O intervenție contracronometru s-a transformat într-o lecție de profesionalism și stăpânire de sine pentru echipajul Serviciului de Ambulanță Județean Suceava. Chemați în sprijinul unei femei însărcinate aflate în travaliu, salvatorii au ajuns la fața locului în momentul în care nașterea deja avusese loc, într-un spațiu improvizat și sub o presiune uriașă.
Asistenta medicală Maria Jitaru a fost cea care a preluat instantaneu gestionarea cazului delicat. Fără timp de ezitare, aceasta a evaluat starea nou-născutului, i-a tăiat cordonul ombilical în condiții de igienă strictă și s-a asigurat că micuțul respiră normal și se adaptează bine. În paralel, cadrul medical i-a acordat îngrijirile necesare mamei, monitorizându-i funcțiile vitale și oferindu-i sprijinul moral necesar înainte de transportul la spital.
Misiunea s-a încheiat cu succes, atât mama, cât și copilul fiind aduse în siguranță la unitatea medicală. Detaliind experiența din teren, asistenta Maria Jitaru a subliniat că astfel de intervenții neprevăzute reflectă provocările reale și responsabilitatea uriașă pe care o poartă zilnic echipajele de pe ambulanță, unde promptitudinea și pregătirea fac diferența între viață și moarte.
„Să fii asistent medical pe ambulanță nu este ușor ,înseamnă să pornești la fiecare tură fără să știi ce îți rezervă următoarea secundă. Oamenii ne văd trecând în viteză, cu sirenele pornite dar puțini știu ce se ascunde în spatele acelor uși. Nu este deloc ușor să fii asistent pe ambulanță, iar ultima mea misiune mi-a reamintit din plin acest lucru. Am fost solicitat la un caz unde o mămică era în travaliu.
Când am intrat pe ușă, am realizat imediat că timpul nu mai avea răbdare cu noi: femeia născuse . În acel moment, în camera aceea strâmtă, toată presiunea a căzut pe umerii mei ,iar meseria de asistent trebuia să devină instantaneu ginecolog, neonatolog și sprijin moral pentru o mamă.
Nu a fost timp de ezitări, frică sau emoții. A trebuit să acționez instantaneu, cu mintea limpede și cu precizie maximă. Eu am fost cea care a gestionat primele minute din viața acelui copil și siguranța mamei, eu i-am tăiat cordonul ombilical micuțului, asigurându-mă că totul este steril și că copilul se adaptează cu bine la lumea exterioară. Am evaluat nou-născutul, asigurându-mă că respiră bine și că este în afara oricărui pericol, am îngrijit și am pregătit mama pentru transportul la spital, monitorizându-i funcțiile vitale și liniștind-o într-un moment atât de vulnerabil și plin de adrenalină.
Să treci în doar câteva secunde de la agitația drumului la responsabilitatea uriașă de a avea în mâini două vieți este o dovadă pură a ceea ce înseamnă meseria noastră. Când am văzut că atât mama, cât și copilul sunt stabili și în siguranță în ambulanță, am simțit o ușurare imensă: totul era bine, misiunea fusese îndeplinită cu succes, iar viața învinsese. Nu scriu aceste rânduri ca pe o laudă, ci din dorința de a împărtăși cu voi o parte din realitatea pură și directă a vieții pe ambulanță”, a spus asistenta medicală Maria Jitaru.