O dată la câteva săptămâni primarul municipiului Suceava pleacă la București.
Așa cum pleacă de regulă și cei care au afaceri în bazar sau în diverse alte zone comerciale, cei care merg după marfă prin bazarul Europa, pe la magazinele angro din zona Afumați, sau mai cine știe pe unde.
Asemănarea este că și primarul Ion Lungu dar și comercianții pleacă la București cu o listă după ei, poate chiar un dosar cu șină cu câteva foi înăuntru.
Diferența majoră este că dacă antreprenorii se întorc cu mașina, cu duba sau cu remorca plină de marfă, primarul nostru se întoarce cu mâna goală și cea mai importantă diferență este aceea că primarul nostru, de fiecare dată, dar absolut de fiecare dată, nu pierde ocazia să își facă o fotografie la vreun minister sau pe scările de la Compania Națională de Investiții, acolo de unde ne arată mândru foc nevoie mare că a mai purtat o discuție sau că a mai prezentat o dată problemele sucevenilor care așteaptă rezolvări din partea autorităților.
De fiecare dată, începând cu 2004, de foarte multe ori primarul Lungu se întoarce, din păcate pentru noi sucevenii, cu mâna goală.
De prea mulți ani auzim aceeași poveste, vedem aceeași fotografie, în aceeași locație poate că e schimbat puțin unghiul, eventual cravată, câteodată în peisaj de iarnă în palton, câteodată mai la căldură, doar în costum.
Știm deja povestea: primarul Ion Lungu ne asigură că a discutat cu mai marii dregători de la București despre nevoile noastre, fie că e vorba de stadion, de sală polivalentă, de gaz metan în cartierul Burdujeni, de autobuze electrice sau de autostrăzi și centuri.
Practic, n-are nicio importanță, important este că cineva e acolo, la momentul potrivit, surprinzând momentul istoric, cu un ochi artistic versat. Același clișeu prăfuit de foarte multă vreme, același dosar cu șină la care se mai schimbă câteodată culoarea, același personaj, aceleași probleme, aceeași finalitate.
Sigur, nimic de zis, e important ca autoritățile locale, reprezentanții noștri, să meargă cu jalba în proțap la capitală, dar mai important este totuși cum se întorc, cu ce vin de acolo, ce bani primesc de la București, ce proiecte sunt începute, ce proiecte sunt finalizate, care sunt așteptările în acord cu nevoile noastre.
Din păcate sunt foarte multe nevoi și din păcate rezolvarea întârzie nepermis de mult, dar așa cum e vorba din popor, nu e vinovat cel care promite.
Și cu toate astea, după atâția amar de ani, am rămas cu o singură necunoscută din această epopee a lungului drum al primarul Ion Lungu la București: cine-o fi dom’le fotografu’?
Că doar n-o fi vreunu’ ca la mare, ca pe vremuri, de striga din toți bojocii: „colorata, mâine-i gata”!
Redacția ZDB: Shakal o’Nil