ASPECTE DE DIALECTICĂ A PENSIONĂRILOR – PE CINE, CE, DE CE, CÂND, CUM, CU CE, ÎN CULTURA MARE ȘI LATĂ A BUKOWINEI GEOGRAFICE, MENȚIONATE PENTRU PRIMA DATĂ ÎN 1392, ÎNTR-UN ZIAR DIN HILIȘEU-HOREA&KLOSHKA&KRISHAN
„Adevăr zic ție, Petre: când erai tânăr, te încingeai singur și te duceai unde vreai, dar dacă vei îmbătrâni, altul te va încinge și te va duce unde tu nu voiești…”
(Damian Stănoiu, „Dragoste și smerenie”)
Ziarele locale, oarecum derutate și insuficient lămurite dacă este de bine sau de rău să anunțe, dar, mai ales, în ce ton, au făcut (unele dintre ele…) mențiuni ca apa sfințită, nice așe, nice așe, precum că domnul Buzincu Aurel nu mai este, începând de luni, director executiv al Direcției Județene de Cultură, că la împlinirea vârstei, alte cele, ca mai sus… Adecă, cam dupe tufișuri, ”in rem”, nu „in personam”, deoarece nu se știe niciodată, mai bine o dăm la întors, colea, după…
Altfel, domnul Buzincu care are și un robust simț al umorului la purtător, un râs sănătos, homeric, nu are a se jelui că a plecat ezact de ziua domniei sale, când îl așteptau la cotitură unii… Fiind, la fel, și un excelent cunoscător al operei jurnalistice a lui Eminescu, unul de excepție, chiar, tot astfel cum are a judeca lucrurile și ca specialist în Caragiale, din opera căruia și-a susținut și doctoratul, la Iași, nu pe la vreo Dunăre din Cutul de Jos sau de Sus, poate și în mod sigur va privi lucrurile cu doza de umor pe care adversarii săi nu au avut-o niciodată…
„De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a lăuda…
Căci de port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură
Laudele lor, desigur, m-ar mâhni peste măsură…”
Bucovinean născut iar nu făcut, are și calitățile funcționarului public perfect acomodat cu cerințele postului, fabulos cunoscător și interpret (interpretare însemnând și aplicare, în sens juridic…) al legislației, cunoscător al fișei postului și al specificului zonei culturale protejate, unul dintre cei mai longevivi șefi de direcție, a avut și ghinionul de a se afla sub diferite presiuni și opresiuni ministeriale, emanând, desigur, de la diferite specii de emanați, care cum au venit cu pluta, într-un minister despre care, iaca, nici acuma nu se vorbește când se fac speculații cu privire la ocupanții postului în diferite variante de guvern, ca să se dovedească cam ce cotă are cultura în spațiul carpatho-danubiano-pontic…
Miniștri ai culturii puși să fie acolo, să bifeze un post care nu poate lipsi din schema guvernamentală ca să nu se sperie UE, nu că i-ar păsa cuiva de cultura României…
Miniștri maghiari care au dat derogări la hurtă, ei știu pentru ce, știm și noi dar ne prefacem că nu știm, enigmatici absolvenți de liceu de 4(patru) ani în 5 ani, acuzați de violuri care au rezolvat problema ca Bulă – a scăpat-o pe una de un viol, cum? A convins-o că strigă degeaba… Același ministru care se uită, să zicem, la o donație despre care a auzit pentru prima dată în viață de la șeful direcției județene de specialitate, precum curca-n lemne…
Ca tot omul, fostul (de acum înainte…) director al Direcției Județene pentru Cultură Suceava are și defecte, iaca:
- nu face parte din grupuri care procură aderenților anumiți lubrifianți, grade, funcții, oportunități – nu este membru al grupurilor de la Durău, Hârlău, Falcău, Remezău, nu face parte din oamenii timpului, când pășește nu zornăie vreo tablă de pe el, a făcut toate școlile la zi și se crede, de fapt, se dă ca sigur, că inclusiv grădinița a frecventat-o…
- nu se afișează, nu iese în față la pozele de grup, prin săli, pe la simpozioane, trebuie să-l cauți cu lumânarea prin fotografiile binefăcătorilor nației, n-are poze cu Iliescu, Băsescu, Johannis…
- știe multe poezii însă doar una despre partid, aia cu „…partidul e-n toate/e-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare…”, pe care o dă ca exemplu negativ, ceea ce este o mare lipsă!
- când citește cărți, ocupație desuetă, face sublinieri pe text și scrie concluzii ori rezoluții de-a curmezișul…
Și atunci?
Atunci ce anume să-i fi determinat pe puternicii zilei, că absolvenți de liceu de patru ani în cinci ani, că violatori, că impostori, să se lepede de el ca de satana? Deoarece este greu de crezut că sunt chiar atât de proști încât să meargă, ca orbeții, pe mâna surogatelor culturale ieșite din pertractările și ospiciile cazone ale unui anumit măcăleandru, sleit de îndelungatul kufurism ideatic profesat, ba chiar proferat ?
Cel puțin câteva dintre liniile definitorii ale profesorului Buzincu nu au fost agreate, nu de azi, de ieri…
Prima ar fi, nu am nici o îndoială, relația sa deosebită, de mare calitate morală și spirituală, cu răposatul Pimen… Acesta avea deosebite cuvinte de apreciere la adresa sa, neîncovoiatul prelat simțind în persoana profesorului pe cineva din specia sa, din soiul său de oameni dedicați culturii, profesiei, familiei, lui Dumnezeu…
Tot timpul unii farisei aducători de lumină de la Ierușalaim cu sponzorizare de la rătăciți, promotori ai ecumenismului emanat de un post TV care se zbate și acuma pentru o regiune penticostală puternică, care înțeleg ecumenismul în sensul că voi puneți mănăstirile iar noi punem mâna, într-o asociere în participațiune din care iese un ban en-gross și chiar en-detail, tot timpul l-au asociat cu Pimen care trebuia să dispară fizic, să nu-i încurce, să nu-i arate cu degetul la televizor și în broșuri scăpate de sub controlul lor…
Funcționar public corect, în buna tradiție bucovineană dobândită în perioada imperială, Buzincu a luat în serios și rolul entității pe care a condus-o, cel prescris în norme de conduită consacrate în legi, și a vorbit deschis despre excesele, blasfemiile, ofensele aduse unor simboluri ale istoriei naționale, unor monumente ale patrimoniului public, protejate, cel puțin, prin acte normative…
Atragându-și, în această manieră, flegmele și insultele organizatorilor de paranghelii și pogo-pogo în șanțul Cetății de Scaun a Sucevei, ale micționarilor, drogangiilor, escrocilor și sfertodocților care și-a vărsat, anual, umorile peste oasele și sângele unor înaintași dintr-un spațiu/sit arheologic neepuizat…
S-a mai căptușit cu disprețul dar și cu uneltirile faraonului cultural care a adus falsul la nivel de virtute națională, cel care a inventat „…spada originală, practic sora geamănă a celei de la Topkapî..” (click AICI!), un fals de duzină, rămas necercetat, ascuns și încheiat în coadă de pește, ca să poată fi decorați de către Johannis… Mai jos, spre aducere aminte, din gândirea unui doctor în istorie…
Poate și altele să-l fi apăsat, nu se poate însă (eu cel puțin am apreciat foarte mult asta…) să nu subliniem răbdarea sa înțeleaptă, faptul că nu a cedat tentației de a coborî în arenă ca să se apere de atacurile furibunde ale unui 1/8-doct al vremii, protejatul CJ al PDL/PNL, evitând astfel să compromită condiția sa de funcționar public dar și să legitimeze pe un năuc în disputa sa cu cultura națională ! Pentru că și căpușa, și puricele și păduchele pretind, ca ceasul, că au același CNP cu persoana parazitată de ei, că discută de la egal la egal, că binemerită de la patrie…
Fin analist, intelectual rasat, de școală veche, și anume ieșit din școlile profesorilor Precup, de la liceul Eudoxiu Hurmuzachi și Iordache de la USV, domnul Buzincu nu avea nevoie de slujba de la Direcție ca de o sinecură, prost plătită, dealtfel, însă acea direcție dar și politrucii vremii, cei sub care s-a nevoit să se prefacă că nu observă că sunt din altă ligă, a impostorilor, mai ales, aveau, deci, nevoie de aportul său incomparabil, în domeniu, ca să facă față onorabil exigențelor… Ei înșiși s-au scutit de un formidabil atu, de o complementară oblojire a rănilor lor purulente provocate de frecarea excesivă de elementele de décor, de butaforia impostorilor culturali împinși cu cizma din spate, ca să asta, dupe cum se zice la statute, la reglementul potcovirii cailor, la actele și faptele apostolilor cazoni de pe la grupuri – că de la Durău, că de la Hârlău, nici nu știm și nici nu are importanță…
După principiul care a dus la scrierea expeditivă a procesului verbal și mutarea victimei de pe Edgar Quinet pe Academiei, că ce să faci cu ăsta, nici nu încape în vreun țarc, nici nu-i ies ochii ca la melc după cei 30 de arginți indexați cu rata inflației, plus că e nervos, foarte, pe cei care nu știu să despartă în silabe și fac dezacorduri în genitiv și dativ ! Așa încât, cu solomonica sa înțelepciune lustruită în lupta de clasă, Herr Ghitza a ales, l-a expediat pe domnul Buzincu, la orele 00:01 fix a zilei sale de naștere, la cărțile și la lecturile sale preferate, adecă a tăiat pruncul cultural în jumătate, păstrând pentru dumnealui bucata cu gâza și ideatica sa kufuristică, prefăcându-se a nu ști că domnul cu pricina, 1/8-doctul, impostorul, măcăleandrul, este expirat ezact de la data de 25.01.2020, că nu are derogare erga omnes și nici all inclusive, lăsându-l pre Barbă să lustruiască menta și să mimeze o stare de draci nespecifică, pentru public…
DESPRE CULTURĂ ÎN VREME DE KOVID ȘI DE CIUMĂ GALBEN-ROȘCATĂ
Când fu să facă o opțiune
Între un om și-o spurcăciune
Ministrul a ales, netulburat,
Ca să păstreze gâza de kkt !
Firește, gâza nu-i în stup la el
Deci nu ar fi chiar un mișel
Însă e cam cu ochi și cu urechi
Că gâza-i protejată de perechi
De politruci, de molii și de fluturi
Care primesc dar și dau șuturi
În contrapondere și ca servicii
La pertractări și bune ospicii
De ce rușine să ne fie, frate,
Că alfabetul-știm pe jumătate
Iar despărțirea în silabe e o taină
Clasificată, strâmtă ca o haină
Nepotrivită, pentru uriași ca noi
De ce să știm cât face doi ori doi
Când noi avem slugi pregătite, iaca
Întotdeauna să ne pască vaca
În timp ce noi stăm la butoane,
Ioan și Gheorghe, tu, Bogdane,
Iar universitarii ăștia complicați
Bine le șade, nene, pensionați!
Că să rămână Gheorghe cu turiștii
Băloasa gâză să înjure – uriștii
Cât despre un anume Aurel,
Să ceară azil politic pe la Woytinell…
Frate n-erai, de rămâneai cu noi
Acuma, că te-am mătrășit, ne ești ca doi !
Zicem că, dacă fostul director-executiv de la cultură ar fi oleacă mai al dracului decât prevede fișa postului, le-ar dedica răcanilor de sub arme și băști o melodie de alean cazon, așa:
Manifest pentru guzani, click AICI!:
”Vindem patria pe bani
Și strămoșii pe lovele,
Bucovina, pe parcele,
Pentru table, pentru stele!”
Redacția ZDB: Mugur Ciumică