BADE, PĂLĂRIE NOUĂ
…Tu îmi rupi partidu-n două
De îl rupi, tu mi-l și coase
Cu fir galben de mătase…
Nu-i bai! (bis)
„Gheorghe Flutur a fost singurul candidat la funcţia de preşedinte al PNL Suceava, el spunând imediat după ce a fost reconfirmat în acest post că mesajul conducerii filialei sucevene este unul de „susţinere totală” pentru Florin Cîţu la şefia partidului”.
„Ne punem speranţa în capacitatea premierului Florin Cîţu de a veni cu un suflu nou, ca preşedinte, foarte necesar în vederea câştigării tuturor alegerilor din 2024”, a declarat Gheorghe Flutur.
(din presa obsevicoasă a preș. Flutur)
Într-un partid care nu a câștigat alegerile parlamentare dar care conduce țara, în baza unor artificii combinatorii româno-maghiaro-săsești, deîndată, iaca, au loc alegerile interne la nivel local, cele în care se scot din mâneca sau se scutură de praf formule considerate apte de a asigura persistența la conducerea României pentru „8 (opt) ani, de-acum încolo”… Deci, atenție, nu pentru a câștiga alegerile, ceea ce s-a dovedit a fi un exercițiu perimat și inutil, deoarece este vorba despre aritmetică, nu despre nu-ș-ce constituție, astăzi și mâine, amin, Ja Wohl!
A fost, se vede treaba, un fel de cursă de ogar solist, cu iepure viu, în care domnul Ghitza a fost ogarul politic, alergând singur, fără competitor, după un iepure care era viu, pentru că miza era, totuși, ceva zglobiu, anume consacrarea într-un post plin de semnificații și consecințe, de reparare a imaginii bulite grav când cu pandemia + carantina la Suceava dar și, atenție, domnu’ Gâdea, poziționarea ogarului singuratic față de binomul Orban – Câțu, din care unul trebuie să dispară, ca să asta, cum ar spune un fost doctor în drept, fost premier, fost candidat la toate cele, am uitat cum îl cheamă, aflat în prezent în permisie de refacere a tenului.
Însă lucrurile au mers strună în direcția cea bună, cea scontată, cea prevăzută în documentele partidului privind făurirea societății capitaliste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre neomarxism, în zbor planat! Deoarece:
„…a fost reconfirmat în acest post că mesajul conducerii filialei sucevene este unul de „susţinere totală” pentru Florin Cîţu la şefia partidului….”
…evitându-se, în această manieră, orice surpriză neplăcută, cum s-a întâmplat la filiala de zurbagii de la Botoșani, unde a ieșit, ca să vezi, tocmai un lider vetust, susținător al „cadavrului politic” (aceasta este doar o formulare recapitulativă de la cursul scurt de istorie a PDL/PNL, secțiunea pe aripi !), nomen odiosa, nu-l mai pomenim, deoarece nu are rost, după cum veți vedea, fiind aceasta doar o victorie de nișă, cromatică, adică de contrast periferic.
Însă totul a fost prevăzut, la milimetru, cu kliuppa politică de mare finețe a popularilor europeni, a doamnei Merkel personal, se știa că acolo, la Botoșani, e mai pe invers chiar decât la Bukowina, amintiți-vă, până și Iliescu a luat acolo doar 97 % la primele alegeri, nește bandiți de-ai lui Koroi i-au furat 3% din voturi, fenomen care se perpetuează până în zilele noastre, în diferite iposatsuri, de la stânga la dreapta, numărați!
Cum-necum, scontate-nescontate, acestea au fost alegerile lor, ale unui partid politic care nu poate fi întors de la ale sale, însă noi vom face doar scurte vorbiri, ca să nu se simtă singuri și nefericiți în concertul instrumentar dezacordat care zgândăre atât ciocănelul cât și nicovala clientului bukowinean căruia i se solicită, ciclic, câte un vot, acuma fiind vorba chiar de trei, în considerarea unui an electoral fabulos – cel din 2024…
Deci, să ne întrebăm, prefăcându-ne a nu ști, că ce anume să-l fi dus pe betul Lajos* Orban la această cădere în dizgrație în fața generalului său, să fi fost niscaiva probleme cu netezirea vipuștii, ceva încrețituri, un lustru deficitar la cizma sa prusacă, adecă să nu-și mai fi văzut Klaus Werner Iohannis furculița musteții sale virtuale la oglindirea de week-end, cea rezervată lu’ Karmen, să se fi topit, prin neglijență, prematur, omăturile de la Păltiniș? (cu privire la pluralul „omături”, voi consulta, mai apoi, opinia unor -uriști, puși la punct cu cartea, l-aș întreba pe domnul Gâză care știe multe, bănuim, dar nu spune, având permanent închisă rubrica de comentarii de pe blogul său, ca o șură a pelasgilor beți…)
Pas de tout! Cum ar răspunde un alt dac pe stil nou, anume domnul Csalas, zis și Cioloș !
Atuncea ce mai poate aștepta făptura lui de la făptura Președintelui? (așa a zis, oarecum, Adrian Păunescu
„…încolo, ce mai poate aștepta
făptura mea de la făptura ta?”,
tocmai când divorța de Constanța Buzea, după ce se săturase de ea…)
Pentru că nu se pune problema unui deficit de respect sau de diligențe ale lui Lajos Orban față de General, vreo idee răsucită de putsch, de insurecție sau de mârâială, a vreunui delay la executarea comenzii, doamne ferește!
Ba, dimpotrivă, dacă Lajos și-ar fi pus la guitar pe pilot automat, aceasta ar fi interpretat, autonom, presupunând că cantautorul ar fi lipsit pentru o sesiune rapidă de dregere a vocii cu un kokteil de vodka cu oauă de Cornu:
(imagine de pe blogul lui A. Năstase, pusă acolo în scop didactic – se observă că sunt mai mult de două!)
…deci ar fi interpretat: Kleine Lieder über die Lebkuchenhäuser von Hänsel und Gretl (mici cântecele despre căsuțele de turtă dulce ale lui Hansel und Gretl…) ca ceasul, nimeni nu se îndoiește de asta!
În același registru oțios-frivol, să-l fi ajuns din urmă pe bravul adjutant (nu putem zice ordonanță sau lacheu, ar fi prea dur și am coborî nivelul discuției) blestemele unui actual ministru al muncii, doamna Turcan, despre care Lajos s-a exprimat îngrozitor, în legătură cu salteaua sa de dormeo preferată, încât a ajuns Raluca să zică unele ca acestea, sărind peste toată pregătirea sa diplomatică de la universitatea LOMONOSOV of London (sau cam așa ceva), deci:
„E sub demnitatea mea să comentez astfel de afirmaţii de joasă speţă. Cel mai grav este însă că ele vin din partea unui coleg de partid, dar probabil că acesta este nivelul la care Ludovic Orban poate să facă politică”
(declarație din martie 2006, între timp doamna Raluca a fost și președinte interimar la partid și prim-vice-prim-ministru în guvernul Orban al 3,14-lea, președinte al organizației județene Sibiu, ministru, toate în considerarea competențelor sale de largă recunoștință internațională, via Lomonosov, cum am mai spus!)
Mai sunt banuieli, să fi observat, dzicu unii, KWJ, că Lajos cam exagerează uneori cu zicerile sale de cafenea, că a zis lucruri ca de la AUR, anume ceva în sensul că „…puneți mâna pe bâte și dați-le in cap la pesediști!”, ceea ce în diferite locuri, la Iași, de exemplu, s-a și întâmplat, unde, după ce le-au dat / făcut anumite frecții pesediștilor, în sensul celor pomenite, acuma își dau ei înde ei în cap, deoarece persistă unele confuzii cu privire la aparteneța politică a protagoniștilor dar și cu privire la ideologie, că care-i mai bună, cea mânuită cu stânga sau cu dreapta? Plus că și Klaus părea să fi susținut acest tip de frecție, nu insistăm…
Sau să se fi aflat noi documente de la izvorul cel parcimonios al CNSAS, unele chestii care circulă, întâmplător, pe piață, că Imre Orban, cotat ca tată al lui Lajos i-ar fi fost doar unchi, că pe tatăl său îl chema, de fapt Ludovic (Lajos) și că ar fi avut unele contribuțiuni foarte urâte în concertul operațiunilor pe care le executau frații Orban, în anii ’50, negate vehement de către Lajos Orban, în montajul inițial, cel în care era bun de prim-ministru, sub cuvânt că tatăl său l-a bibilit pre dumnealui abia după ce a fost trecut în rezervă? Dar pentru care fapte?
Că în anii ’50 erai dat afară de la Secu doar pentru pactizare cu dușmanul de clasă, pentru deviaționism, trădare a apartenenței de clasă, șovinism, naționalism (Orban – senior a fost ejectat din Secu în februarie 1956, cu câteva luni înainte de revoluția ungară…), dar toate aceste fapte cam sunt excluse, deoarece și după scoaterea din dispozitiv tătânele său ar fi profesat în nomenclatură, respectiv ca director la un mare combinat de cărnăreturi, de unde și concluzia că micul Lajos nu a mâncat, la viața lui, salam cu soia!
Întrebarea nu este chiar fără sens, deoarece secția de cadre a CC al PCR, la divizia sa militară, nu avea ca scop să pregătească, in nuce, specialiști sau, mă rog, etnici maghiari pe care să-i vopsească în culorile brătieniste, în considerarea unor viitoare pozițiuni fruntașe într-un PNL ce va să vină, dupe ce ei înșiși, adecă PCR, și-ar fi pus unghia în gât, ca pițigoiul, ca să se împlinească ce a zis prototipul adevăratei mame Omida că fi-va urmaș al lui Brătianu un etnic maghiar, absolvent de TCM, beutoriu și de grabă varsătoriu de cugetări de nimic, pupător la poala popii, și anume a unuia protestant…
Mai rămânde în discuție să fi fost un potpuri major de încălcări ale moralei socialiste născânde&kufurinde, însă, în epokă, nu te dădeau afară pentru chiolhanuri sau kurvăsării populare, cu elemente declasate ale clasei muncitoare textiliste, alea erau considerate efecte colaterale ale luptei de clasă! Doar dacă autorul cantautorului și-ar fi băgat, prea adânc, mâna în fondurile operative, într-un moment de perdere de sine, ceea ce nu era chiar rar și a devenit o frumoasă tradiție de armă, mai apoi, până la eliberarea de sub jugul ceaușist dar și după instalarea jugului măgureano – timoftist & kaghebist!
În fine, iaca supozițiile dezvoltate, merită redate pentru că s-ar putea să fie și evocate dar și invocate dacă lui Lajos îi va trece prin cap să nu se supună voinței partidului!
Click AICI! FRĂȚIA SECURITĂȚII: TAȚII LUI RAFILA ȘI ORBAN AU AVUT ACELASI ȘEF
Însă, în materie de ascendență maghiară din tată dat afară de la DSS, în 1956, funcționează, mai degrabă, principiul potrivit căruia: „pater semper certa est”, așa:
Să rețineți că pe mama sa o chema Julianna, ceea ce este, desigur, un indiciu cert că provenea dintr-o familie mixtă, româno-maghiară, cum a acreditat versiunea propaganda de bine, pe când era în cărți, aceeași care va scoate la iveală multe aspecte nebănuite, după congresul din septembrie!
Vom reveni, în final, înainte de a trece la dezvoltările artistice, cele de drâmbă, ca omagiu adus unui artist, la ipotezele decăderii lui Lajos, până atunci însă să vedem chițibușuri oferite de manifestarea literar – artistică la care Herr Ghitză a alergat în configurația ogar-solist dupe iepure leneș, ca să fie sigur că își succcede SIE-și, dupe cum cu satisfacție au observat o samă de demnitari în frunte cu noul adjutant, cu doamna Gorghiu care a lepădat o cugetare istorică, chiar, pe care vă rog să o analizați atent, deoarece este o simfonie polisemantică, care depășește lejer cutia de rezonanță a unei mandoline:
”Sper să se bucure toți de urarea asta ”Bine ați venit în Bucovina” pentru că eu mă bucur în fiecare zi de o mică bucățică din Bucovina. Am soțul din Suceava și credeți-mă că e un lucru bun. Așa e viața unii se bucură de Suceava în feluri surprinzătoare”
Fabuloasă declarație, de fost președinte și leader PNL, căreia I_S-AR putea reproșa, doar, că dă din casă, în secțiunea cu „…o mică bucățică...”, în general aceste amănunte nefiind destinate publicității, chiar dacă nu sunt clasificate!
Revenind, deci, la oile noastre de pe dealuri, să ne mirăm din start că, așa cum zice psalmistul laic:
„…parcă ieri iereai pe prispa căsii
și azi te-ai dus în…”, adică în direcția indicată de lirica populară cenzurată.
Pentru că iată câteva dovezi de ungekurism, kurluntrism, de kurvăsărie politică, însă noi ne mirăm doar pentru unele efecte de circumstanță, întrucât așa este cam peste tot în arealul politic, nu numai în Grădina Maicii Domnului, din Frumoasa Bukowină !
Astfel, au circulat insistent, înainte de a prelua puterea prin procedee neconvenționale, zvonuri din care rezulta că există o mârâială la nivelul leadership-ului Bukowinean, la nivel de Gheorghe și, mai ales, Ioan-Cel-Fără-de-Județ, că de ce să mai plătească ei spre centru, deoarece l-au omenit pe Lajos, i-au făcut rost de un palton comparabil cu acela al domnului Lungu, betul om lucra cu jumătate de normă la o firmă miloasă, era lăsat la mâna lui Urdăreanu, cert este că din poze pare a se confirma că există un palton, practic, frate geamăn al celui de la alți liberali de succes, cam așa:
…fiind vorba despre același palton de dar, care e ca calul de dar, adică nu se caută la dinți, mai apar elemente șocante, de exemplu, doamna Fădor, căreia i se văd perdelele de sub draperie, în buna tradiție neobukowineană de rit kliuppard, așa acum era ea consacrată la anul 2020 ! Cu tricolorul pus de Lajos ca o babețică, în sensul că este dispus să pape tot, sub faldurile sale …
Însă nu numai acestea, mai sunt dovezi de respect alunecos, iaca, soro, cum era primit Lajos la Rădăuți, la inaugurarea șoselei de centură, că așa e în tenis, important nu este să o faci ci să o inaugurezi!
Ai fi zis, ai fi banuit că, nu mult, și îi vor scoate paltonul pe nas? O tempora, o mores! cum ar fi zis un anume impostor sfertodoct, stabilizat și el, prin proceduri specifice, cu kuru-n țărușul recunoștinței aliaților pe care, e drept, i-a schimbat ca pe ciorapi și i-a înjurat copios, când a schimbat barca, cu orice titlu, că de voie, că de nevoie, cam pe când a simțit senzația de apă la kur…
Însă acuma, la alegerea de baron vechi care procură unghiuri de abordare noi, toate jurămintele și toți pupicii s-au strămutat înspre dosul contabilului care și cu rostirea are o problemă, încă nu a lepădat toate pietricelele de la exercițiile de dicție, de vorbit rar, însă așa e în dragoste, cel puțin, până la prima amantă, ți se trec cu vederea bâlbele, cuvintele înghițite pe nemestecate, cele rarefiate sau puse cu furca în propoziții fără subiect sau cu predicatul uitat:
„Ne punem speranţa în capacitatea premierului Florin Cîţu de a veni cu un suflu nou, ca preşedinte, foarte necesar în vederea câştigării tuturor alegerilor din 2024”, a declarat Gheorghe Flutur.
Acuma, este timpul să încercăm să vedem, totuși, ce anume l-a pus pe Lajos în această poziție defectuoasă față de KWJ, că fără știrea lui nu i s-ar fi dezacordat nici o strună de la mandolina sa de serviciu, cred că nu aveți îndoieli…
În primul rând, oricum a-i lua-o, sub conducere sa, PNL a pierdut alegerile parlamentare, chiar și pe cele locale, în fața PSD, umilindu-se în fața neomarxiștilor de la USR-PLUS, în cel puțin două orașe mari, București și Iași, unde nimic nu merge cum trebuie sau cum s-a stabilit … Negocierile cu „amicii” de la USR-PLUS s-au făcut într-o manieră jenantă, Lajos fiind mai preocupat de un scaunel bun pentru dosul său de șef de partid decât de portofolii, astfel încât domenii importante, cum ar fi justiția (dar nu numai) au ajuns pe mâna ciudaților useriști, în timp ce forțosul PNL deține ministere onorifice, aproape, precum și miniștri abulici, desemnați nu se știe de unde, de care nu se poate scăpa ușor, cum nu poate scăpa quasi falimentarul Dinamo de fotbalistul Ionuț Șerban, de care îi leagă o clauză contractuală cretină, cu valoare de teslă în zona inghinală… De aia i s-a și dat acelei persoane un minister care, în ochii oricărei coaliții „de dreapta” are cam aceeași valoare cu cel al culturii, al tineretului și sportului, adecă locuri de dormit și sugative de bani puțini și valoare de panoplie.
În fine, pentru pierderea alegerilor parlamentare, care păreau un galop de sănătate inclusiv pentru domnul Flutur, s-ar fi impus demisia chiar a doua zi după anunțarea rezultatelor oficiale.
Însa nu ar fi putut trece ca și neobservată procedura de numire a partidului de pe locul doi pentru formarea guvernului, că nu te joci cu Frau Merkel, una a spus Angela și alta a ieșit… Așa încât, a primit acea condamnare politică la neantizare, cu executare întârziată, ca în China lui Mao, probă de cinism inegalabil, că te știi condamnat dar ai timp un an de zile să te gândești la executare, că, poate, cine știe, pe la CC al PNL o să se gândească careva cu duioșie la tine, la vreun hit de piață, poate ați sărit împreună, poate ați și strigat „cine nu sare / are dosare”, poate geaca roșie…
Nu în ultimul rând, s-a ivit o surprinzătoare quasisimilitudine cu situația de la odiosul PSD, cea în care președintele de partid, aflat acuma la odihnă forțată la bulow, nu putea să fie și prim-ministru, de dosare, și „fără penali în funcții publice”, încât a trebuit să-și pună prim-miniștri obedienți, pe care nu putea să-i mai dea jos când deveneau obraznici și neascultători… Exact așa, Lajos conduce, zice el, PNL din fotoliul de la Camera Deputaților, în timp ce Câțu, cel puțin în principiu, trebuie să ciulească urechile la două rânduri de șefi, care gândesc în limbi diferite, au ORL deficitar, în timp ce el, Câțu, are rezerve de stimă și respect pentru cel mult unul dintre ei…
În aer plutește, ca spiritul lui Manitu, și un vag plescăit de date noi în dosare aparent închise definitiv, Urdăreanu este întodeauna dispus să meargă până la capăt, a mai apărut ceva pe piață despre o afacere TRANSALPINA, este un caz clasic de ciocu’ mic…. Însă dacă este cuminte și învață toate poeziile, dacă papă tot, se va găsi întodeauna un post bun, de majordom, nu se știe niciodată, iaca doamna Alina Gorghiu, după ce a dat în bobi corect, poate influența pe catete, nu pe ipotenuză, prin țâra aceea din Bukowina de care dispune zilnic, anumite decizii pretenești, în primul rând aceea ca pe capul lui Câțu să se întâlneacă toate calitățile și abilitățile, pe urmă om mai vedea…
Semnele sunt clare, imediat ce s-au terminat lucrările de alergare a unui singur ogar, după un singur iepure, gauleiterul Ghitză a dat un semnal puternic de forță, deplasându-se la Putna, de 2 Iulie, echipat, zice-se cu o cămașă bucovineană autentică, în fapt o rubașkă ruteană de lăutar și mulgător la oi:
…pe care a plesnit și o etichetă cu precizări, ca pe borcanele cu murături, transformând un kitsch de duzină într-un suprakitsch…
Toată lumea știe însă că dumnealui are și o vocație a martirajului, adecă cu cât dumnealui este persiflat pentru năravuri proaste, cu atât se învârtoșează și introduce pe piață noi elemente de kitsch impuse cu autoritatea sa de gauleiter de piață, deoarece este clar că dușmanii vor să-l rupă de contextul aurifer al patriotismului care este trecut pe licența sa de pădurar (în sensul cel mai larg…) patriotism de kliuppă… Dar despre asta se va mai vorbi, fără grijă!
Acuma a venit timpul să zicem și din frunză/drâmbă, după cum ne este năravul pafletard:
Lajos Orban, când n-avea palton,
I-au făcut unul Gheorghe și Ion.
Însă, atenție cu politrucii,
Tot ei îi fac, astăzi, papucii…
*Lajos – dacă pe tata îl cheamă Imre, pe mama Julianna, pe fiu cum să-l cheme? Lajos=Ludovic…Un alt prim-ministru vestit, Petre Roman, și-a publicat certificatul de naștere, din care rezulta că a fost botezat în credința ortodoxă… El personal a declarat că s-a născut cu năframa Transilvaniei pe ochi!
Pe bunicul său îl chema Ernst Neuländer, era rabin la Oradea, iar tatăl său, Walter Roman, omul COMINFORM-ului, îl botezase pe micuțul Petre în credința ortodoxă într-o pauză de publicitate, pesemne, cu năframa respectivă, adusă, poate, chiar de la Oradea!
Pentru că, în timp ce râdem și cântăm, descoperim infractori, canalii și pui de secu cățărați iaca… ceva vorghe ..de la un Maestru cu har! Fira-i cutăruia…
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI!
Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!
”unii citesc și adorm,
alții citesc și se trezesc…”
Redacția ZDB: Mugur Ciumică