INTERVIU Aurel Buzincu: UN CAZ DIN PRACTICĂ…
Reporter SuceavaLIVE, întrebarea 1: Domnule Buzincu, valurile, după încetarea raporturilor dvs. contractuale cu DJC Suceava, nu au încetat să se spargă, cu oarecare zgomot, sub atenta priveghere a fostului far și ministru al culturii, domnul Bogdan Gheorghiu, lăsat și el la vatră în noua formulă guvernamentală, aflată pe rol, în acest moment… În șirul de explicații pe care le furnizează, generos, pe la diferite televiziuni locale, se observă că rolul jucat, acela de ministru, unul dintre puținele roluri pe care le-a jucat dumnealui (ca actor politic, măcar…) a fost unul complicat, cu scăpări de memorie, cu replici greu de ignorat, colegi de platou copleșiți… Formulările sale sunt, adesea, improprii, pot fi bănuite de necunoaștere și superficialitate… Sau nu este așa?
Cum comentați, pe scurt, interviul acordat domnului Mihai Chira, cel în care, între minutele 21:00 și 24:00 se referă la activitatea dvs., ce aveți de spus? Întrebarea are legătură, evident, cu unele eschive ale domnului deputat, care formulează, indirect, anumite reproșuri și imputări, de natură profesională, mai ales, la adresa dvs., folosind interogații retorice, într-un limbaj adesea impropriu, care denotă, printre altele, necunoașterea domeniului la care se referă, a cadrului legal dar și ignorarea unor semnale pe care le-a primit, încă de la prima sa investire?
Aurel Buzincu: Răspunsul meu este cel pe care l-am dat deja și parțial s-a și publicat. Sigur, s-ar mai impune poate unele precizări și nuanțări. Acum însă el este, întreg, acesta:
„Domnule Mihai Chira,
Invitatul Dvs. din dimineața de 10 dec. dl. Bogdan Gheorghiu, a ținut să-și motiveze ordinul de încetare a raporturilor mele de serviciu cu DJC Suceava (ordin pe care totuși nu l-a semnat dlui, ci persoana împuternicită să conducă Ministerul, adică secretarul general). Este în sine asta o greșeală care îi trădează nepriceperea și neînțelegerea lucrurilor și care devoalează felul și gradul în care și-a asumat, precum afirmă, ministeriatul.
Mai mult decât atâta însă, apelând la calitatea Dvs. de gazetar de investigație, dlui vă trimite în vreo trei locuri ca să constatați, în legătură cu activitatea mea, nu performanțe, ci încălcări ale prevederilor legale. E o nouă probă de nepricepere și de neînțelegere a lucrurilor și de amatorism. Într-o logică profesionistă, ori am în toată ”activiatea longevivă” de director executiv (funcționar public de conducere!) calificativul maxim la toate evaluările anuale privind peformanțele profesionale (cum și stau lucrurile în realitate), ori am încălcat legea și trebuie să răspund pentru asta în fața unei instituții specializate. Adică îmi face dl Bogdan Gheorghiu hatârul de a nu mă da pe mâna Justiției pentru fapte de încălcare a legii? Mă judecă dlui – mai blând, mai tolerant. Pardon!…
Ar fi cazul să uzați de calitatea pe care dl Bogdan Gheorghiu v-a recunoscut-o, aceea de gazetar de investigație, pentru că altfel vă confruntați cu riscul de a fi fost gazda unui ex-ministru nu doar nepriceput în domeniul pe care l-a condus, care evaluează peste capul evaluatorilor legali de performanțe profesionale și se pronunță într-un context care îi impunea să se abțină, dar care a dorit și a reușit să fie – încă o dată – denigrator și calomnios.
Dl ex-ministru ar trebui să probeze că există ”termopane cu aviz” ilegal eliberat acolo unde dlui afirmă că ar exista așa ceva, ar trebui să probeze că în fața Muzeului Bucovinei există un monument istoric în înțelesul Legii 422/2001 (nu există – dar dlui se și exprimă precum necunoscătorii: e ”de patrimoniu”), că DJC Suceava a avizat ilegal montarea de termopane la clădirile monument istoric din zona pietonalului de la Fălticeni, că, în fine, avizul de demolare a Spitalului Vechi din Fălticeni este eliberat cu încălcarea legii (susțin că nu, întrucât Spitalul nu era monument istoric, nu se afla într-o zonă de protecție și…se impunea, sub mai multe rațiuni, să fie demolat). În paranteză fie spus, a mai existat o tentativă centrală ratată de clasare a unui spital vechi în Fălticeni – cu urmarea ținerii în încurcătură a proprietarilor – și e ciudat că dl ex-ministru nu vrea să simplifice procedurile și birocrația peste tot.
Sunt și alte ciudățenii în felul dlui Bogdan Gheorgiu de a vorbi, de a proceda și de a vedea și a cântări lucrurile – și asfel de realități pun în cauză și pe propunătorii și susținătiorii domniei sale.
Pentru exemplificare, l-ați întrebat dacă a găsit o soluție mai bună pentru DJC Suceava decât directorul executiv pe care l-a trimis la pensie (sunt activ la Universitate și sunt singurul director executiv cu ”activitate longevivă” din rețeaua Ministerului Culturii căruia i s-a refuzat solicitarea/oferta de a mai activa în sistem) și a răspuns: ”nu pot spune că am găsit pe cineva mai bun…” Cum? Chiar repetat: Cum? Pe lângă că e jignitor pentru omul pe care l-a numit acolo și pentru instituție, pe lîngă altele – adică în județul dlui, de dragul satisfacerii unui …nu știu ce, și-a bătut joc de Direcția pentru Cultură?…
În ce mă privește, mă așteptam de mai multă vreme la ceea ce mi s-a făcut acum sub acoperirea aplicării legii pensiilor. Sunt mulți ani de când repet o întrebare care acum a enervat mai mult decât oricând: Are ministerul Culturii vreun plan de punere în aplicare a Art. 29 din Legea 422/2001? Articol care sună așa:
”În vederea realizării măsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, prin ordin al ministrului culturii și patrimoniului național, se înființează și se stabilesc atribuțiile Serviciului monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în domeniu”.
Iată, sunt 20 de ani de când miniștrii culturii nu pun în aplicare un aricol important al unei legi importante a domeniului patrimoniului cultural, iar faptul a adus și aduce prejudicii grave monumentelor istorice, serviciilor deconcentrate ale Ministerului, pe care le anemiază profesional și funcțional, și chiar personalului acestora.
Poate că mi-a scăpat mie – a făcut dl ex-ministru în emisiunea Dvs. vreo referire la acest articol de lege care ar fi putut rezolva multe dintre problemele despre care spune dlui că l-au măcinat și i-au încrețit fruntea?
Afirm simplu și responsabil: la DJC Suceava nu s-au comis ilegalități și nu s-a lucrat neperformant, dimpotrivă, dar nepunerea în aplicare a acestui articol de lege și condițiile de avarie în privința resursei umane în care instituția a lucrat permanent cam din 2009 au făcut frecvent necesar să se improvizeze pentru a se duce la îndeplinire sarcinile instituționale.
Cu respect,
Aurel BUZINCU”
NOTĂ REPORTER
Acesta este răspunsul, reprodus fără nici o modificare, pe care domnul Aurel Buzincu l-a acordat, cu titlu de drept la replică, față de aserțiunile interogativ –retorice, insinuante, ale ex-ministrului Bogdan Gheorghiu care mimează neimplicarea, utilizându-și toate resursele sale actoricești, pentru a justifica, în fapt, o acțiune al cărei sens încă nu este suficient de clar – ca și cum înainte de a părăsi postul de ministru, ar fi tranșat/lichidat, în acest mod, fie o aversiune fie o „misiune”, dintre cele despre care dumnealui, ex-ministrul, nu poate vorbi doar prin interogații…
În stilul indirect liber, pe care d-l Buzincu nu-l invocă, cu titlu de reproș, dreptul său la replică a fost frumușel modulat, „explicat” (…zice că…), potențat, atins la coerență, ba chiar în măduva sa, evident, fără rele intenții…
(Extras emisiune NewsBucovina, moderator: Mihai Chira, invitat: Bogdan Gheorghiu)
Reporter SuceavaLIVE, întrebarea 2: Cum apreciați atitudinea presei locale în reflectarea corectă a situației de la DJC, respectiv față de unele aspecte discutabile ale actului oficial al încetării raporturilor contractuale, în contextul dat, pe care dvs. îl puteți descrie cel mai bine?
Aurel Buzincu: Presa pre limba ei… Nu poți cere presei să vadă și să creadă ceea ce tu vezi și crezi. ”Corect” este relativ și prin urmare, încape în el cam orice. Actul oficial al încetării raporturilor mele de serviciu este formal corect. Doar niște elemente care îi alcătuiesc ambianța sunt în neregulă și sugerează că în neregulă a fost și aplicarea prevederilor legale privind nu pensionarea, ci trimiterea mea la pensie. Domnul ex-ministru nu s-a oprit din alergare când și-a văzut făcută pohta (sau misiunea). A continuat să alerge și astfel a luat ”actul oficial” pe cont propriu. Adică a început să-l explice dând cu bâta în baltă. Mergând dintr-o baltă în alta. Cuiva cu experiența mea longevivă în domeniu nu-i poate scăpa ca n-a înțeles decât foarte puțin și pe sărite mai multe dintre lucrurile pe care s-ar fi cuvenit să le priceapă și să le știe bine.
Reporter SuceavaLIVE, întrebarea 3: Ce altceva ați dori să transmiteți, în context, cititorilor ?
Aurel Buzincu: Nu prea știu ce. De fapt știu, dar sunt într-o anume încurcătură. Stau binișor cu picioarele pe pământ și ca atare am o idee destul de precisă despre cât de puțin l-ar putea interesa pe cititor problemele unui director longeviv trimis la pensie și cât de puțin dispus ar fi, în general, cititorul, care le mai are și pe ale lui, să încerce să înțeleagă lucrurile. N-am cum să-i câștig încrederea, preocuparea, simpatia. De aici încurcătura mea. În același timp însă, știu și că din asta ne vin multe dintre relele care ne fac viața grea. Care e ”asta”? Am să fac publică o scrisoare a directorului care eram acum ceva peste doi ani, când actualul ex-ministru și-a început mandatul – o scrisoare în care, disciplinat și doritor să fiu de folos, la solicitarea șefului, înșiruiam probleme de diferite feluri. Ei, în legătură cu unele dintre acestea politicianul ex-ministru s-a lăudat și se laudă și măcar în legătură cu una dintre ele m-a felicitat la aniversarea mea într-o zi de vineri, cu zece minute înainte de ora închiderii săptămânii de lucru, prin ordinul de încetare a raporturilor de serviciu și de predare a instituției – până luni, ora 0, dar cum, cui?… Iată documentul:
„Nr. 1870 din 13.11.2019
Domnule Ministru,
În dorința de a vă pune la curent într-un mod cât mai complet cu starea lucrurilor față de care v-ați exprimat interesul, vă solicităm bunăvoința de a lua cunoștință, mai întâi, de punctul nostru de vedere asupra situației și problematicii direcțiilor județene pentru cultură.
Deși conducerile diferite ale Ministerului au avut percepții diferite asupra serviciilor deconcentrate și asupra activității acestora, iar în teritoriu, conceperea activității nu a fost niciodată unitară (ca, de altfel, nici tratamentul aplicat de la centru), există totuși un curs dominant generalizat determinat de faptul că direcțiile județene n-au mai fost, din 2005, ”operatori culturali” (n-au mai avut nici buget în acest sens – ele au doar bugetul necesar funcționării instituționale), iar pe de altă parte, s-a accentuat continuu (tot neunitar) condiția de funcționari publici a salariaților (exercitarea autorității) și aceea de inspecție de stat în domeniul patrimoniului cultural mobil și imobil a instituției (avizare, control, agenți constatatori, sancțiuni etc.).
În aceste condiții, în teritoriu, instituția (care a fost mult timp finanțatorul și organizatorul principal al vieții cultural-artistice din județ) și-a pierdut mult din vizibilitate și chiar din prestigiu (popular, face comandă la muzică numai cine plătește muzica), iar în condiția ei de autoritate de control, nu s-a constituit și nu s-a manifestat niciodată deplin (ci a funcționat în provizorat și a improvizat frecvent) din următoarele cauze:
- Articolul de lege care trebuia să înzestreze direcția județeană pentru cultură cu specialiști (înființarea serviciului monumente istorice, art. 29 din Legea 422/2001 ) nu s-a aplicat nicodată;
- Există articole de lege, neprevăzute cu sancțiuni, care nu se aplică la nivelul autorităților locale (mai ales: Legea 422/ 2001, art. 45, e) buget local pentru monumente; art. 45, h) posturi sau sarcini de serviciu, în structura aparatului propriu, în domeniul protejării monumentelor; art. 46, (2) transmiterea către direcția de cultură a autorizațiilor de construire sau desființare eliberate – ca și neocuparea postului de arhitect șef de către un arhitect etc.), iar faptul aduce mari deservicii monumentelor și activității direcției pentru cultură;
- Numărul salariaților a scăzut continuu de la înființarea direcțiilor până în prezent, iar nivelul scăzut al salarizării face ca posturile de specialiști să rămână neocupate și, în general, să nu existe candidați la concursurile de recrutare (la DJC Suceava, din totalul de 7 salariați, 4 au salariul minim garantat în plată sau foarte apropiat de acest nivel; serviciul de contabilitate este externalizat); de asemeni, e de semnalat din nou că, în situația dată de personal, în direcțiile de cultură, activitatea din zona suportului, a funcționării și obligațiilor instituționale strict birocratice consumă mai multe resurse decât activitatea de specialitate;
- Provizoratul, cu efecte numeroase și felurite (inclusiv un tratament în consecință aplicat de la centru), a fost accentuat de discuțiile – care durează deja de mulți ani – privitoare la trecerea instituției de la Minister la consiliile județene.
- Există în reglementări și în organigramă atribuții ale direcției județene fără corespondent în realitățile instituției (ex.: nu există pârghii și mijloace pentru atribuțiile legate de patrimoniul imaterial, sprijinirea tradițiilor, așezăminte culurale etc.);
- A devenit o practică aproape curentă în ultimii ani ca direcțiile județene să fie ignorate ori să nu conteze sub niciun aspect (deși reprezintă Ministerul în teritoriu) atunci când Ministerul, compartimente sau funcțioanari ai Ministerului, precum și din INP sau INCFC, angajează relații, se deplasează în interesul serviciului sau rezolvă probleme în teritoriu – ceea ce a contribuit la coborârea continuă și accelerată a imaginii și a prestigiului direcțiilor județene;
- În direcțiile județene există convingerea tot mai puternică, întemeiată pe date, pe constatări, că, în timp, anumite organisme, organizații și persoane din preajma Ministerului Culturii și care activează în domeniul patrimoniului cultural (comisii, specialiști, proiectanți, restauratori, manageri de instituții culturale etc.) au reușit să determine modificări în legislație de natură să le favorizeze interesele și să elimine din domeniul lor de interes controlul și autoritatea direcțiilor județene pentru cultură; un curs asemănător impune în timp și acțiunea concertată și insistentă a autorităților publice locale.
Câteva probleme din județul Suceava pe care am dori să vi le aducem la cunoștință întrucât ele ar solicita intervenția Ministerului ar fi următoarele:
În privința monumentelor:
– Spre salvare: Biserica de lemn din Putna – monument istoric: specialiștii susțin ca ar fi cea mai veche biserică de lemn din Romania; Clădirea Gării Ițcani – aflată de mai mulți ani într-un proces de reabilitare care trenează nepermis și amenință monumentul cu distrugerea lui iremediabilă – poate chiar în cadrul unui propiect național în domeniul patrimoniului administrat (neglijent) de SNCFR;
– Conacul Vârnav-Liteanu – monument istoric în stadiu avansat de degradare ca urmare a exploatării neglijente; proprietarii vor să-l doneze, autoritatea locală este ezitantă; ar putea fi reabilitat pentru a fi folosit ca sediu al unui centru de cercetare (spre ex: arhivă, documentare și cercetare a familiilor boierești din zonă);
– Cimitirul evreiesc medieval din Siret, cel mai vechi din această parte a Europei – monument istoric: reabilitare/cercetare/punere în valoare într-un proiect care ar putea cuprinde, pentru un circuit tematic, și celelalte cimitire evreiești din județ (Siret – nou, Suceava, Ițcani, Rădăuți etc.), sinagogile, viitoarea secție dedicată holocaustului de la muzeul din Siret – întrucât comunitatea evreiască este redusă numeric în prezent, iar Bucovina multietnică și multiculturală este o realitate care nu trebuie ignorată, ci cercetată și promovată, valorificată, poate chiar în cadrul unui proiect național cu această tematică, ba poate că în cadrul unui program național și mai larg, care să vizeze, prin cercetare, promovare, valorificare, și alte etnii trăitoare în România – ceea ce ar putea aduce avantaje de cunoaștere, educație, cultură și civilizație, respect (e de reamintit în context că la Colacu – Fundu Moldovei se găsește mormântul av. dr. Traian Popovici, fost primar al Cernăuților, ”drept între popoare”, pentru care Ministerul Culturii a finanțat și realizat aici, cu cca 10 ani în urmă, un monument);
– Necesar de intervenție de urgență: biserica Părhăuți, Fosta mănăstire Solca, Biserica Reuseni, Fabrica de Spirt Rădăuți, Ruinele vechilor biserici din Mănăstirea Humorului, Moldovița și Baia (catedrala catolică), Situl arheologic al ruinelor Cetății Șcheia și Câmpul Șanțuirilor (Cetatea de Scaun);
– Întrucât există în multe locuri din județ numeroase pietre de mormânt medievale, cruci de piatră inscripțioanate și fragmente de piatră lucrată pentru diferite funcțiuni (ancadramente, spre ex.), neîngrijite și abandonate, aflate în risc de dispariție, în șanțul de apărare al Cetății de Scaun a Sucevei (un loc în care și-au găsit sfârșitul mulți oameni) s-ar putea realiza și expune o colecție bogată și interesantă de astfel de piese.
În domeniul arheologiei:
– Reluarea cercetării arheologice sistematice în numeroasele situri arheologice importante din teritoriul județului neepuizate sub acest aspect;
– Întocmirea repertoriului arheologic al județului Suceava;
– Înscrierea siturilor în RAN;
– Realizarea cadastrului siturilor arheologice;
– Necesitatea unui cadru legislativ care să impună obligații ale arheologilor atestați și ale instituțiilor organizatoare de cercetare arheologică față de problematica arheologiei naționale prin arondare de teritorii de jurisdicție în domeniu.
Muzee și colecții:
– Rezolvarea legislativă și procedurală a problemei autorizării-acreditării muzeelor (există multe muzee care funcționează de zeci de ani, dar nu au autorizare, nu sunt acreditate – deci funcționează ilegal; de asemeni, există colecții private care reușesc să ocolească prevederile legislației muzeelor și colecțiilor și ale legislației patrimoniului mobil prin forme de organizare juridică și de funcționare neavute în vedere de această legislație – ONG, spre exemplu);
– Rezolvarea problematicii clasării obiectelor clasabile din inventarul aflat în proprietate publică (muzeele nu clasează deoarece clasarea implică obligații suplimentare și costuri pe care finanțatorii, dar și personalul/managementul muzeelor le evită; pe de altă parte însă, se amână îndeplinirea/se ignoră rigoarea unei obligații legale și, în plus, se ajunge la împrumut și chiar export temporar de patrimoniu mobil clasabil, dar neclasat; aceeași este cauza și în situația unor restaurări care ocolesc prevederile legale sau a respectării prevederilor legale, în același context, de către persoanele atestate pentru restaurare, precum și în cazul descoperirilor arheologice valoroase ca vestigii – care ar trebui să intre în proceduri de clasare imediat și s-ar impune, legal, să nu fie restaurate înainte de a fi clasate – ca, de fapt, în cazul tuturor bunurilor culturale clasabile).
Ar mai fi de discutat în termeni de urgență despre:
Finanțarea centrală a realizării unei platforme online (care a existat cu ani în urmă, a existat și o inițiativă mai recentă – fără finalizare) a Ministerului Culturii pe care să aibă sit și cont propriu toate instituțiile din subordinea Ministerului pentru ca acestea să se prezinte online unitar și conform cu toate rigorile accesului la informații de interes public și ale protejării datelor personale – și poate chiar pentru reduceri în ce privește consumul de timp și alte resurse pentru anumite raportări, corespondențe etc. – ca și pentru promovare;
Județul Suceava are, ca și alte județe de pe frontiera de stat a României (dar în mai mare măsură – ceea ce se explică în legătură cu existența Bucovinei istorice), probleme pe care nu le au toate județele și care s-a întâmplat frecvent să nu fie înțelese și tratate ca importante la București: relațiile cu românii și cu autoritățile din domeniul culturii din Regiunea Cernăuți – care și-au arătat adesea nelămurirea și nemulțumirea față de faptul că Ministerul Culturii din România și instituția care reprezintă Ministerul Culturii pe granița dintre România și Ucraina ”nu-i bagă în seamă”. Nu este prima dată când supunem atenției chestiunea, dar …n-am fost băgați în seamă la București. Este vorba de a se înțelege, recunoaște și accepta necesitatea unor astfel de relații și reprezentări și de a se identifica un cadru procedural care să permită realizarea de contacte și colaborări în sensul în discuție. În esență, nu poate fi vorba de cheltuieli suplimentare semnificative, ci mai ales de stabilirea unor atribuții și competențe instituționale în privința aceasta.
Cu deosebită considerație,
Aurel Buzincu, director executiv ”
Redacția ZDB: Mugur Ciumică