Nu-ți trăda, române, Țara pentru-o pungă de arginți,
Nici Credința nu ți-o vinde…Neamul tău e Neam de Sfinți!
Au murit cu demnitate, n-au plecat grumazul jos,
N-au vândut un colț de brazdă, nici pe Domnul Sfânt Hristos!
Nu-ți trăda, române, Neamul, nu te rușina să spui:
,, – Sunt român! Și-n lumea asta, ca românul altul nu-i! ”
Noi aici am stat de veacuri, neclintiți precum Carpații
Însă, astăzi, mulți plecat-am și la noi venit-au alții!
De va fi să-nvie Ștefan…Țepeș…Mircea cel Bătrân
N-ar mai ști ce-i româneste, n-ar mai ști care-i român
Căci nici limba strămoșească nu mai știm a o vorbi
Pe ogoare crește iarba, plugu-ncepe-a rugini!
Au murit lăsând o Țară ca un colț de paradis,
Au lăsat un testament pentru noi cu sânge scris!
Și-au avut ca martori cerul și pe Bunul Dumnezeu
Și nădejdea că românul, doar român va fi mereu!
Și o cere Domnul, Sfântul, de la noi, la Judecată,
Sângele lui Brâncoveanu vărsat la Înalta Poartă!
Sângele ce-a curs de veacuri in Pocalul lui Hristos,
Este sfântă mărturie că ei au murit frumos!
De aceea, ia aminte cât mai ai ceva în ființă!
Cât mai ai un strop de vlagă și o boabă de credință,
Nu lăsa pământul ăsta și nici Legea Strămoșească,
Stai ca muntele-n furtună! ROMÂNIA SĂ TRĂIASCĂ!
