Ucraineancă refugiată la Suceava cu un copil de doi ani: „Casa mea din Herson este sub apă, iar pe români îi simt că au obosit de ucraineni și ne spun că suntem bogați”

Aceasta este povestea unei mame care a fost refugiată în patru orașe din Ucraina, în Georgia și acum în România, la Suceava. Valeria Melnicenko și copilul de doi ani au fugit de război. Dar tancurile vecinilor care i-au invadat țara nu au fost singura nenorocire prin care i-a fost dat să treacă în ultima vreme.

Valeria și micuța ei au venit din Oleșki, cea mai inundată localitate din stânga Niprului, zona regiunii Herson, astăzi sub ape după distrugerea barajului din Nova Kahovka. Ei erau deja aici și și-au văzut casa săpată de ape. 

„Sunt conștientă și îmi pare rău că unii ucraineni care au venit cu bani mulți la început de război au stricat imaginea refugiaților care cu adevărat au nevoie de sprijin”.

Femeia spune că își dorește ca românii să știe că ajutorul nu face decât să țină pe linie de plutire viața refugiaților. Multe probleme rămân nerezolvate și de aceea, unii ucraineni chiar se întorc disperați acasă, în zonele fierbinți ale războiului din Ucraina, susține Valeria.

 

A aflat la Suceava că satul Oleșki ocupat de ruși este sub apă 

Tot ceea ce a agonisit timp de o viață, în localitatea Oleșki din regiunea Herson, a dispărut într-o clipă, spune refugiata. Până a ajunge la Suceava, ucraineanca avea o „viață fericită” în sudul Ucrainei, aceasta este expresia ei. A construit împreună cu soțul o casă în satul Oleșki.

„La Suceava așteptam oprirea războiului, așteptam eliberarea satului nostru, așteptam să mă întorc acasă, dar acum nu mai am casă. Când am aflat de inundații, mă întrebam dacă bucăți din casa noastră nu au ajuns cumva pe litoralul Turciei sau la Constanța, dacă geamurile identificate în Marea Neagră nu sunt ale casei mele”.

Mărturii din ocupația rusă

 

„Rudele mele au stat în pod timp de o săptămână, așteptând retragerea apei. Asta după ce au mai stat și prin beciuri în vremea ocupației. E un război nemilos în Ucraina: te ucid nu doar dronele sau rachetele, ci și apa din râu”, menționează Valeria.

De 16 luni, localitățile din stânga Niprului sunt sub ocupație. Rudele și prietenii Valeriei trăiesc zilnic un adevărat coșmar. Ea observă că toți cunoscuții ei, oameni cu care ține legătura, au o percepție deformată a realității.

De 16 luni, localitățile din stânga Niprului sunt sub ocupație. Rudele și prietenii Valeriei trăiesc zilnic un adevărat coșmar. Ea observă că toți cunoscuții ei, oameni cu care ține legătura, au o percepție deformată a realității.

„Ei sunt rupți de realitate. Sunt oameni total schimbați. Imaginați-vă doar un singur lucru: rușii instalează în curtea ta un tun și-ți interzic să părăsești casa. Privești pe geam cum mașinăria războiului funcționează în curtea ta și trebuie să fii calm. Este foarte complicat psihologic”.

Citeşte întreaga ştire pe Libertatea.ro.