Părintele Iuvenalie:
„Când se seamănă sămânța, puterea căldurii și a luminii trebuie să pătrundă înlăuntrul ca s-o facă să vină ca să-l facă mai puternic și să își întărească rădăcina. Când gospodarul își construiește casa, el caută puterea rugăciunii, ca să-i sfințească casa.
Domnul nostru Iisus Hristor a semănat sămânța de cel mai mare preț în câmpul lumii acesteia. Trebuia să vină puterea Sfântului Duh, ca să-i dea căldură și lumină și să o facă să crească. Dumnezeu – Fiul a sămănat Pomul Vieții în câmpurile deșerte și necultivate ale morții. Trebuia ca vârtejul puternic al Duhului să respire în el, ca să întemeieze Pomul Vieții. Înțelepciunea lui Dumnezeu de dinaintea veșniciei se făcuse sălașuri de suflete alese ale oamenilor. Puterea și înțelepciunea Duhului lui Dumnezeu trebuia să pogoare în acest sălaș și să-l sfințească. Mirele Dumnezeiesc își alesese Mireasa Sa, Biserica sufletelor curate, și Duhul bucuriei veșnice trebuia să pogoare ca să unească cerul și pământul cu un inel și să înveșmânteze Mireasa în haină de nuntă.
Toate urmau să se întâmple așa cum au fost proorocite. Duhul Sfânt a fost făgăduit și Duhul Sfânt a venit. Cine putea să făgăduiască venirea pe pământ a Duhului Atotputernic afară numai de Cel care știa că Duhul va face ascultare grabnică dacă nu Celui Unuia față de care El are iubire desăvârșită?
O, cât de desăvârșită este iubirea binevoitoare ca să arate ascultare desăvârșită? Această iubire desăvârșită nu se poate arăta desăvârșit în niciun alt chip, decât în ascultare desăvârșită.
Iubirea este cu grijă mare în toata vremea şi în tot ceasul, şi cu dorinţa şi graba de a asculta pe cel iubit. Şi din ascultare desăvârşita vine, ca un izvor de lapte şi miere, bucurie desăvârşită, care face iubirea un lucru frumos.
Tatăl are iubire desăvârşită pentru Fiul şi Duhul Sfânt; Fiul are iubire desăvârşită pentru Tatal şi pentru Duhul; şi Duhul are iubire desăvârşită pentru Tatăl şi pentru Fiul.
Datorită acestei iubiri desăvârşite, Tatăl este Slujitorul grabnic al Fiului şi al Duhului, tot aşa cum este Fiul faţă de Tatăl şi de Duhul, şi Duhul faţă de Tatăl şi de Fiul.
Iubirea desăvârşită Îl face pe Tatăl slujitor desăvârşit al Fiului şi al Duhului; aşa cum face Fiul Tatălui şi Duhului, şi Duhul Tatălui şi Fiului. Precum nici un fel de iubire din lumea zidită nu se poate asemăna cu iubirea împărtăşită de către fiecare dintre Persoanele Dumnezeieşti, tot aşa nici o ascultare nu poate fi asemenea ascultării lor, Una de Cealaltă Persoană.
Cade-se cu adevărat a lăuda pe Treimea cea mai presus de Dumnezeire: Pe Tatăl Cel fătă de început și a toate lucrător, pe Cuvântul Cel împreună fără de început, care din Tatăl, mai înainte de veci, fără stricăciune S-a născut și pe Sfântul Duh, Cel ce din Tatăl fără de ani purcede și în Fiul se Odihnește!”.
Cântările Treimice,
Miezonoptica din Duminici