de Dragoş Huţuleac
La ora la care scriu acest editorial, criza din învăţământ continuă. Îmi place atitudinea cadrelor didactice din judeţul Suceava care conduc detaşat ca procent de grevişti. Peste 90% din şcolile din judeţ au rămas închise. La fel şi la proteste… au fost mult mai mulţi profesori decât credeam că voi vedea vreodată prin oraş.
Din punctul meu de vedere, protestul lor nu este în primul rând despre salariu, ci despre demnitate. Pentru că oricât am vrea să o ascundem, cadrele didactice nu mai sunt privite cu respectul de odinioară, nici de către părinţi, nici de către elevi. Problema e că trăim într-o societate în care „demnitatea” ta este percepută în funcţie de suma pe care o ai pe fluturaşul de salariu. Ori, când banii nu-ţi ajung decât pe jumătate de lună, automat te dedai la compromisuri. Fie închizi ochii pentru o atenţie, fie recurgi la alte modalităţi de a face bani, fie nu te mai doare capul de ce se întâmplă la clasă pentru că tu oricum eşti ocupat cu celelalte job-uri care îţi aduc un venit mai consistent. Oricât ai fi de dedicat meseriei, când rata trebuie plătită, când copiii trebuie purtaţi în şcoli, când vin facturile şi banii nu-ţi ajung, trebuie să găseşti soluţii…. Totodată, o salarizare corespunzatoare ar atrage în sistem oameni pregătiţi. Întotdeauna este bătaie pe posturile cu salarizare decentă. Şi mai este un aspect. Când ştii că salarizarea este decentă poţi să ridici pretenţii de la oamenii care ocupă posturile respective. Asta indiferent de domeniu. Iar asta responsabilizează, iar când lucrurile sunt făcute cu responsabilitate, rezultatele se văd imediat.
La începutul grevei, am discutat cu o tânără care este în al doilea an de activitate didactică. A luat titularizarea din prima, cu notă peste 8, lucrează la una din instituţiile şcolare din oraş şi face treabă bună. Salariul ei este de 2700 de lei (dacă m-a minţit, mint şi eu). 600 de lei îi dă pe chirie. Iarna, alţi 600 de lei se duc pe utilităţi şi facturile pe curent. Presupun că cel puţin 100 de lei se duc pe abonamente. 600 de lei musai că se duc pe mâncare. Chiar dacă e suplă şi draguţă, mă gândesc că mănâncă şi ea… totuşi. Ce poate să mai facă cu 800 de lei restul lunii?!? Zic asta pentru că sunt oameni care lasă 800 de lei la o ieşire în oraş. Şi nu, nu-i invidiază nimeni. Dar şi fata asta merită să poată lasă măcar o singură dată pe lună banii ăştia la o ieşire cu prietenii, fără să se întrebe cum se va descurca până la salariul următor. Pentru că se ocupă totuşi de educaţia copiilor noştri şi o face în condiţiile în care unora dintre ei le lipsește tocmai educaţia de acasă…