În inima Bucovinei, unde munții își dau mâna cu cerul, viața curge după rânduieli vechi, împletite cu rugăciune și trudă. La Fundu Moldovei, povestea lui Ioan Timiș, antreprenor și filantrop local, nu este despre cifre, afaceri sau avuție, ci despre o chemare sfântă care i-a schimbat definitiv cursul vieții.
Totul a început în anul 2016, când o serie de visuri tainice aveau să-i bată la ușa sufletului. Maica Domnului i s-a arătat mai întâi într-o zi de miercuri, însă, din smerenie și nepricepere, omul a luat totul ca pe o simplă întâmplare. Vineri însă, viziunea s-a repetat, de această dată cu o stăruință ce nu lăsa loc de îndoială: i se cerea să ridice un sfânt lăcaș pe terenul său. Chemarea s-a adeverit curând și în plan văzut. Chiar pe acel loc, pe cer s-au arătat două curcubee luminoase. A fost semnul că cerul binecuvântase locul, iar munca trebuia să înceapă.
Cheltuielile pentru ridicarea sfântului lăcaș au fost purtate de Ioan Timiș, însă comunitatea i-a fost aproape cu inima și cu puținul fiecăruia. Vecinii s-au alăturat după puteri, donând mici sume de bani pentru cumpărarea clopotului, și au îmbrăcat capela cu ștergare tradiționale și câteva icoane dragi sufletului lor.
Astfel, prin jertfa sa și prin dărnicia celor din jur, locul a prins viață, iar de zece ani, pe 8 septembrie, de Nașterea Maicii Domnului, peste o sută de oameni se adună acolo într-un singur cuget, pentru rugăciune și pomenirea celor adormiți.
O altă trăire adâncă i-a marcat parcursul duhovnicesc în timpul unui pelerinaj la Muntele Athos, după ridicarea capelei. Acolo, în liniștea Grădinii Maicii Domnului, a simțit o pace atât de profundă încât nu mai dorea să se întoarcă în tumultul lumii. Doar chemarea părintească și gândul la cei doi copii mici ai săi l-au adus înapoi acasă, înțelegând că misiunea lui este de a sluji lui Dumnezeu prin fapte bune chiar mijlocul oamenilor.
Ca antreprenor în construcții și consilier bisericesc, Ioan Timiș refuză să lase banii să-i stăpânească sufletul. Alături de preoții din comună, părintele Marian și părintele Modest, oameni de o evlavie rară, el caută neîncetat să ajute familiile nevoiașe cu lemne, hrană și sprijin financiar. Adesea, oprește mașina pe drum când vede un om aflat la necaz și îi cere, cu smerenie, permisiunea de a-l ajuta.
„Noi nu mergem în fața Domnului cu mașini, cu bani sau cu conturi. Mergem doar cu faptele noastre. Mie mi-a dat Dumnezeu mult și încerc să întorc ceea ce am primit”, a spus Ioan Timiș.
Moștenită de la bunica profund credincioasă, candela credinței arde astăzi neîntrerupt în casa și viața lui Ioan Timiș. În învățăturile pe care le oferă celor doi copii ai săi și în fiecare gest de milostenie făcut pe ulițele din Fundu Moldovei, omul de afaceri dovedește că dincolo de bunurile pământești, singura avuție care rămâne este dragostea de Dumnezeu și de aproapele.
