Vineri, 28 noiembrie, de Ziua Bucovinei, Consiliul Local Stulpicani, la inițiativa primarului Vasile Zamcu, s-a reunit într-un cadru solemn, pentru a-l premia pe profesorul Filaret Toma, cel care și-a petrecut zece ani din viață în închisorile comuniste, la împlinirea a 100 de ani de viață. 

Ședința solemnă s-a desfășurat la Căminul Cultural din localitate, iar pentru a sublinia importanța acestei zile atât primarul Vaisile Zamcu, cât și membrii Consiliului Local Stulpicani s-au îmbrăcat în straie naționale.

„Astăzi sărbătorim 107 ani de când Bucovina s-a unit cu țara, un moment important al istoriei noastre. De asemenea, astăzi îl sărbătorim și pe domnul profesor Filaret Toma, la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani. Din păcate, starea dumnealui de sănătate nu-i permite să fie în mijlocul nostru, însă noi îi dedicăm această ședință a Consiliului Local. Îi transmitem un călduros «La mulți ani!». De asemenea, pe ordinea de zi avem și alocarea unui sprijin financiar pentru două persoane vulnerabile din comuna noastră, care necesită ajutorul nostru”, a transmis, în debutul ședinței Consiliului Local, primarul comunei Stulpicani, Vasile Zamcu.

Despre viața centenarului Filaret Toma a vorbit profesorul Vasile Diaconu, care a subliniat că venirea comuniștilor la putere au bulversat cursul vieții nu doar pentru profesorul Toma, ci și pentru comunități întregi din țară.

„Vreau să vorbesc despre viața tinerilor și despre oamenii care au trecut prin perioade grele. Filaret Toma a terminat Facultatea de Științe Economice și a fost încadrat la Institutul Național, iar acolo a cunoscut doi copii care i-au marcat drumul.

În Stulpicani au avut loc alegeri, așa cum s-a întâmplat în toată țara. Șeful biroului executiv al organizației locale a fost un  inginer respectat în Bucovina. Când s-au schimbat vremurile, el a fost îndepărtat și trimis ca director la Domeniile Statului. Acest lucru a contat pentru comunitate.

A urmat o reorganizare. La Câmpulung Moldovenesc s-a format o structură nouă. Alegerile s-au desfășurat în mod civilizat. Așa mi s-a povestit. Există înregistrări. Însă s-a transmis că alegerile de la Stulpicani au avut loc sub teroare. O minciună uriașă. Ori, realitatea a fost alta. 

Votul a dus la o schimbare între partide. Comuniștii nu aveau aproape nimic, dar au devenit cea mai puternică formațiune. Asta a fost realitatea transmisă de alegeri.

De aici au început problemele care l-au urmărit pe Filaret Toma, deși nu a avut nicio implicare directă. Când a ajuns la Periprava și a mers prin stuf, a ajuns la fratele lui. Acolo au auzit zgomote. Era un post de pază. Postul era condus de un fost elev de-al lui, Nicolae Popescu.

A venit și problema foamei. Cei mai slabi mergeau primii. Alții nu mai aveau putere să meargă. Se împărțea hrana puțină. Unii primeau o parte mai mare. Există mărturii scrise. Le-am citit. Merită să le citești. Înțelegi mai bine ce a însemnat spațiul concentrațional din România. A fost crud”, a spus profesorul Vasile Diaconu.

Evenimentul de vineri, 28 noiembrie, a fost mai mult decât o simplă ședință a Consiliului Local Stulpicani. A fost un moment de recunoștință și omagiu adus unui om care a înfruntat greutăți imense și a rămas fidel principiilor sale. Profesorul Filaret Toma rămâne un simbol al curajului, al demnității și al credinței, un exemplu pentru întreaga comunitate.

Prin onorarea centenarului său, locuitorii din Stulpicani nu doar că celebrează viața unui dascăl și luptător anticomunist, ci și reafirmă valoarea memoriei istorice și puterea spiritului uman de a depăși suferința și nedreptatea. Această sărbătoare rămâne o lecție despre verticalitate, respect și recunoștință pentru cei care au făcut ca libertatea și adevărul să dăinuie.

Cerul privit printre gratiile închisorilor comuniste. Povestea profesorului Filaret Toma de la Stulpicani

Pretutindeni şi oricând, viaţa este o bursă a binelui şi răului, a luminii şi întunericului, a adevărului şi minciunii. România comunistă, cu lagărele ei de la Piteşti, Gherla, Periprava sau Aiud, a fost un loc unde infernul a avut regizori exersaţi în arta de-a face rău. Unii dintre ei au fost sadici, alţii doar brutali. Unii au trăit în voluptatea supliciului, alţii s-au mulţumit să execute ordine criminale. Au existat însă, în acest spaţiu al ororii, şi oameni pe care nu i-a putut îndoi nimeni. Oameni care au supravieţuit prin rugăciune, credinţă şi speranţă. Oameni care n-au fost dispuşi să accepte traficul de conştiinţe şi nici să-şi negocieze demnitatea.Poveștile despre ororile comuniste sunt inimaginabile și greu de ascultat, însă peste supraviețuitorii acestor „pedepse” inumane au rămas ca niște urme adânci ale iadului ce le-au sfâșiat trupurile și sufletele. Fie că făcuseră parte din elita ţării ori că fuseseră refugiaţi ani de zile în pădurile Carpaţilor, fie că refuzaseră colectivizarea sau doar făcuseră comentarii la colţul străzii, toţi aceşti oameni au fost acuzaţi de „uneltire contra ordinii sociale” şi încarceraţi în zeci de locuri de detenţie – mari centre de exterminare, închisori sau în lagăre de muncă forţată. Au suferit de foame, frig, nesomn, bătăi, umilinţe, dezumanizare. Mulţi dintre ei nu au rezistat, însă cei care au supravieţuit acestei experienţe au povestit că ceea ce i-a ajutat a fost tăria credinţei în Dumnezeu şi puterea spiritului lor de a transcede suferinţa, o putere pe care nu şi-o cunoşteau până atunci. Au descoperit cum captivitatea poate fi o sondare a libertăţii interioare și cum dincolo de durere poate fi pacea și miezul divin al omului.

Un exemplu de verticalitate și credință este și profesorul Filaret Toma din comuna suceveană Stulpicani, cel care și-a petrecut zece ani din viață în închisorile comuniste doar pentru că nu s-a dezis de dragostea lui pentru comuna natală și pentru oamenii săi și a luptat împotriva comunismului. Acum, la cei 98 de ani, prof. Toma este un spirit viu care, prin agerimea minții lui, este încă un exemplu pentru stulpicăneni.Filaret Toma, născut în anul 1925, a fost un îndrăgit învățător al statului. În 1946 a muncit la Câmpulung Moldovenesc și ulterior la București, iar pentru lupta împotriva comunismului a îndurat zece ani de temniță grea, această perioadă fiind descrisă în memoriile sale.