La un an de la preluarea mandatului de primar al Sucevei de către fostul manager al Spitalului Județean Suceava, Vasile Râmbu, jurnalistul sucevean Dan Pricope face o amplă și relevantă analiză a acestei perioade, pe care o redăm integral:
La un an de la depunerea jurământului, mandatul primarului Vasile Rîmbu lasă în urmă mai multe controverse decât rezultate. Promisiunea de a „face Suceava bine” s-a transformat într-un exercițiu de imagine în care deciziile fiscale, conflictele politice și retorica agresivă au ținut loc de dezvoltare reală. În tot acest timp, orașul arată aproape la fel: trafic sufocant, străzi pline de gropi, maidanezi duium, cartiere neasfaltate, școli care așteaptă investiții și servicii publice care se mișcă greoi. În locul proiectelor mari și al investițiilor durabile, administrația Rîmbu a livrat până acum scumpiri, concesionări discutabile și gesturi de autoritate menite să ascundă lipsa de viziune. De la termoficare la transportul metropolitan, de la infrastructură la spațiile verzi, bilanțul primului an este dominat de amânări, ratări și promisiuni reluate sub altă formă. După douăsprezece luni de administrație accelerată în vorbe, dar lentă în fapte, sucevenii trag o singură concluzie, simplă și legitimă: „Putea fi altcumva!”
Azi, 24 octombrie 2025, este ziua în care se împlinește un an de când actualul primar al municipiului Suceava, Vasile Rîmbu, a preluat mandatul, depunând jurământul în prezența premierului de la acea vreme, Marcel Ciolacu, și a unei numeroase „garnituri” de politicieni. Vasile Rîmbu a promis că „face Suceava bine”, iar la un an de la depunerea jurământului de primar sucevenii nu mai pot de atâta bine. Trafic infernal era și înainte de a fi Vasile Rîmbu primar și a rămas la fel.
Câini comunitari erau pe străzile din oraș și oricât de mult erau strânși (poate pompieristic) reapăreau mereu și lucrurile nu s-au schimbat defel la un an de la preluarea mandatului, când, tot heirupist, sunt strânși, însă de un alt ONG, agreat de noua administrație. Școli care așteaptă investiții importante de ani de zile sunt „puse pe stand-by” din nou. Gropi în asfalt se formau și înainte de a fi Vasile Rîmbu primar și nu au dispărut după ce a venit. Străzi neasfaltate prin cartiere mărginașe erau cu duiumul și au rămas în continuare multe. Proiecte ample de investiții au fost însă blocate sau amânate. Din păcate, Suceava nu se face bine! Nu în felul acesta.
De la bun început facem precizarea că titlul articolului este inspirat din cartea scrisă de un fost șef al DNA și care se intitulează „Putea să fie altcumva”. Cartea lui Daniel Morar se vrea a fi o abordare personală (subiectivă) a problemelor de care acesta s-a ocupat din zona justiției, însă acest articol este o abordare a problemelor zilnice cu care se confruntă sucevenii: praf în ochii lor ca să nu se vadă aroganța cu care sunt tratați și acceleraționismul de tip „Avântul Prăbușirea”.
Praf în ochi și execuții de imagine
De când și-a intrat în drepturi, noua administrație s-a remarcat prin acțiuni de îndepărtare a unora dintre (între timp) foștii șefi de servicii și birouri din Primărie, implicit dintre cei care cumulau pensia cu salariul și/sau dintre cei care erau în siajul vechii administrații. Era exact praful în ochi de care vă menționam anterior. Suficient de mult praf scos din șefimea care era în eșalonul al doilea al fostei administrații, cât să nu se vadă inițial aroganța noii administrații. Și, mai ales, ce nu au făcut, deși trebuiau să facă și ce au făcut, deși nu trebuia să fie făcut.
Începem cu o realizare a cetățenilor, și nu a administrației Rîmbu: gloriosul eșec al privatizării patinoarului din Areni. Da, acest eșec recent al administrației este o mică victorie a cetățenilor. Dacă se întâmpla privatizarea, unul dintre efecte era cel puțin dublarea tarifelor, așa cum s-a întâmplat deja în cazul ștrandului, caz asupra căruia vom reveni. Dar concesionarea nu a fost un eșec pentru că și-a dat brusc seama primarul Vasile Rîmbu că nu trebuie făcut acest lucru, ci pentru că studiul de oportunitate pe care l-a supus aprobării nu se refera la concesionarea bunurilor, ci a unor servicii și niciun aviz/negație de la Administrația Rezervelor de Stat nu a fost prezentat spre aprobare Consiliului Local.
Un consiliu altminteri destul de obedient, dat fiind faptul că a votat în majoritate covârșitoare așa cum a cerut Vasile Rîmbu și doar ca urmare a unor sesizări publice cu privire la ilegalitatea acestui demers din considerentele anunțate anterior s-a amânat concesionarea.
Totuși, de ce putea fi altcumva?, s-ar putea întreba unii. Iată în cele ce urmează de ce!
“Realizări” cu impact în buzunarul suceveanului
În acest an, cuplul auto-declarat acceleraționist alcătuit din primarul Vasile Rîmbu și viceprimarul Dan Ioan Cușnir are, totuși, și câteva „realizări”, ca de exemplu scumpiri de bilete și abonamente de călătorie cu autobuzele electrice ale TPL sau majorarea impozitelor pe locuințe, terenuri și autovehicule cu 10,4%.
Dar oare ce să mai spunem despre scumpirile de abonamente de parcare de la 100 la 500 de lei sau de taxa de parcare pe durata în care mașinile electrice sunt la încărcat în stațiile publice din oraș?! Vă lăsăm plăcerea asta însă dumneavoastră.
Faptul că s-au scumpit apa și canalizarea cu 10% nu ține neapărat de Primăria Suceava, care este acționar majoritar la ACET SA, dar ANRSC este instituția care decide.
Totuși, scumpirea apei, chiar dacă nu este o măsură plăcută, putea fi suportată mai ușor dacă nu veneau celelalte scumpiri despre care am amintit și nu se făceau giumbușlucuri discutabile, cum ar fi privatizarea ștrandului, în care municipalitatea investise anterior peste două milioane de euro. Concesionarea la 60.000 de euro/an s-a făcut pe cinci ani – nu pe zece ani, cum se dorea la patinoar – iar singurul efect a fost, deocamdată, dublarea tarifelor de intrare la ștrandul din Ițcani.
Invităm respectuos sucevenii să nu uite atunci când, începând din 2026, vor constata că au mai mult de plată la asociația de proprietari că nu președinții de asociații sunt vinovați. Asta pentru că același cuplu Rîmbu&Cușnir a forțat în a doua parte a anului 2025 aprobarea unui proiect de hotărâre de Consiliu Local, proiect care va duce la obligarea locatarilor să plătească pentru curățenia și întreținerea spațiilor publice dintre blocuri. Inclusiv a domeniului public. Sunt acum demersuri inițiate de 11 asociații de proprietari pentru a bloca această inițiativă, dar cuplul mai sus amintit a accelerat (a se citi amenințat sau măcar presat) – ca de exemplu la ședințele de la Primărie – ca șefii de asociații să accepte acest lucru. Printre „picături” s-a anunțat o nouă majorare a taxei de salubrizare.
Vă aminitiți ce scandal făcea fostul viceprimar când era în opoziție pentru orice taxă sau impozit ori tarif? Dar nu este ipocrizie, ci preocupare pentru bănuții oamenilor. Și dacă tot am adus discuția pe zona aceasta, haideți să detaliem cu câteva exemple relevante.
Un prim exemplu de ipocrizie din noua administrație: ani de zile au bătut cei din PSD monedă pe o presupusă legătură dintre Symmetrica și vechea administrație. Ghiciți însă cine a câștigat sub noua administrație PSD un gras contract multianual pentru pavarea trotuarelor?! Symmetrica. Da, ați citit bine: Symmetrica. Acum e legal și atunci nu a fost? Nu este oare ipocrizie? Nu poate fi altcumva?
Un al doilea exemplu de ipocrizie: terenul de sport cu nocturnă, inaugurat în Săptămâna Luminată – o investiție pornită de vechea administrație și pentru care s-au făcut demersuri ca să fie în bună măsură finanțate lucrările din CNI -, la inaugurarea căruia noua administrație a luat parte și s-a bucurat de prezența conducerii Federației Române de Fotbal. Cu toate acestea, nici acum nu funcționează acel teren de sport prevăzut cu nocturnă. Nu este oare nici asta ipocrizie? Nu poate fi altcumva?
Mega-proiecte în aer și investiții ratate
Un al treilea exemplu de ipocrizie, aflat în legătură cu cel de-al doilea, este lauda inutilă cum că Sala Polivalentă (un alt proiect al fostei administrații, pentru care ani în șir s-au făcut diligențe la CNI să se asigure finanțare) se va deschide în septembrie 2025. Iar până acum nici pomeneală de așa ceva, după cum nici de drumul cu două benzi pe sens până la Sala Polivalentă și terenul de sport, drum care era în sarcina Primăriei. De data aceasta acceleraționismul atât de clamat de noua administrație s-a împiedicat. Și nu doar de data aceasta. Nici de data aceasta nu putea fi altcumva?
Continuăm cu un al patrulea exemplu de ipocrizie (ca să nu spunem deschis minciună) legat de un mega-proiect finanțat parțial cu fonduri europene, pentru care este semnat inclusiv contractul: 52 de milioane de euro (cu TVA) pentru termoficarea din zona CET până la Burdujeni. Licitația a fost anulată de noua administrație pentru că suma ofertată depășea plafonul anunțat (cu toate că exista posibilitatea legală să fie acceptată oferta, caz în care diferența urma să fie suportată de la bugetul local), iar în zilele următoare primarul anunța că vor fi făcute toate diligențele pentru a fi reluată cât mai rapid licitația. Au trecut de atunci nouă luni și așa cum dumneavoastră nu știți nimic, nici noi nu am mai văzut ceva în direcția asta. Nici de data aceasta nu putea fi altcumva?
În ritmul acesta, atât de accelerat, sunt șanse mari ca acest contract de finanțare europeană de peste 50 de milioane de euro să iasă în decor, iar pierderile din rețeaua de termoficare să crească. Asta dacă nu va renunța Primăria să mai finanțeze diferența de preț dintre prețul aprobat la energia termică și prețul plătit de populație. O primă încercare stângace – pe partea de comunicare însă – a avut loc deja și a fost și aceasta un eșec, dar orice este posibil dacă vor persista acceleraționiștii.
Cum preferați, prăfăraie sau colbăraie?
Să revenim un pic la praful în ochi aruncat din belșug în acest an. Oare să continuăm cu acțiunile de linșaj mediatic la adresa fostei conduceri a Primăriei – țintă a fost fostul viceprimar Lucian Harșovschi, dar și fostul primar Ion Lungu a avut parte de câteva lovituri, nefiind deloc menajat nici (între timp fost) secretarul general al Municipiului, Ioan Ciutac, ba chiar și un funcționar care murise de mult timp – sau cu „cruciada panourilor publicitare”?
Plantarea câtorva copaci – cum, de altfel, se făcea periodic și înainte – după ce gardul viu a fost scos și alți copaci au fost tăiați este o realizare sau praf în ochi?
Strângerea câinilor comunitari cu favorizarea unei asociații și verificări asupra alteia care nu era agreată, având drept consecință apariția altor hoarde de câini maidanezi, cu imagini clare care dovedesc acest lucru și care pot fi găsite pe rețele sociale este, oare, o realizare sau praf în ochi?
Ping-pongul cu concesionarea și apoi modernizarea (în sfârșit!) a parcului Șipote, după ce înainte s-a făcut de toată jena cuplul acceleraționist cu un contract de reparații dat pe ochi frumoși și cu încălcarea minimelor reguli de achiziție publică, sunt realizări sau praf în ochi? Se pare că nici de data aceasta nu putea fi altcumva.
Și câte alte mărețe realizări se mai pot adăuga în graba accelerată a noii administrații de a arunca praf în ochii celor creduli! Iată alte exemple: sensuri giratorii „nivelate” sau reamenajate, nicidecum nou făcute, în vreme ce proiecte importante pe care nici vechea administrație nu a fost în stare să le facă zac în continuare în adormire: sensul giratoriu de la intersecția străzii Traian Vuia cu Calea Unirii și sensul giratoriu de la Calea Obcinilor cu bulevardul 1 Decembrie 1918. Nici în aceste cazuri nu putea fi altcumva?
Să continuăm cu demararea discutabilă a concesionării parcurilor sau cu indicatoare de viteză cumpărate cu 88.000 lei, ori cu renunțarea la prima parcare supraterană proiectată pe niște garaje demolate deja? Care din acestea oare poate fi realizare și care poate fi praf în ochi?
Haideți să vă dăm un indiciu – în cazul în care ați uitat deja – despre praful în ochi cu privire la garaje: sunt demolate și li se spune oamenilor că epoca lor a luat sfârșit, numai că în cazul garajelor construite și intrate în legalitate pe bază de autorizație nu se acordă niciun fel de despăgubire. Asta, deși viceprimarul Dan Ioan Cușnir este beneficiarul unei despăgubiri pentru că s-a numărat printre proprietarii de garaje pe care le-a demolat fosta administrație pentru a face parcarea supraetajată de lângă Primărie. Parcare cu sute de locuri despre care sucevenii au aflat că nu se mai face, iar între timp Primăria nici nu prezintă alte proiecte pentru locurile unde au fost demolate garajele. Proiecte, nu declarații și eventual câteva schițe. Știm care este diferența! Nici aici nu putea fi altcumva?
Nu ne rămâne decât să sperăm că viitoarea administrație nu va avea de plătit și despăgubiri pentru garajele demolate de „noua administrație”, demolări care se lasă cu procese în instanță!
Noua administrație a renunțat la proiectul unui aqua parc finanțat prin fonduri UE pe locul unde, inițial, fosta administrație avea în plan un bazin olimpic (după care s-a reorientat în mandatul 2021-2024 pentru un aqua parc) și a motivat că sunt fonduri care pot fi dirijate spre alte proiecte mai utile, ca de exemplu Curtea Domnească. Este adevărat că fosta administrație a eșuat – uneori din cauze imputabile, alteori nu – în toate demersurile precedente legate de Curtea Domnească. Și nu au fost puține aceste încercări. Iar dacă noii administrații îi va „ieși pasența” cu proiectul Curții Domnești s-ar putea să fie cu adevărat singura realizare notabilă (nu este ironie!) față de care toate celelalte (cel puțin din cele de până acum) sunt fie praf în ochi – cum am demonstrat deja – fie din genul celor la care a contribuit din plin și fosta administrație.
Să revenim la lucruri și mai grave. Faptul că au tergiversat transportul metropolitan un an doar pentru a spune ca ei l-au făcut este cu atât mai grav cu cât la un moment dat noua administrație voia chiar să fie anulate două licitații pe proiecte europene demarate de fosta administrație cu privire la transportul metropolitan.
Dar nu este singurul aspect grav: au renunțat la parcul fotovoltaic, care era o investiție pentru care doar pentru etapa I a proiectului era contract de finanțare de 12 milioane de euro cu tot cu TVA, contract încheiat de cine altcineva decât de fosta administrație și unde plouă cu litigii (deocamdată la CNSC) din cauza anulării licitației pentru atribuirea lucrărilor. Nici aici nu putea fi altcumva?
Între ipocrizie și bunăvoință mimată
Nu intrăm în zvonuri și discuții despre empatia și respectul pentru suceveni deoarece sunt abordări subiective. Dar micul „jihad contra teraselor” inițiat de noua administrație nu s-a mai temperat oare și pentru că există empatie, de exemplu, față de o terasă din centrul orașului edificată fără forme legale? Sau unde merge mia, merge și suta? Nici aici nu putea fi altcumva?
Să fie oare empatie pentru ceilalți proprietari de terenuri din zona Metro, în vecinătatea cărora se află – întâmplător sau poate nu – și o parcelă de teren a viceprimarului și pentru care s-a încercat de atâtea ori să fie obținută aprobarea Consiliului Local de a se prelua mici porțiuni din acele parcele? Din ce alt motiv, dacă nu pentru a se face o stradă pe banii noștri, ai tuturor? Nici aici nu putea fi altcumva?
Atunci necazul unor cetățeni de pe străzi precum Traian Popovici sau Eusebiu Camilar – și nu sunt singurele exemple – de ce nu stârnește până acum empatie și doar după ce apar în mass-media astfel de cazuri se deplasează la fața locului doar viceprimarul? Primarul Vasile Rîmbu dacă o face, atunci poate că nici vicele nu știe. Nici aici nu putea fi altcumva? Oare este cazul să vină și cetățenii de pe aceste străzi cu niște cizme pline de glod la vreo ședință de Consiliu Local să le așeze pe masa primarului, așa cum se întâmpla în vechea administrație cu cetățeni din zona Aleea Dumbrăvii? Sau poate că acești cetățeni de pe strada Traian Popovici sunt ei mai empatici cu noua administrație decât este noua administrație cu ei?
Să fim sinceri: putea fi altcumva! Atât timp cât străzile sunt pline de gropi, circulația rutieră este în continuare un haos complet (se mai știe ceva de sensurile unice pe arterele principale?), orașul e plin de maidanezi, firme continuă să se închidă de bine ce le merge, nu știm ce așteptări mai pot avea sucevenii, în condițiile în care primul revelion organizat de noua administrație a avut cel mai slab foc de artificii posibil, iar petrecerile de Zilele Sucevei s-au ținut cu cântec, cântecul unor licitații, desigur. (Dan PRICOPE)
Dan Pricope, jurnalist cu peste 25 de ani de experiență, este redactor al Ziarului Obiectiv de Suceava și moderator TV în cadrul postului regional de televiziune NEst TV Channel Suceava.
Sursa material Obiectiv de Suceava