Ion Drăgușanul via Ethernet, impostorul sfertodoct protejat de herr Flutur (Bukowina lui Invers)

Deschidem o rubrică nouă intitulată "Bukowina lui Invers", în care vom publica, pe răspunderea Redacției SuceavaLIVE, deja asumată public, o serie de materiale de presă - de nișă - furnizate de cititori ori colaboratori, materiale incitante și doar pentru oamenii inteligenți din  Bukowina.
   Aceste articole nu se adresează tuturor inculților și impostorilor, drept urmare vă invităm să părăsiți site-ul imediat ce începeți să constatați că sunteți manipulați ori vă izbiți frontal de un material prea minor pentru Dvs. Vă recomandăm să nu vă stricați calitatea vieții cu noi! 
   Teme prioritare tratate în cadrul rubricii: incultura, impostura, injustiția, falsurile, șpagozaurii, căpeteniile, moliile, căpușele, măscăricii, cap-iștii, sinecurile și curiștii, amantele, cadourile, autostrăzile, gunoiul, rețetele culinare, nimicurile și nu în ultimul rând Bukowina și Invers.
   Postarea articolelor rămâne la latitudinea publicației, iar articolele vor suporta unele retușuri de conținut, doar în caz de neconformitate flagrantă! Eventualele sesizări privind dreptul la replică sau dreptul la o viață ceva mai privată, onoare și demnitate de bucovinean se fac în termen de 24 ore de la publicare, în scris, la sediul ziarului.
   Materialele pot fi transmise pe adresa de mail, prin comment-uri sau prin aceleași metode vechi cunoscute deja: curier, posta clasică sau direct în cutia poștală.
   Rubrica reprezintă, în fapt, opinia publicului deștept care are ceva important de zis, opinie ce ajunge în mass-media pe răspunderea publicației. 
   Rubrica va continua până reușim să aflăm și să răspundem la două întrebări existențiale:
 1. A cui este Bucovina?
 2. Cine sunt/este Invers?
(Articol realizat cu sprijinul cititorului Mugur Ciumică)
   Statutul impostorului sfertodoct, Ion Drăgușanul, rămâne în continuare neclar, ambiguu, de ce anume îl păstrează herr Flutur pe un post care îi depășește calificarea (oricum, inexistentă; poate la turnatorie, poate la frezat și așchiat delațiuni…) ca să nu mai spunem despre studii..
   Postul de consultant artistic de la Centrul Cultural Bucovina, post zemos, sinecură bănoasă de unde și mai pică și mai cură, mai o licitație pentru bulendre, mai o atribuire directă, mai o sumă de pagini puse una peste alta și legate în niște coperți, cu șiruri de cuvinte scremute, copy&paste de pe internet, adunate cu grebla și vârâte, la plesneală, pe gâtul primarilor asociați la domnie, deci acest post pe care îl ocupă prin efracție și escaladare, în baza a două derogări date de doi ministri maghiari, postul necesitând studii superioare, în fine, reprezintă ceva putred in danemarca galagiosului, furiosului și gaunosului geniu de interes raional…
   Chiar daca, să zicem așa, situația sa nu devine brusc exigibilă, adică el încă mai trăiește în bula sa de impunitate în care au crezut mulți proști de talia sa, deci chiar dacă nu va plăti la o mâine pentru toate ale sale, începând cu călcarea în picioare a legilor, trecând prin blasfemiile comise in plan cultural, finalizând cu impostura sa din ce în ce mai jegoasă și mai deranjantă, vine și vremea în care toate vor ieși la iveală, după ce, după cum e năravul, susținătorii săi din umbră (pe care nu-i numim din pudoare organică…) se vor lepăda de el ca de o pereche de izmene flanelate, uzate excesiv și compromise cromatic, din cauze lesne de înțeles…
   Este, pe scurt, de neînțeles de ce îl mai menține Flutur ilegal pe un post pentru care derogările nu pot ține loc ca la o rentă viageră de acte de studii, cum să motivezi că ții și după vârsta legiuită de pensie (pe care a implinit-o anul trecut, pe 25 ianuarie…) pe cineva care are, oficial, doar liceul la bază ?
   Nici în anii ’50, de la un moment dat, nu se mai dădeau derogari de studii, cu atât mai mult cu cât, ironia sorții, pe celălalt post de consultant artistic, stă ca pe o gură de canal calduță, o altă canalie de import județean, cu studii regulate, inclusiv superioare, câte or fi, acolo, meșter la pupat în kur cu direcție unică…
   Taman în aceste zile, impostorul sfertodoct iși publică și un fel de memorii ajustate ad-hoc, ca să rezulte, vezi bine, ce mare om, ce personalitate enciclopedico-artistică viiază printre noi, nește ingrați, care îi dăm la țurloaie, din când în când, și nici nu-l apreciem la justa sa valoare…
   Nume mari, uriași ai culturii naționale, artiști, scriitori, actori, pictori, sculptori, pre mulți i-a întâlnit și mulți l-ar fi apreciat, zice el, cât pe ce să-l oprească în București ca să-l facă statuie, luat direct de la turnătoria de la uzinele Vulcan unde el muncea, mai poezea una-alta, apoi dimineața mergea să-l vadă, cam fără chef (cheful se făcea mai târziu…) cu Nichita Stănescu, pe care, rezultă explicit, nici nu prea îl înghițea, era un poet minor…
   Slab de minte, ajuns la vârsta cu numărul satanei, scapă pe la supape adevăruri pe care le-ar dori ascunse pe veci, necunoscând că există și un metalimbaj al cuvintelor nerostite, complementare, mincinosul are întotdeauna o instanță care spune adevărul inclusiv prin omisiune involuntară.
   Umflându-se ca broscoiul pe hat, pe scurt, se vădește a fi doar un privitor peste gard din poziția de parazit cățărat pe umerii altora… Cum sa-ți treacă prin cap să strâmbi din nas la Nichita Stănescu??
   Desigur, faptul că dădea nas în nas, pe holuri, cu Adrian Păunescu și că făcea chiolhanuri pantagruelice, cu bani obținuți pe poezele, cu actori și artiști noncofomiști care mimau a fi de extremă dreaptă, i-ar da dreptul să se considere un geniu prin adicțiune, dumnezeul geniului nu l-a sorbit ca pe Mihai Eminescu, însă i-a permis lui să se umple de talent și de măreție și de geniu artistic prin contaminare, el a luat toate ale lui Nichita Stănescu, toate ale lui Păunescu, ca râia sau ca sifilisul, prin contact întâmplător, fiindcă era el trimis el la cenaclul de la Vulcan, ca să asta, cum ar zice un fost doctor in drept, fost prim-ministru…
   E, și când ierea să-i dea cu tifla unuia ca Nichita Stănescu, altora, ce să vezi, l-a apucat amocul de Bukowina, a vrut el să se întoarcă la un ziar de-acolo, la Zori Noi, era treabă kklău, legiune multă, cine trebuia să dea ordin i l-a dat, asta e, așa se scrie istoria literaturii…
   Dar ce, cum, ce treabă avea dumnealui pe-acolo, că de ce s-a întors, cum a plecat, la Suceava, cam pe fugă, adecă despre fața nevăzută a trecutului său, se poate vorbi mult timp de acum inainte, poate a sosit momentul ca lumea sa mai afle încă o dată adevărul despre acest epigon păunescian de duzină, cenaclist caricatural, mârlan de presă și terorist al cuvântului?…
Dar și de ce l-au așezat toți prim-secretarii de la CJ, că ai PSD, că ai PDL, că Mârza, că Nechifor, că Flutur (mai ales…) la țuțuroiul banului public gross, de ce încă mai cred unii în mitul infailibilității sale datorate unor organe „puternice”, a căror sluga a fost și încă este, spre cele necesare, se va ști, geaba au ascuns ei noul său regim juridic, incredibil, chiar în perioada în care au inceput sa fie dați în fapt câțiva impostori de aceeași factură, cocoțați la vârf, la multe vârfuri, unde este banu’ mai gros și sinecura zemoasă …