Este aproape înduioșător să citești comunicatul Primăriei Suceava. Instituția ne explică, cu o sinceritate dezarmantă, cum un întreg aparat administrativ a fost complet paralizat de o simplă decizie a Prefecturii. Practic, marea digitalizare locală – descrisă în termeni fastuoși ca fiind „modernă, simplă și elegantă” – s-a dovedit a fi atât de fragilă, încât a cedat la primul obstacol birocratic.
Dacă un sistem digital atât de avansat este trimis la pământ de o simplă hârțogărie, înseamnă că „modernizarea” nu a fost altceva decât o fațadă fragilă.
Soluția de avarie găsită de municipalitate este o adevărată lecție de management public: suplimentarea numărului de operatori. Altfel spus, când tehnologia secolului XXI eșuează din cauza neputinței administrative, ne întoarcem cu încredere la birocrația de secol XX. Soluționăm o problemă de soft aducând mai mulți oameni care să bată în taste, în timp ce sucevenii validează acest experiment stând la coadă de la primele ore ale dimineții.
Prețul neputinței: 500 de lei
Ceea ce face situația cu adevărat remarcabilă este taxa. Fiecare cetățean care îndură această umilință matinală plătește 500 de lei pentru dreptul de a-și parca mașina. Într-un mediu privat, când un serviciu public eșuează și clienții sunt puși la coadă, se oferă compensații. La Suceava, cetățeanul plătește prețul întreg pentru a fi martorul neputinței coregrafiate dintre două instituții ale statului.
Aruncarea vinei în curtea Prefecturii nu rezolvă problema, ci doar confirmă un adevăr inconfortabil: Primăria a fost incapabilă să anticipeze și să securizeze juridic un proiect major. Sucevenii nu au nevoie de scuze elegante și de explicații despre „bariere birocratice”. Când plătești 500 de lei, ai pretenția ca administrația să fie capabilă să gestioneze un soft, nu să ridice neputincioasă din umeri de la fereastra ghișeului.