DIALECTICA ȘI CICLURILE SOMNULUI – un caz din practica literară daco-bucovineană, secțiunea „juristconsulți”
„Dormi liniştit, FNI veghează pentru tine!”
Această lozincă care ne îndemna la tradiționalul somn național nu este evocată întâmplător… Dezastrul produs de FNI („fondul național de investiții…”) a fost chiar mai mare decât cel produs de CARITAS-ul de la Cluj, poporul chiar a dormit liniștit și a avut un comportament abulic chiar și când megaescrocheria a explodat… A explodat în fața depunătorilor, dintre care mulți și-au vândut casele, apartamentele, mașinile, și au depus banii la FNI.
Cunosc un caz de la mama Clubului de la Roma, județul Botoșani, cineva care și-a vândut apartamentul și contravaloarea, la ultimul leuț, a depus-o la FNI, cum? Dormind liniștit, vezi bine, ca mai sus, vegheat duios de tartorii FNI, despre care astăzi se știe ceva, anume că făceau parte din niște servicii de informații, desigur, românești.
Simțind ceva ce plutea în aer, cu o săptămână înainte ca șandramaua sa cadă, respectivul, om cu meserie altfel dedicată informației, și-a retras banii, i-a dus acasă, iar cu 2 zile înainte de anunțul public al prăbușirii a fost atins de un alt puseu de remușcări, de sens contrar, că cum să rateze el afacerea vieții, și s-a dus și a depus, din nou, banii la FNI… Este strict autentic, poate știți și dvs. altele, la fel de bulversante…
Când inevitabilul s-a produs, de fapt cu puțin timp înainte, oamenii care aveau informații privilegiate despre infailibilul crah al proștilor (să mă ierte Dumnezeu, nu găsesc alt termen potrivit…) deci acei privilegiați și-au retras banii și dividendele, foloasele, care pentru unii au însemnat averi fabuloase ! Straniu, mulți dintre aceștia chiar lucrau în servicii de informații sau gravitau în siajul unor alcătuiri specifice, ei, sau apropiații lor…
Ei bine, la atâția ani de la prăbușirea FNI, adică de la 24 mai 2000, după ce cam 134.000 de deponenți (cei care au avut nervi și resurse să se judece cu statul…) au mai obținut despăgubiri simbolice, iată cum devine cazul și vine cineva dintre cei aleși atunci, dintre cei care s-au retras cu folos, exact cu câteva zile înainte de catastrofa rezervată pentru fraieri, și lansează un fel de burete de șters, o lozincă de sens contrar menită a servi interesele unei iertăciuni dezinteresate, deci noua lozincă pentru poporul român, în realitate dac, care însă nu-și cunoaște starea reală:
„TREZEȘTE-TE POPOR ROMÂN ! cugetări despre trecut și prezent”
de ANDREI BREABĂN, editura SEMNE, 2021.
Este un volum plin de învățăminte și de atenționări, ciupituri și îndemnuri pretenești care emană de la un „jurist” sucevean, aceasta, cartea, făcând parte dintr-un al doile val de lansări din categoria „coșarca cu cărți patriotice”, lansare care, desigur, nu se putea face fără girul și autoritatea USV, în două reprize!
Din poza de mai jos nu lipsesc profesori cu greutate și cu pretenții (justificate, totuși!), filologi și istorici de meserie, cum ar fi domnii Diaconu Mircea, filolog și critic literar, dar și Florin Pintescu, istoric bizar care a mai apărut în compania unor impostori ce gravitează în siajul de cumetrie de la Muzeul Bucovinei, încât stai să te întrebi ce anume poate să-i motiveze pe niște oameni cu studiile la zi și cu operă ca să susțină, sub acoperișul universității, maculatura unui eșuat, a unui cârciumar cu locanta făcută, cel mai probabil, cu banii retrași la timp de la FNI, la care a avut o participație consolidată și informații privilegiate, obținute, nu-i așa, în calitatea sa de jurist…
Între noi fie vorba, dumnealui se prezintă ca având, înainte de pensionare, calitatea de „jurist”, unii etnici rromi îl căutau pe la poarta unității de juriști ca fiind „domnu’ procoror Breabăn”, el însuși mai pretinde că are studii postuniversitare (unde? încă nu știm…), că a fost ghid turistic la mânăstirile bucovinene încă înainte de a fi citit cărțile de bază, respectiv Vechiul și Noul Testament, că a fost instruit, cu înțelegere, de către măicuțele de pe la unitățile de cult la care era „ghid”, noi înșine avem a ne pune întrebări și a observa că „scriitorul” și „istoricul” Andrei Breabăn, cel care pune virgula între subiect și predicat, nu este în stare să facă măcar un acord corect în genitiv și dativ, deci el este acela care vorbește despre Hristos ca despre „Căpitanul…” și crede a ști că poporul român a fost creștin înainte de Hristos!
Acolo unde textul nu este rezultatul unui foarte evident copy-paste, din Wikipedia, mai ales, dar și din referatele de pe net, domnul Breabăn lansează bombastice cugetări, goale de conținut, existând, de fapt, un criteriu infailibil pentru recunoașterea amestecului de plagiat și lucrare proprie, astfel: unde există o exprimare decentă, cu o gramatică și ortografie în respectul rezonabil al limbii române, acolo sunt pagini plagiate la virgulă, la milimetru, din Wikipedia, după cum vom arăta, mai încolo, în detaliu…
Unde o ia pe arătură, cu virgula între subiect și predicat, cu dezacorduri penibile, cu formulări care ar justifica chiar și un control medical tematic, măcar la dinți și la ORL, adecă la limbă, acolo este lucrarea sa, a lui Andrei Breabăn, jurist român, care se exprimă pe sine…
…dar și din prima coșarcă cu cărți, cea din 2018, lansate și duios și viguros la Biblioteca Bucovinei, sub patronajul spiritual al altui istoric, promotor harnic al unor nonvalori și mai ciudate, domnul Iacobescu Mihai.
Iată și prezentarea făcută de domnul Adrian Popovici, om al timpului, om cu bască cu țumburuc, că cum îl lubrifiază el pe domnul Breabăn ca să ni-l bage pe gât, explicându-ne și cu ce se ocupă el, ce arie culturală îi este rezervată – de către cine îi este rezervată așteptăm să ne explice la coșarca cu cărți nr. 3, deci:
„...Andrei Breabăn, printre altele şi membru al Clubului de Iniţiativă Literară (CIL), se ocupă în scris de istoria românilor de la origini şi până în prezent, preocupat fiind şi de studiul critic al documentelor istorice, pe baza cărora a realizat scrierile de mai sus…” (5 iulie 2021, de Adrian Popovici, „Patru cărţi de Andrei Breabăn”)
Dovezile plagiatelor sale sunt atât de multe și de evidente încât necesită o abordare separată, din rațiuni de spațiu și de încurajare a lecturii, pe un spațiu, fatalmente limitat, în lectura actuală, a omului ocupat, care citește de pe display-ul iPhone-ului său, în cel mai bun caz, al unei tablete…
Vă garantez însă că merită să vă aplecați asupra acestui FNI cultural, cu irizări de CARITAS, deoarece suntem iar luați de fraieri și proști, nu ni se bagă mâna în buzunar direct, este o variantă în care ni se scormonește în creier cu instrumente la fel de grosolane…
De ce se complac intelectualii menționați mai sus în promovarea cu roaba de cărat gunoi a unei maculaturi despre care vom vorbi în episoadele următoare?
Noi ne prefacem a nu ști, a nu bănui, vom da însă exemple peremptorii, unele chiar cu accente hilare, mai ales pentru istoricii care susțin acest tip de istorism „nonconformist”…
Chiar dacă este puțin probabil să primim vreun răspuns, înafara celui pe care îl scontăm, anume acela al unui triaj atent, al corectării aberațiilor, al trecerii „lucrărilor” prin filtre profesionale uzuale, înainte de a fi scoase pe piață și promovate ca opere coerente…
Va urma, într-un episod separat, afișarea și enumerarea dovezilor care abundă… Însă nu ne putem abține să nu observăm, odată cu dvs., ceva:
Este din ce în ce mai clar că, sub ochii noștri, se consumă ceea ce, fără ezitare, s-ar putea denumi „amurgul cărții” , din moment ce cartea seamănă cu obiectul la care se referă substantivul comun, are caracteristicile fizice ale genului, pare a fi, este oarecum identic naturală, însă se află – calitativ – cu aceasta cam în aceeași relație în care se află anumite fructe cu gust incert, de fân, aspectuoase și atipice ca marime și promovare pe tarabe, cu suratele lor de pe câmp sau din pădure… Sau ca baba cu mitraliera M-43, coada vacii cu ștampila primăriei sau, de ce nu, acțiunile susținute de către CJ Suceava în anul centenar cu bune intenții și competență… Veți vedea de ce!
Așa, ca un aperitiv, până la amănunte, una dintre cărțile sale, anume:
MĂNĂSTIRILE DIN BUCOVINA IERUSALIMUL CERESC DIN ROMÂNIA, GHID TURISTIC, OPERA OMNIA, DICȚIONAR, Editura Tipo Moldova, Iași, 2017
…deci, are următoarele dimensiuni: 239 X 172 X 50 mm… Cântărește, în picioare, pe cântarul electronic, 1660 grame, culcată, pe același cântar, 1650 grame…
Este, desigur, exact tipul de ghid pe care îl porți în poșetă sau rucsac, pentru o consultare facilă…
Ar mai fi un comentariu de făcut, cu titlu pur personal, care nu angajează răspunderea altcuiva, persoană sau entitate juridică sau de orice altă factură: lumea privește cu respect la avântul economic al unui mare oraș, Cluj-Napoca, care a urcat atât de puternic în ierarhia zonelor economice încât ocupă un intangibil, aproape, loc doi, după București.
Puțină lume însă ar admite că în această dezvoltare se regăsește și capitalul pompat în economia orașului și județului Cluj de către CARITAS-ul lui Ion Stoica, megaescrocheria care a fost mama tuturor escrocheriilor de amploare. În timpul în care Clujul prospera și se dezvolta vertiginos, celelalte orașe mari din România erau pe jos, sleite, prăbușite, doborâte de inflația din anii ’90…
Așa cum perioadele de foamete se cunosc în evoluția individuală, în structura oaselor și a dinților celor care au trecut prin ele, cum cercurile din trunchiurile copacilor indică perioadele de secetă sau de expansiune ale naturii, tot așa și CARITAS-ul dar și FNI au favorizat dezvoltări anacronice, subsecvente unor anomalii de natură infracțională, ele fac parte din montajul de după 1989 care a fost pe punctul de a transforma România într-o republică bananieră, rezervor de forță de muncă ieftină și de piață de desfacere pentru imitații de produse, turcești sau chinezești…
Și căderea BANCOREX, desigur, cu mulți juriști înrudiți oarecum cu profesia de bază a scriitorului de cărți cu coșarca Breabăn Andrei… Dacă neagă, îi vom demonstra, nu este chiar așa greu…
Breabăn Andrei, scriitor bucovinean de cărți, varianta „la coșarcă”: „Trezeștete, popor român! ”, faza pe validare universitară. De observat că un popor disciplinat papă tot, se culcă și se scoală la semnalul unor specialiși, juriști, mai ales…
DEDICAȚIE (vezi mai sus…)
WIKIPEDIA, cinste cui te-a scris,
Ca să te poată plagia Andrușka
Și să te meșterească, pe după cais,
Să nu i se cunoască nici măcar vipușca!
Redacția ZDB: Mugur Ciumică