CE DREPTURI ARE BERBECUL ?
(traducere după RENOVATION, 15 iunie 1913, ”Les droits du mouton”, literal: „Drepturile berbecului”)
Articolul, în întregul său:
Iată o încercare de traducere:
„Numai plimbându-te pe lângă abatoare vei putea lua cele mai minunate și mai eficace lecții asupra metodelor care servesc la guvernarea popoarelor.
Printre turmele care se înghesuie pe aici, rasa cea mai turbulentă, cea mai dificil de condus, poate, chiar inofensivă, este cea a berbecilor. Mi-a fost dat foarte recent să culeg informații prețioase asupra procedeelor puse în operă pentru a asigura ordinea și disciplina (regularitatea, n.n.) în operațiuni, pentru a coordona gesturile acestei specii predispuse la imitație, dar un pic lipsită de simț critic.
Atunci când miile de oi se prezintă la porțile abatoarelor pentru a li se tăia beregata, sunt împărțite în grupuri distincte, fiecare trebuind să-și direcționeze pașii spre un „opăritor” (țarc special amenajat într-un abator, Partie d’un abattoir dans laquelle un boucher fait l’échaudage d’un animal tué ou de certaines parties de son corps en vue de la consommation; p. ext., partie d’un abattoir où les bêtes sont tuées et apprêtées, n.n.) care îi este destinat. Așa se vrea să fie disciplina, forța principală a turmelor.
În acest scop, un berbec special este afectat fiecărui țarc ( échaudoir*). El se numește micuțul, este pus în capul secțiunii desemnate; el cunoaște bine ruta, și merge, behăind; camarazii, behăind la unison, îl urmează până la locul de sacrificiu, unde este tăiat/sacrificat…
Micuțul, în ce-l privește, este păstrat (provizoriu, cel puțin…); este un funcționar: este hrănit atâta timp cât se achită bine de funcțiunile sale, cât timp aduce bune și credincioase servicii.
După informațiile mele, el nu se mișcă decât pe ruta care i-a fost afectată cu halte, unde berbecii se opresc câteva secunde pentru a-l asculta pe micuțul, ca să-i confirme admirația fără rezerve și unanimă, să-l asigure de deplina lor încredere. Încă n-am auzit, însă, să fie lipite, de-a lungul funebrului traseu, afișe care să proclame drepturile berbecului…
Asta ține numai de faptul că oamenii, până acuma, sunt prea dobitoci ca să înțeleagă misterele limbii ovine, Traducerea acestei proclamații de nemuritoare principii ar fi, aproape următoarea:
Berbecii au drepturi și obligații.
Prima obligație (datorie) a berbecului este să procreeze atâția miei câți i-au fost comandați. Trebuie să profeseze cel mai profund respect pentru câinii care îl mușcă.
El are dreptul să pască, în măsura exactă care i se permite. Are dreptul să fie tuns la sânge, de a merge, suportând câinii mușcându-l, până la porțile abatorului; de a-l întâlni aici pe „micuțul”, reprezentantul său, fratele său, delegatul său, care îl va conduce, pe potecile onoarei, până la țarcul rezervat, unde va găsi un sfârșit glorios și de invidiat. Cotletele sale vor fi, poate, într-o zi, pe masa suveranilor cei mai iluștri, ba chiar pe masa președintelui Republicii !
Dreptul suprem, dreptul imprescriptibil al berbecului este acela de a zbiera până asurzește el însuși…. Dacă însă abuzează, va putea primi lovituri de ciomag, libertatea nefiind o licență oarecare.
Berbecii, în fine, sunt toți egali în drepturi; exceptând, bineînțeles, micuții inamovibili, dobitoacele alese.
Dar drepturile berbecului, până acum, nu implică pentru ei obligația de a se împinge unii în alții, încercând să se omoare reciproc.
Eu găsesc că asta este foarte bine.”
*mignon = drăguț, grațios, delicat, micuț (în context…)
*échaudoir https://www.cnrtl.fr/definition/%C3%A9chaudoir
NOTA.
La vremea sa, perioada premergătoare izbucnirii primului război, plină de convulsii și provocări, articolul a fost destul de bine cunoscut… A mai apărut și în LE COMBAT, la 7 feb. 1914, cu câteva luni înainte de a începe războiul. Este expresia unei radicalizării a fantomaticei lupte de clasă, căreia i s-a substituit, pentru ani buni, groaznica luptă dintre popoare și populații în care glonțul și gazul nu făceau distincții ideologice.
DECI:
Vi se pare cunoscut, sună a un fel de elogiu sau de persiflare a unui P.R., avant la lettre? Este, cumva, esența manipulării maselor, a conducerii acestora într-o direcție convenabilă unei anumite minorități deținătoare a unui monopol al informației și al conduitelor sociale induse?
Cine stabilește direcția, pentru toți berbecii, y compris, moi?
Elemente ajutătoare:
„MICUȚUL” din partea stângă a imaginii ieșea, pentru cine mai ține minte, precum cucul din ceas, și invoca „interesul național”, sintagmă sub faldurile căreia s-au comis 1001 x 1001 de abuzuri care au făcut, din așa-zisul stat de drept, o caricatură…
Cine sau ce îi dădea acestuia dreptul de se prevala de „interesul național”, ce este acesta, cine îl stabilește, în baza a ce, la ce se referă conceptul, care este întinderea sa, dar statutul său constituțional și legal? Nu cumva interesul național nu poate fi o sintagmă banală, emisă de un marțafoi, intendent de izmene și obiele, general cu patru stele luate la plesneală, din depozitul unor impostori sociopați?
Ca să nu fie interpretări, micuțul nu aparține unei singure orientări politice, a luat grade și funcții de la toate regimurile reprezentative, de la Iliescu-Năstase la Băsescu-Boc-Ponta, țara s-a umplut apoi de titlurile sale academice, dumnealui este cel care a condus o școală doctorală, a dat titluri, grade – țara și giudețul sunt binișor umplute cu col(r) care au aflat, ca de la Moș Crăciun, că sunt ofițeri superiori, că au bască pe sub cască, că au ca misie să meargă în direcția obligatorie a interesului național, care ar fi, de exemplu, acela de a-i livra unui oarecare Schweighofer, pădurile Bucovinei, ca bușteni, în timp ce oile și berbecii se transformă în fonturi, de scris pe dealuri…
Într-o ieșire, cu ocazia unui festival de gen, chiar acela la care s-a scris cu berbeci și oi pe deal, Herr Ghitză a dat-o pe martirie și a gemut, la microfon: da, am scris cu oi pe dealuri, însă, cel puțin, nu am scris în chirilice! Adică, să fim bucuroși, că putea să fie mai rău, noroc că este dumnealui așa patriot, ce nu s-a pomenit, la noi în cut !
Dar, ne întrebăm, dacă era să scrie, cu oi, pe deal, în nește țarcuri făcute în scriere germană, cu caractere gotice? Nici nu vreau să mă gândesc!
Iată direcția cea bună.
Mergeți în ordine, dacă aveți de zghierat, dar să fie organizat, în direcția săgeții sculate!
Interesul național văzut prin 6 (șase) ochi, dintre care unul spanchiu, lateral-periscopic, adecă cu vedere îmbârligată:
Direcția cea bună a fost stabilită încă de pe vremea în care domnul Ghitza era numa’ ober la ROMSILVA, fiind preparat, în scopuri superioare, pentru timpurile și direcțiile cele bune, ce urmau să vină, fiind dotat și cu un NUP-uitor (spre exempl.: proc. nea’ Mitică – zis Șeful), adus special pentru operele dumnealui, el însuși oștean la bază, tomnai de la cârciuma de la Dumbrăveni, unde bea pe datorie, ca un fel de distrugător atașat la un portavion, ca să-i asigure și acțiunea dar și impunitatea, că nu se poate să nu mai greșească omul, la așa lucrare măreață, cum se preconiza a fi (și cum am și ajuns….) pe locul 8 – 9 la turism, pe țară, pe primul loc la accidente de circulație, totuși, și pe locul 41 din 43, așa:
…Ceea ce ne face să credem că ne-am comportat, ca berbeci, ezact ca mai sus, adică ne-am dus unde ne-a zis micuțul, mai behăind, mai zghierând, mai una – alta, dar ne-am dus, frate, după fentă, unde trebuia, unde era interesul național corcit cu cel internațional, are cine să le stabilească, să le dea Dumnezeu sănătate și poftă de muncă, fieștecare pe la hacienda sa, cât despre oi+berbeci, ele încă slujesc numitul interes național în țarcurile speciale tocmite de către Herr Ghitză și maestrul său de ceremonie din vremea respectivă, în acele échaudoir, localizate cu succes.
De fapt, am putea spune că domnul Ghitză s-ar putea să rămână în istorie ca un „mignon”* care a scris cu oi pe dealuri, a dus un trenuleț în centrul Sucevei și a reinventat bundița cu jderi, care cam tânjea și stătea și ea să cadă în desuetudine. Ar mai fi câte ceva, să vedem dacă istoria va reține poza sa prin care a modificat, cu carioca, grosimea drumului expres care ne este bătut în cuie de către UE, deoarece el așa a promis, că va fi mai groasă, va fi ceva ca o autostradă, să mai vedem mai încolo, el se cunoaște cu Cseke Atilla, de când omorau găini împreună, nu se poate să-i facă boanghenul vreo figură, ca la drumul Panaci-Bilbor a cărui panglică inaugurală a tăiat-o de trei ori și încă a mai rămas material de tăiat precum și cca 3,5 km de drum prin neoficiala Țară a Secuilor.
Unde trebuia să-i cadă mătreața pe traverse lu’ Nuți, chiar s-a întâmplat, a fost un schimb corect cu ea, adecă ea ne-a lăsat mătreața iar noi i-am dat trăistuță de Hai în Bukowina.
E de râs? Oarecum, însă cam cum râde cânele la barabule șierbinți, mai dintr-o parte, din cauza dificultăților de abordare !
LA CHERESTEAUA CARE A DISPĂRUT
Din codru rupi o rămurea
Dar ce să faci, Klaus, cu ea?
Bucovineanului tu lasă-i rămurica
Du codrul la ai tăi, pentru nimica.
Visul valahului ce s-a dorit
Frate cu codrul și în UE
Pe jumătate i s-a-ndeplinit,
Pădurea – era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e…
Pentru că descoperim infractori în timp ce râdem și cântăm, iaca… o piesă bună dintr-un album intitulat ATENȚIE LA NEATENȚIE! Cu artistul Mihnea Blidariu (Luna Amară)… și aici ..excepțional!
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI!
Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!
”unii citesc și adorm,
alții citesc și se trezesc…”
Redacția ZDB: Mugur Ciumică