În repetare, pentru a susține calitatea lui Ion Drăgușanul de „afon”
Ajungem, așadar, la amestecul său de rât vechi dar și nou în muzică, așa cum îi șade bine unui impostor cioclopedist, care numa’ ce se uită și pricepe tot, de unde, cum se împușcă francul, banul gros, de la Consiliul Județean al PDL Suceava, în baza „procedurilor” dolosive descrise în acest ziar la Click AICI! Bagajul ilegal și imoral al angajatului Consiliului Județean Suceava, scriitorul Ion Drăgușanul.
Persită mai demult întrebarea: oare anumite manifestări nu sunt, totuși, apte de a fi exceptate de la critici, de exemplu cea cu „Zicălașii”?
Răspuns: NU!
Pentru că „fonotecarea”, formulă inventată de același autor-impostor, nu înseamnă mai nimic, în context… Toate interpretările scremute, lipsite de personalitate, simple încercări de a descifra partituri, de a „salva” ceva ce nu fusese pierdut nu se încadrează nicidecum în definiția „fonoteccării”! Apreciați singuri!
FONOTECÁRE, fonotecări, s.f. Selecţionare şi racordare a părţilor utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonoteca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FONOTECÁRE s.f. Selecţionarea părţii utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă].
(Dicţionar de neologisme)
Piesele cu care încearca pur și simplu să ne aburească nu fuseseră pierdute, existau în circuitul public, inclusiv pe internet, orice altă abordare decât cele consacrate anterior promovării acestei escrocherii trebuind să se facă după reguli profesionale, ale unor profesioniști, muzicieni, de bună credință, având un scop „de comun acord cu interesul obștesc…” , ca să citez o formulare din alt domeniu, însă perfect compatibilă cu situația.
Iată, de exemplu, toată frăsuiala impostorului Drăgușanul legată de „recuperarea” unor piese, cum ar fi Douze airs nationaux roumains …de unde se lăbărța, miorlăit dar și profund interesat, dumnealui:
Acestea însă există și se regăsesc chiar pe internet, în multe și profesioniste reproduceri, idioțenia asta cu „recuperarea” fiind doar expresia unei confuzii perpetue din capul dumnealui.
Cele „48 airs nationaux roumaines” nu fusesera pierdute, dimpotriva, acestea existau în circuitul cutural european, sunt, de exemplu, publicate de BNF dar și de EUROPEANA, aceasta din urmă preluând opera lui Mikuli de pe site-urile unor biblioteci universitare poloneze; acest lucru este foarte ușor de demonstrat, nici nu merită dezvoltat acum, mai ales că impostura domnului Drăgușanul este fără leac…
În România există o lucrare pertinentă: ”Restituri muzicale – Carol Mikuli si Tudor Flondor Click AICI!”, autor Corneliu Buescu, Editura Muzicală, București, 1977.
Acte ratate, operațiune denumită impropriu drept „fonotecare”, cu un conținut diferit, afectat de supeficialitate și tratare frivolă, sub conducerea unui escroc cultural!
Totuși, oameni cu studii certe, absolvenți de conservator, fie la Cluj, fie la Chișinău, fac parte din „proiectul” său perfect nul, fără nici o șansă de a lăsa urme în cultura muzicală serioasă (era să zic „mare”…).
Ce anume îi animă, cum suportă să fie conduși în nonsensuri de către un mediocru absolvent de liceu care recunoaște singur că nu are habar de citirea unei partituri ?
Cum se îmbracă aceiași absolvenți de conservator, muzicieni cu o cultură profesională dobândită ireproșabil, în anteriile grotești, rod al fanteziei sale bolnave, cu care apar în public?
Există un singur răspuns: pentru un bănuț în plus, ce mai contează că sunt doar niște firimituri, cât se îndură jupânul să le dea… Și care mai și amenință, sporadic, șantajând CJ al PDL Suceava: „..mă retrag din „Zicălașii”! Adică, ori dați bani, ori să cânte din drâmbă bratia Ghiorghi…
Mai este de spus că, această ciudată formație care o parazitează instituția publică la care lucrează oficial, amestec de privat-privat-public, cu sponsorizare la fel de ciudată, pe o firmă a impostorului care lucrează la aceeași firmă, îmbârligături și amestecături, încălcări ale legii dese ca pâsla…
Calitatea artistică despre care am vorbit mai sus în termeni puțin elogioși poate fi și demonstrată, dar ATENȚIE, acest demers nu este un blog ca al lui Drăgușanul.ro, dar cu alt semn, un antiblog Drăgușanul, este doar un demers de deslușire a unei escrocherii culturale, în care această parte, cu muzica și dansurile, face figură distinctă, prin amploarea și toxicitatea sa.
Deci, iată, dacă doriți să faceți comparații, cum este interpretată muzica românească culeasă de un mare muzician maghiar, Bela Bartok, muzică pusă pe note și aranjată pentru orchestre și formații de muzică cultă, interpetată prin reconstituirea artistică a filonului originar, de către un lăutar…
Merită să vă rupeți din timp, ca să ascultați asta:
(Muzsikás: Bota and Invertita / Themes from Bartók’s Rumanian Folk Dances)
…ca să vedeți o interpetare de excepție, făcută de străini pentru o muzică profund românească… Bag mâna în foc că vioristul, de exemplu, cântă fără nici o derogare, nu are nici anteriu, nici ișlic…
Observați, dacă doriți să vedeți / ascultați ceva de excepție, în ultima treime a înregistrării o muzică vie, se regăsește în repertoriul unor interpreți ardeleni, cum ar fi Sava Negrean Brudașcu („Așteaptă-mă, dor, că vin…”, „Mândră floare-i norocu…”, „Du-te, dor, și iar te-ntoarnă”, „Câte flori îs pe pământ”)…
Să mai observați dvs. cum se comportă dirijorul orchestrei, cel cu papillon, din planul secund, cum simte, profesional, o muzică dumnezeiască – o muzică românească!
Nu se poate să nu rostim anumite întrebări, vremea a sosit, nu numai pentru impostorul hămesit de bani!
Nu știm care este situația în prezent, însă printre membrii formației „Zicălașii” era citat și domnul Doru Cotos, absolvent al Conservatorului Gh.Dima, din Cluj Napoca… Foarte talentat și dăruit de Dumnezeu cu toate ale muzicii, tânărul violonist interpretează excepțional, există în repertoriul său, jocul numit pe Valea Sucevei „Rusasca”… Se poate face o discuție separată despre originea jocului, de ce se cheamă așa, însă este bine ca această discuție să o facă specialiștii…
Deci, domnu’ Doru Cotos, cu tot respectul față de talentul și vocația dvs., cum puteți să vă supuneți comenzilor unui marțafoi fără nicio meserie certă, care nu știe nici măcar care este poziția corectă a unei partituri față de axa nord-sud?
Este o mare taină, nu numai pentru noi, cu atât mai mult cu cât domnul Doru Cotos, pe munca sa, câștigă bani buni…Vă place cum sună interpretările coordonate de domnul Gîză Drăgușanul?
Vom vedea, mai jos, cum e și cu alte genuri muzicale, explicate la plesneală, despre dansuri ale etniilor din Bucovina, toate nălucirile din mintea sa puțină și, cel mai adesea, plecată după bani.
Să mai vedem ce mai zice, ce mai crede domnul Gîză Drăgușanul despre muzică, dans, atunci când se mai dă specialist și în etnografie, de exemplu…
Deci, câteva considerații preliminare, absolut necesare pentru a înțelege cât-de-cât confuzia din capul său.
O definiție, conform logicii formale, care animă întreaga noastră cultură europeană sau de tip european, este aceea că un enunț întrunește condiția de „definiție” dacă include un „gen proxim”, familia mare, dar și „diferența specifică”, cea care individualizează termenul definit în cadrul familiei…
Mai sus, în „definiția” lui Gîză Dragușanul, aflăm că tarafuri de lăutari evrei, angajate de către „răzeși și huțani” cântau „kolomeici” (n.r. acesta este genul proxim!) iar diferența specifică la „kolomeici” era înșiruirea de piese, toate din genul „kolomeici”, respectiv: ”Arcanul”, „Huţulca”, „Leşeasca”, „Ruseasca”, „Ţigăneasca”, „Ardeleneasca”, „Moldoveneasca”, „Ungurieneasca”, „Ovreicuţa” şi o mulţime de „Sârbe (!!!) și care descind din cântecele hasidice evreiești! Dar și snoavele (!!!) tot de acolo decurg!
Fără ezitare, aceasta este proclamația de pe islaz a specialistului în etnografie și folclor muzical Gîză-Drăgușanul!
Teodor Axentowicz, Kołomyjka / Oberek. Folk dance in front of the house, 1895, photo: National Museum in Warsaw (Teodor Axentowicz was born into an Armenian family, in what is now Romania, in Brasov. Perhaps, thanks to this, he could feel the emotions and atmosphere of the rituals of the Carpathian highlanders.)
…..cu detalii Click AICI! CULTURE.PL Works Kolomyjka – Teodor Axentowicz
Mai întâi, să lămurim îngrozitoarea impietate comisă față de toate etniile implicate într-o zonă vastă, care cuprindea Galiția, Maramureșul istoric, Bucovina… Dar și față de evreii hasidici, amestecați cu hârzobul, într-un soi de tratament discriminatoriu și imbecil, de care nu au dus lipsă niciodată!
Hasidismul, conform „Dicționar Enciclopedic de Iudaism”, editura HASEFER, București, 2000:
„…Mişcare populară de renaştere religioasă, întemeiată în sec. al XVIII-lea, în Podolia, de Israel ben Eliezer Baal Şem Tov (sau “Beşt” după porecla sa acronimică). Erau pe atunci, în această zonă răsăriteană a lumii evreieşti, mici grupări mistice, care respectau cu stricteţe normele religioase şi urmăreau atingerea stării ideale de hasidut (“sfinţenie, evlavie”). Adepţii lui Baal Şem Tov au constituit iniţial doar una din multele grupări ale vremii, singura care a supravieţuit, pe când celelalte s-au risipit cu timpul ori i s-au alăturat.
HASIDIM RIŞONIM
“Evlavioşii dintâi”
Denumire prin care erau desemnaţi, încă de la începuturile literaturii rabinice, oamenii cunoscuţi pentru evlavia lor şi scrupulozitatea cu care respectau poruncile. Talmudul şi Midraşul se referă deseori la persoane pe care le definesc “hasid”. Cuvântul provine din ebraicul hesed, “îndurare”, unul din atributele (midot) divine, pe care omul este dator să le practice (Ex. 34, 6-7). Termenul pare să reprezinte gradul cel mai înalt de evlavie şi de imitatio dei pe care omul le poate atinge (vezi Dumnezeu, imitarea lui). Unul dintre înţelepţii Mişnei socotea că evlavia hasidimilor era atât de mare încât putea conduce la inspiraţia divină şi chiar la Izbăvire (Sota 9, 15), iar Sifre Deut. 11, 22 spune că omul trebuie să se străduiască să devină hasid, făcând întotdeauna mai mult decât i se cere….”
Însă aceasta este doar o minimă încercare de a defini o parte din istoria și cultura poporului evreu, prestigiosul dicționar enciclopedic, a cărui competență în materie nu se poate pune în discuție, acordă hasidismului nu mai puțin de 16 pagini (pag. 201-216), fiind vorba despre un foarte complex și subtil fenomen religios și social, cultural, cu profunde implicații, până în prezent.
Muzica hasidică, pe care Gîză Grăgușanul o rezumă la niște lăutari care i-au inspirat pe lăutarii „răzeși dar și huțani” sâ cânte „kolomeici”, este, la fel un foarte complex fenomen cultural, asupra căruia nici marii specialiști ai lumii nu și-au spus ultimul cuvânt…
Este însă de reținut un detaliu foarte important, cu relevanță: hasidismul, cel definit de către dictionarul enciclopedic ca mai sus, nu făcea prozelitism, de nici un fel, nici religios nici cultural, conform preceptelor celor mai profunde ale religiei mozaice!
Au existat însă influențe culturale importante, comunitățile de evrei hasidici, inclusiv cele din Bucovina, aveau ici-colo și lăutari care cântau pe ritmurile lor însă cel mai adesea apelau la lautarii locali, care interpretau „muzica hasidică”, fără ezitare, cu urme în cultura populară locală până aproape de zilele noastre…
Dacă Ion Drăgușanul ar fi manifestat un interes minim, ar fi aflat că, în satele în care s-au stabilit „bejenarii ardeleni” care treceau „pe șeaua Tihuței spre Bucovina”, în Comănești/Botoșana încă mai existau oameni, în anii noștri, care cunoșteau cel puțin numele unor melodii de sorginte evreiască, cântate de lăutarii locali, cum ar fi „Huza”…
Este, deci, ca la radio Erevan, au fost lăutari, au cântat muzică evreiască, dar erau români, cântecele lor nu erau „kolomeici”..
Kolomeicile (mai sus este ilustrată una…) erau melodii ale populației huțule, aria lor de răspândire era legată de proximitatea zonei Kolomejia, în Pocuția istorică, erau un fel de huțulci localizate, foarte frumoase, dealtfel, însă fără nici o legătură cu bâzdâgăniile lui Drăgușanul…
Arcanul, de exemplu, introdus pe ușa din dos la „kolomeici”, nu are nici în clin, nici în mânecă chiar cu alte jocuri ale zonei, deoarece, la o cercetare sociologica facută la Fundu Moldovei, mult mai târziu, informatorii (în sens sociologic…) au relatat că au fost învățați să joace arcanul în 1908, de către echipele de instructori de la Wiena și Cernăuți, pentru Jubileul Impăratului Franz Joseph, la care a participat și o importantă delegație bucovineană…
De „kolomejkă” ce este, arcanul se regăsește și în sudul României, și în sudul Dunării, oricum, nu este de resortul subculturii lui Drăgușanul, după cum se spune, că : „Non licet omnibus adire Corinthum!”
Urme absolut tulburătoare și remarcabile ale influenței culturii locale din Galiția, Maramureș, Bucovina asupra muzicii hasidice, care și-a păstrat însă trăsăturile originare, cele de muzică evreiască, se regăsesc în muzica nostalgiei care a devenit un curent artistic în toată lumea, pe unde au ajuns resturile comunităților hasidice sfărâmate de nazism și război, în muzica numită KLEZMER…
Veți avea revelații ascultând/văzând muzica KLEZMER, abundă pe Youtube, apoi veți râde și vă veți mânia pe impostori…
Ici colo, încă mai sunt (unii au dispărut de curând) lăutari care au cântat muzică evreiască, absolut fascinantă, cu influențe pe care le veți recunoaște… Unii explică, foarte pertinent, cum au cântat muzică hasidică…
Ascultați:
…obligatoriu și:
…apoi, dacă vă place, vedeți cum e și cu muzica Klezmer…
Găsiți și kolomeici, cât încape…
Nu mă mai întind să arăt, nu acuma în orice caz, cum este și cu snoavele care provin din aceeași sursă hasidică…
Înspre final, dar nu în final, totuși, iaca și încă vreo două probe ale subculturii omului care a jefuit Consiliul Județean al PDL Suceava, luându-le dumnealor banii de cultură și dându-le în loc taman ce discutăm noi, aicea, lung…
Probe de kufurism ideatic major:
Rugăm frumos, pe domnul Galan, în special, om care are cuvintele la el, cum se zice, să comenteze nițel citatul de mai sus, să ni-l traducă, în sensul că ce a vrut să spună Drăgușanul și noi nu înțelegem? Că noi pricepem ceva, dar ni-e cam jenă… Nu glumim, dacă domnul Galan sau domnul Gibs, parcă, cetesc ce am scris noi aicea, îi rugăm să comenteze citatul de mai sus…
Apoi, iată altă dovadă a precarității, a stării de avarie a gândirii de papândecă (așa se zice în zona boreală a Ducatului Bukowinei la carton asfaltat!) a domnului Gîză-Drăgușanul, numa’ ni…
Dvs. ce faceți de sărbători, în vreme de pandemie? Pertractați? iată ce înseamnă, la agramatul Drăgușanul:
„..pertractări…” = petreceri!…
Dexonline: PERTRACTÁRE, pertractări, s. f. Faptul de a pertracta (mai ales la pl.) discuție, dezbatere, tratare (îndelungată, amănunțită) a unei probleme, a unui litigiu etc.; tratative. – V. pertracta.
• sursa: DEX ’09 (2009)
pertractare sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 76 / V: (reg) ~at~, petrec~[1] / Pl: ~tări / E: pertracta] (Liv) Discuție, dezbatere, tratare îndelungată, amănunțită a unei probleme, a unui litigiu etc. Si: (rar) pertractație.
Ideea e că nu e o rătăcire întâmplătoare, ci este o prostie repetată în toate operele sale de agramatul scriitor incult și fără studii, Ion Drăgușanul, iată:
Pentru a nu ne mai lungi iarăși, idioțeniei de mai jos care merită o abordare separată, îi vom dedica un capitol separat, acum doar v-o prezentăm să vă puteți documenta până data viitoare… Deoarece urmează lucruri cu adevărat dure, despre mârșăvii ale lui Drăgușanul de se spărie și gândul, cum zice cronicarul. Nu ne referim la documentarea aplaudacilor impostorului de pe Facebook, care își iau cultura doar din OPERA fake postată pe www.dragusanul.ro, pentru că ei le știu deja pe toate, ca și el…
Așadar, întotdeauna la serviciu (nu în sensul, doamne fereşte, de prezență corectă la locul de munca, încă n-a păţit ruşinea asta…), mai vigilent cultural decât Titu Maiorescu, mai precis decat carbonul-14, mai talentat decât Leo de la Strehaia, mai deștept decât el însuşi, domnul Gîză Drăgușanul este omul care n-are nevoie de școli, ba chiar nici de spitale, ca să fie pre veci un Leonardo da Vinci al culturii bucovinene ! Scipio Africanul din Mereni & Revacăuti ne va da cu tifla mereu, în sensul că ţie, popor ingrat nu-ţi va rămâne nici cenușa mea…
Iar noi mai zicem:
”Ți s-a dus buhul
Sărace cu duhul!
Cum ai pertractat,
Jefuind, la stat…”
Pentru a vedea mai multe informații Click AICI!
Atunci când vă apucă mila ori lehamitea, amintiți-vă, vă rugăm frumos, de politically correct și atacurile suburbane la adresa unor doamne, domni, ierarhi bisericești, instituții, simboluri naționale – Click AICI!. O listă ce se va actualiza pe parcursul investigațiilor noastre!
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem!
”unii citesc și adorm.
alții citesc și se trezesc…”
Spargem tiparele presei sucevene! Râdem și, în același timp, descoperim infractori!
→ Reamintim că articolele din rubrica ”Bukowina lui Invers” nu se adresează tuturor inculților și impostorilor, drept urmare vă invităm să părăsiți site-ul imediat ce începeți să constatați că sunteți manipulați ori vă izbiți frontal de un material prea minor pentru Dvs. Vă recomandăm să nu vă stricați calitatea vieții cu noi!
Cu sprijinul: Mugur Ciumică, Marian Theresia Augusta
…și colectivul tehnic al Ziarului Ducatu’ Bukowina LIKE!
