticomunişti, dar se lustruieşte cu eroismul lor. Fură, corupe, inclusiv Justiţia, devastează România, dar o face pe mireasa imaculată. El şi cohorta lui de trântori lingăi (Andreica, Pardău, câţiva bazarişti care au dat faliment) cică vă vor aduce viitorul pe care îl meritaţi. Dumnezeu să vă apere de un astfel de viitor!…Ion DRĂGUŞANUL”
…ei, ce să vezi, pierdu oarecând, din cauza grăsimii depuse pe creier și pe mai (denumirea populară a ficatului, la Bukowina ne-butaforică…) domnul Gavril șefia județului și veni feșterul Flutur, cu voie de la Stolo dar și, mai ales, de la belitorul de codri Schweighofer…
Cumva, cacealmistul Gâză-Drăgușanul, trebuia să-și etaleze ca pe nește mușchi de pe burtă, valențele sale de dreapta, cum răbdase el teroarea stângii ca să vină acest moment când, iată, avea să-l consilieze/consulte pă noul leader de kliupă, spre cele necesare. Așa și-a păstrat postul, sinecuroiul gras de arendaș al culturii, derogările și dezlegarea la înjurături, stigmatizări, flegme, etalare a complexelor sale de neisprăvit, dozare de publicitate, contrafaceri, blasfemii, atacarea simbolurilor naționale, a BOR, a valorilor perene, care sunt, mai întâi de toate, românești, înainte de a fi „bukowinene”…
Adevărat zice cineva, fără simțul umorului, pe-aici, bancurile sunt foarte bune pentru a ilustra anumite situații încurcate, deci, este ca în bancul cu Sfântu Petru care nu știa ce să facă cu o femeie de moravuri ușoare&grele care bătea cu insistență la poarta Raiului, după ce fuseseu respinsă de Scaraoțki, secretar de stat la Iad, sub cuvânt că îi strică dracii și îi conturbă de la activitățile de smoală, dacă o lasă în incintă! Ce să facem noi cu ea, se lamenta bietul Sf. Petru către Dumnezeu, care trecea prin zonă, în control și sprijin… Las-o, Petre, i-a zis Dumnezeu, că nu se știe niciodată, las-o colea, după ușă, că mai o inspecție, mai un schimb de experiență, mai un protocol…
Mai de voie, mai de nevoie, cu o vorbă potrivită și apăsată de la cine trebuie de unde trebuie, Herr Ghitza l-a reinstalat și i-a întărit șandramaua numită Centrul Cultural ”Bucovina”, un fel de uriaș cu picioare de lut, în care UN OARECARE, provenit din garderoba clasei muncitoare, sub faldurile căreia stătuse pitit ca să vadă, ca să spună mai bine, uns cu seu de tufă și cu două derogări, ca atele pentru neisprăviți, urma să conducă, în fapt, pe veci pe toți ceilalți, inclusiv pe nefericiții manageri-șefi…
Ei, și în acest context specific, îmbârligat tot specific, ușor de demonstrat și demontat într-o instanță, cacealmistul și sociopatul la care se referă dulcețurile de mai sus comite una dintre numeroasele greșeli, erori de apreciere, în faza cu autorul „Motanului Somnorilă”, cartea unui legionar batrân, cunoscut în primul rând pentru respectabila sa vârstă – bătea la 100 ani – și, în anumite cercuri, și ca informator al fostei securități, fost comisar la „românizare”, căptușit, încă de la rebeliunea din 1941, cu nește 5 (cinci…) condamnări la moarte, despre care nu știa sigur cui să le atribuie sau dacă fuseseră executate măcar în parte, de ce, cum, cert este că Gâză-Drăgușanul își croșetase o aureolă de martir și mărturisitor, atribute despre care cunoștea încă de pe vremea în care aprecia din ochi extrema dreaptă, spre cele necesare, din alt unghi și din altă lumină, care venea de la Rasărit…
V-ați prins că eu vorbesc în pilde și dzicu din fluier ca să mi se coboare oile de la munte și să spun că episodul cu legionarul Ungureanu era cât pe ce să-l coste pre Gâză statutul său privilegiat, îl vârâse într-un mare merde chiar pe binefăcătorul său, herr Ghitza Flutur, mai era puțin și odioasa „fiică de colonel-torționar al Securității”, infatigabila doamnă Furtună, avea să-i cânte prohodul, la figurat, desigur, artistic, un fel de capitis diminutio, moarte civilă cum ar fi … (să vă întrebați avocatul, domnu‘ Gâză,„capitis diminutio” nu este o amenințare cu moartea…).
În schimb, ce faceți voi ăștia din clanul mafiot Drăgușanul cu contrabanda de droguri că, indirect, sau prin complicitate ori tăinuire, ați participat și la această SCHEMĂ de joc, vorba tupeistului penal de director artistic, Andi, nu este doar o amenințare cu moartea, ci este de-a dreptul o condamnare la moarte a tinerei generații pe care o drogați și cu mințile voastre de toxicomani și narcomani notorii:
Cum-necum, spontan, brusc, fără veste, pe coperta cărții cu motanul Somnorilă apărea poza lui Corneliu Zelea-Codreanu, un oarecare, despre care persecutatul Gâză-Drăgușanul, cu lacrămi în ochi, arăta în petițiile sale precum că:
„..Pe Codreanu eu îl știu drept aliat electoral al Federatiei Evreilor din Romania, condusa de dr. Friedmann, prin anii ’30…”
Eca na, cum ar fi zis o mătușă deșteaptă a mea, betul om care stătuse pe scaun în casa lui Corneliu Zelea Codreanu de la București și efectuaseu acolo nește chiolhanuri ca acelea, cu vodcă, borâturi și saluturi care deranjau organele precum și pe PCR în diferitele sale ipostasuri, care dădea în gât chiolhaniștii cu privire la acuratețea și sinceritatea salutului legionar profesat de la a doua jumătate de vodcă în sus, repet, în fosta „Casa verde”, facută de legionari cu un spațiu de locuit adecvat pentru „Căpitan”, deci dumnealui nu știa cine era Codreanu, el credea că mai sus, + că știa că ăla venea la Câmpulung ca entomolog, ca să prindă fluturi…
Ba, zice el, fiica torționarului nu băga în seamă împrejurarea că:
„…Domniile Voastre, dând curs unui denunț incalificabil, săvârșit de urmașa și continuatoarea colonelului torționar de securitate Furtună, ați izbutit să intinati sufletul acelui om, pentru că, în spatele intereselor politice stă ura incredibilă a numitei urmașe de torționar față de doi lideri ai CJ Suceava și față de directorul Bibliotecii Bucovinei, instituție la care lucreaza. Ați creat un scandal inutil și periculos, cu prejudicii mari și pentru subsemnatul, care își risca locul de muncă (prost platit), cu mai puțin de un deceniu înainte de pensionare…”
Acțiunea se petrece în 2012, mai puțin de un deceniu, iaca, ne anunța el, dați într-un om batrân și bolnav, care oricum o să se pensioneze, nu-i așa… ?! Pensionare, nici după pensionare!
Fapt este că scandalul declanșat de fiica de torționar a căpătat o asemenea amploare, bașca împrejurarea că fiica de torționar fusese „limojeată” (cf. ea însăși…) de la bibliotecă, încât herr Ghitza, bănuit și el de malversațiuni în aceeași speță (sponsorizase, după frumosul său nărav, cartea legionarului, din banii CJ…) a fost vizitat la sediu de către ambasadorul unei foarte mari și foarte puternice națiuni, cu care a discutat ei știu ce, cert este că troica Flutur-Gâză-Vasile Ilie, simțind ei acea senzație de apă la kur combinată cu una de sulă în coaste, au pus mână de la mână și au mutat mortu’ de pe Edgar Quinet pe Academiei, au aruncat totul pre seama blândului Vasile Ilie, pe care de fapt avea cea mai mare boală fiica de torționar, acesta și-a asumat, contra unui post de director, și iaca așa a scăpat ei de unele dezagremente, ca să nu mai zicem că și fiica de torționar a lăsat-o mai moale, îi luase scalpul dușamnului său și, cine știe, poate și torționarul însuși, colonelul Furtună, să fi avut anumite duioșii retrospective față de poetul Gâză-Drăgușanul, cunoscut și ca un mare componist, măcar de unii dintre foștii săi subordonați, cine știe, nu dezvoltăm, pentru moment…
Să fi fost vreo legătură între tărășenia cu motanul Somnorilă, Zelea Codreanu, ambasador de mare națiune, lamentație de Gâză și pierderea de către herr Ghitza a alegerilor locale din 2012? Nu ț-oi ști a spune, cum zicea aceeași mătușă deșteaptă a mea, când venea cu torsu’ pe la mama…
De unde și concluzia că este bine să cunoști entomologi, să ai prieteni evrei, cum arăta același în alte lamentații, însă noi, de parșivi și nesemnați ce suntem, credem mai degrabă că se potrivește cu ce a zis, într-un moment de mare inspirație, poetul Mircea Dinescu:
”Se făcea că un om al muncii cu oarece funcție de răspundere a fost sesizat telefonic de către cineva, un altruist, ca să se ducă repede acasă, deoarece nevasta sa tocmai avea un moment de rătăcire cu un alt bărbat, da’ să meargă, dacă vrea să mai prindă sfârșitul acțiunii!
Ei, și când a surprins acela apogeul, când să-l altoiască la mir, conform unei porniri ancestrale, El Futattore a răcnit neomenește cătră el:
– Să nu dai în mine că sunt bătrân și bolnav!”
Ceea ce pare să fi produs anumite efecte în circumstanțiere, ca mai sus, că și Gâză-Drăgușanul s-a repliat binișor după episodul cu flagrantul delicios la legiune, a prosperat supt (la) alt rege, ba chiar a mai facut elogiul unor criminali de război în gazeta sa de perete, fără să pață nemica, plictisindu-se, vezi bine, și ambasadorii dar și organele obligate să bage de seamă…
Și nu mult și a revenit pe tronul său, la jderii săi, și binecredinciosul Ghitza, ca să ne mai pună pe hartă, asistat/consultat de cine? De cine credeți și voi și noi…
Te pupă Florin, măăă, mămăligă! abia în 2008.
Cam atât, deocamdată, să nu vă plictisiți și să mai cetiți din memoriile martirului și marturisitorului Bucowinean Gâză-Drăgușanul, ca să avem, cum s-ar zice, scuipat la furcă…
Însa teama sa față de posibilitatea de a fi dat în fapt cu micile sale hârjoneli și kurvăsării cu organele, ascunse bine, crede dumnealui, garantate împotriva evicțiunii, a pierderii de tot a secretului asupra unor scrieri ale sale nedestinate publicității, va fi reluată, cu precizările de care se va folosi inclusiv în instanță, dupe cum promite…
Dar să încheiem într-un ton optimist, să zicem și noi ceva din drâmbă, nește cuvinte care i se dedică, în sensul ca să ne trăiești întru mulți ani, așa:
”Drag mi-a fost și drag mi-e multu
Organele să le consultu…
Numa’ gross să pice banul
La mine, la Drăgușanul!”
(se cântă pre melodia care îi plăcea lui Ștefan cel Mare: „Unde-a pus mândra kiloții…”)
Auf Wiedersehen și am cuvinte!
DEMISIA, cârtiță nesătulă ce ești!
DEMISIA Drăgușanul, demisia Sorin Filip, demisia Gheorghe Flutur! Exemplul Colectiv, pentru Bucovina!
Curând, cronologic, punctual, dar și detaliat în/din… lăcașul inCULTURII, denumit Centrul Cultural ”Bucovina” , proprietatea ștabului județean Gheorghe Flutur – întru memoria și veșnica pomenire a BUKOWINEI, de ieri, de azi, și de mâine!
Fiți cu ochii pe NOI, pentru că noi vi-i deschidem!
Materialele în format text, vor fi furnizate și altor entități de mass-media, gratuit.
Secțiunile LIVE, vor fi disponibile, doar pe noul site sucevean de investigații Ziarul ”Ducatu’ Bukowinei”. LIKE!
