Întreaga comunitate din Câmpulung Moldovenesc este zguduită de vestea plecării premature a tinerei care a căzut de la etajul cinci ai unui bloc din centrul orașului. Vestea morții Crinei a lăsat în urmă o tăcere grea și inimi frânte. Profesorul Florentin Lehaci, cel care i-a fost diriginte până în clasa a VIII-a, a transmis un mesaj tulburător, o pledoarie pentru neuitare și bunătate în fața fragilității vieții.
„Uneori, viața ne oprește brusc… și nu știm ce să spunem. Aseară am primit o veste care m-a răscolit profund. M-a redus la tăcere. Crina nu mai este. I-am fost diriginte până în clasa a VIII-a. Nu pot să cred că a plecat la o vârstă când viața abia începe.
Privesc fotografia aceasta din acea perioadă… și o văd acolo, îmbrăcată în alb. Parcă și-a anticipat anii care vor veni. Un copil. Un zâmbet. O prezență care a făcut parte dintr-o poveste comună. Dintr-o clasă, dintr-o etapă de viață, din niște ani care nu se mai întorc.
Și în astfel de momente, cred că cel mai important lucru pe care îl putem face este să ne oprim din întrebări, din presupuneri, din judecăți… și să rămânem cu ceea ce a fost frumos.
Cu amintirile în care a zâmbit. Cu momentele în care a fost parte din viața noastră. Cu ceea ce a lăsat bun în urma ei.
Fiecare om care ne trece prin viață lasă o urmă. Iar unele plecări ne amintesc cât de fragili suntem… și cât de important este să fim mai atenți unii cu alții, mai prezenți, mai blânzi. Mai înțelegători, atât timp cât mai putem. Cât mai avem cu cine…
Gândurile mele merg către familie, către colegii ei, către toți cei care au cunoscut-o. Să găsiți putere. Să găsiți liniște. Și, mai ales, să păstrați viu tot ceea ce v-a legat frumos de ea.
«El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere.» (Apoc. 21:4) Să aducă acest text alinarea atât de necesară în aceste cumplite clipe…
Odihnă în pace, dragă Crina!
Cu gânduri bune din partea tuturor foștilor colegi!”, a transmis fotul diriginte al Crinei, prof. dirig. Lehaci Florentin.