Inaugurarea Palatului Administrativ din Botoșani s-a desfășurat conform tipicului oficial, fiind dominată de discursuri solemne citite de pe foi, fotografii oficiale și formule administrative atent studiate. Cu toate acestea, în spatele rigidității de protocol, un moment aparent banal a reușit să destindă atmosfera din sală și să atragă privirile și zâmbetele discrete ale celor prezenți.
Protagonista acestui moment de culoare a fost Angelica Fădor, secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Numită în această funcție înaltă în luna martie a anului trecut din postura de lider al PNL Suceava, aceasta a reprezentat ministerul de resort la ceremonia de la Botoșani.
Aliniați regulamentar în fața secretarului de stat
La eveniment au fost convocați, ca parte a protocolului, toți șefii structurilor teritoriale ale MAI din județul Botoșani, respectiv comandanții de la Poliție, Jandarmerie, Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) și Poliția de Frontieră, alături de șefii Serviciilor de Permise și Pașapoarte.
Momentul savuros s-a produs în clipa în care Angelica Fădor s-a apropiat de grupul de oficiali pentru a-i saluta. Într-o fracțiune de secundă, comandanții botoșăneni au trecut instantaneu în binecunoscuta poziție militară de „drepți”. Tabloul, de o rigiditate perfectă, a stârnit imediat zâmbete și șoapte printre ceilalți invitați aflați în sală.
Păstrând o postură sobră și un aer oficial bine controlat, secretarul de stat a mers pe rând la fiecare comandant în parte, a strâns mâini și a schimbat câteva amabilități protocolare, detensionând treptat atmosfera.
Reflexele militare nu dispar niciodată
Întreaga ceremonie de inaugurare a fost una caracterizată de un formalism accentuat, fiind dominată de rigoarea specifică instituțiilor publice. În acest context destul de sobru, scena cu șefii structurilor MAI aliniați militărește în fața secretarului de stat sucevean a oferit una dintre puținele secvențe animate ale manifestării.
Pentru cei prezenți, dar și pentru botoșănenii obișnuiți cu imaginea adesea scorțoasă a administrației, întâmplarea a fost încă o dovadă vie a faptului că, indiferent de context sau de vremuri, reflexele de subordonare, ierarhia militară și protocolul rămân adânc înrădăcinate.