Despre deslușirea și explicarea unei mârlănii, mergând în sensul invers al acelor de ceasornic.
Vă rog, să observați Click AICI! Buzincurism la Flutur şi Adomnicăi că suavul Ion Drăgușanul alătură, insidios, cele 5 versuri obscene imaginii universitarului Aurel Buzincu, mizând – cu o parșivenie de etnic rrom care încearcă să-ți vândă un castron de lemn cu titlu de marcă înregistrată („..ia-l, cocoană, că parcă-i dă bleau!…) – pe confuzia circumstanțială creată, pe amibiguitatea rezultată din necunoaștere dar și pe ipocrizia socială atât de dragă vulgului atins de același morb gâzist al mediocrității…
Însă versurile aparțin unui poet pe nume Mihai Gălățanu, om cu studii temeinice și cu talent recunoscut în lumea criticii literare, disputat, contestat, adulat, câștigător însă al pariului literar cu breasla cenzorilor și al vechililor de alfabet, cei cu 7 clase și liceu făcut la cramă.
„Acestui Mihail Gălățanu care a „dezvirginat” limba română se cuvine să-i recunoaștem doua calități: o expresivitate pe care nu am mai întâlnit-o de la Jurnalul de sex al lui Geo Bogza și o vitalitate menită a detabuiza limba. Bardul nostru are discursul fierbinte, lasciv. Salutăm robustul și minunatul lui talent” (Gheorghe Grigurcu, prefață la volumul „România cu prostii” a lui Mihail Gălățanu, Editura VINEA 2002).”
Ar însemna să intrăm în logica și mintea lui Gâză Drăgușanul ca să discutăm în aceiași termeni, într-un domeniu rezervat specialiștilor, criticilor literari, despre opera unui poet care nu are a se supune regulilor dobândite de către Gâză Drăgușanul la apelul de seară de la cenaclul uzinelor Vulcan, astăzi și mâine, amin, și nici „Regulamentului MFA privind potcovirea cailor”, care se buchisește la orice UM, inclusiv la cele la care se învăța despre scrierea delațiunilor, în cursuri scurte, de câte 45 de zile…
Versurile nu-i aparțin, deci, cum ar vrea el să se creadă, vreunei erezii a universitarului Aurel Buzincu, ci domnului Mihai Gălățanu, poet român.
Însă ce-l frământă pre el, ce să mai observați dvs., dacă aveți interes, fie el și minim?
În anii ’90, în această țară era un dezmăț de necomentat al tarabelor cu „cărți”, o lipsă de criterii, o confuzie a valorilor, o ofensivă a scriitorilor de duzină care au descoperit, ca și Gâză Drăgușanul, fisura din barajul unei democrații firave, permisive, până la limita extremismului nonvalorii.
Pe atunci, găseai etalate gunoaie precum „Mein Kamph”, cărțile legionare, „circulările” Căpitanului, opurile începutului de mârlănie propagandist-literară ale lui Gâză&Asoc., poeți și prozatori de balamuc, defulați, refulați, opere răsculative, prostime multă, soldați, dame, kraci…
Sistemul ieșit dintr-o secularizare a averilor comuniste, inclusiv a abstracțiunilor subversive ale acestuia, încă nu se organizase, încă nu se găsise substitutul pentru Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Centrul Cultural Bucovina înca plutea, lipsit de contur, în levigatul minții unor cenzori încă nefinisați și cu locul pentru gheare încă nevindecat…
Atunci au fost chemați de la oaste, de la curățarea closetelor cadrelor cu munci de răspundere, feciori de nădejde, făuriți ideologic la turnătoria – (in)formatoria de la uzinele Vulcan, li s-au procurat diplome de bacalaureat, atestate de despărțitori în silabe, apoi au fost plasați pe lângă C.J. al PSD/PDL, inclusiv la Suceava.
Au mai fost chemați, cu strigături în slava veche&nouă (idisuda, Iwan, na guleai!) și alți cunoscători de gen, era ora praznicului de cca 60 de ani de la îngroparea speranței, de consolidare a imposturii și de promovare a jefuitorilor din linia a doua a Cominformului, revizuit și adaugit!
În acest moment propice au mai fost aduși cu pluta feluriți plutași de la apa Bașăului, li s-a turnat pe cap și în cap (de unde se auzea un zgomot suspect, ca de cutie goală în care aleargă câte un guzan…) esență de bukowinism identic natural, ca să asta, spre binele și propășirea „interesului național”, așa cum era văzut el de prin sufrageriile unor generali de patru stele / de izmene și obiele / și vipușcă la chiloți / să ne pupe-n kur pă toți ! (nici nu mă ostenesc să-l numesc aici pe făuritorul de cadre de nădejede ale politicii actuale, pe regulatorul interesului național și procuror de titluri doctorale, ofițerul de intendență Gabriel Oprea, ca să nu jignesc sensibilitățile unor col.(r), foști sau actuali gauleiteri de județ, nupuitori de serviciu, alți dâmbi/dâmburi…)
Căci iată care era regretul domnului Gâză Drăgușanul, ca să vă liniștiți, să vă scadă încrâncenarea, deci:
„…antologie pe care, desigur, aş fi interzis-o ca fiind prost concepută (dovadă: nu au mai existat şi alte volume), dacă aş fi avut vreun cuvânt de spus…”
…că nu avea el depline puteri ca să cenzureze / interzică antologii, avea numai un drept de pupare în kur a stăpânilor și de drenare a banilor, într-o procedură mai sofisticată în de-acum născuta entitate care dădea OK-ul cultural, atât din punct de vedere cât și…
Însă esența comunicării gâzale (am ezitat să scriu „gâziste”…) este aceasta, fraților, vericine veți fi voi, lăcuitori ai plaiurilor sucevene!
Căci:
„..Mulţi universitari suceveni şi ieşeni au publicat cărţi finanţate de Centrul Cultural “Bucovina”. Numai Buzincu nu, pentru că nu a avut cartea scrisă, pe care s-o propună la finanţare. Fără îndoială, dacă n-ar fi înnodat la condei, ar izbuti un salt uriaş în promovarea patriotismului şi a literaturii novatoare…”
Adecă, dacă ar fi fost cuminte și ar fi păpat tot, Mecena cu procură și derogare al CJ al PSD/PNL l-ar fi miluit, mă-nțelegi, cu oleacă de bani, colea, că doar au mai fost, ieșeni, suceveni…
Însă cum să-l plătească Gâză Drăgușanul pe acest răsculătiv pe care el, agentul, când roșu când orange și tot timpul pe un fond maron, îl bănuie de micționare contra vântului celest al sistemului pe care el îl reprezintă?
El, Drăgușanul născut Gâză, arendaș cu un număr de clase de școală care l-ar îndreptăți în ziua de azi, anul de la Dumnezeu lăsat 2021, mileniul trei, să beneficieze din plin de pensia de portar și lustruitor de ghete, limbist, la cabinetul col(r) Flutur.
Dar dacă n-a fost și nu este cuminte, dacă l-a făcut de kakao pre el, geniul copy-paste ot Mereni, arendaș bukowinean, răzeș de internet, cum, dragilor, cum, dacă nu le-a pupat mâna precum ei kurul seniorilor, cum să-i editeze el cărți pe care nici nu le-a văzut și prin urmare nici nu le are deoarece cartea este atunci când spune el, nu când iese, de capul ei și al autorului, prin te miri ce editură? V-ați prins domnilor de la organele greoaie ale statului? O să vă mai explicăm, de multe ori…
Această tehnică, aparent infailibilă, prin care un mărunt guzan de partid și de stat, crescut în epoca de aur și umflat cu pompa lui Dumitru în epoka de kkt a capitalismului flatulent sucevean, excelează prin alăturare și colaționare manipulatorie a unor fapte, imagini, abstracțiuni, pentru a se ajunge la concluzii de o anumită factură, spre demonizarea dușmanilor personali dar și de entitate care nu poate fi numită, pentru că nu are statut, nici legal, nici moral…
A mai folosit-o, de exemplu, pentru demonizarea IPS Pimen, pe care l-a acuzat efectiv de crimă, speculând un context ambiguu dintr-o pagină confuză a unui autor care, câteva pagini mai încolo, devoalează întregul context istoric, cu detalii care nu numai că îl exonerează pe Pimen de orice răspundere dar îi recunosc merite reale, exact opusul acuzațiilor sale.
Numai că agentul cultural, guzanul de influență Gâză Drăgușanul, știa precis valoarea invectivei, cunoaște limitările condiției de înalt prelat, care nu s-ar coborî și nici nu poate să o facă ca să răspundă unor acuzații infame, pe pereții unui wwc jegos intitulat www.dragusanul.ro, susținut din bani publici (o să vă explicăm curând cum…).
Marele conspirator, marele scuipător, marele împroșkator de materiale reziduale kufuriste, fi-ar el vreo capodoperă, cu cinism all inclusive, a serviciilor, fie ele locale sau de peste gard?
Nici vorbă, este doar o aberație a lor, un reziduu amnezic al unor politruci neisprăviți care s-au jucat cu focul în dozarea efectelor colaterale ale unor operațiuni lipsite de valoare și consistență, într-un domeniu sensibil și vitregit – cel cultural.
Și pe care unul dintre ei a crezut că poate să-l plătească cu un fel de monedă virtuală, comincoin, pe când hămesitul impostor avea o foame moleculară de lei, iar altul a crezut că-i va stinge insațietatea cu o feudă pe care i-a încredințat-o ca pe-o rentă viageră.
Nu întotdeuna însă pensionarii evadați de la așezămintele de la Sasca&Asimilatele pot fi reîncazarmați la fel de ușor precum au fost când li s-a încredințat briciul, ca la maimuțe, fie că vor, fie că nu vor, iar beneficiarii serviciilor sale vor deconta succesurile la momentul potrivit, când le va fi lumea mai dragă, pe la alegeri, pe la stuchitul mâțelor…
Când vrei să faci din gâză leu,
Jucându-te de-a Dumnezeu,
Se-ntâmplă, e ceva banal,
Să te trezești cu un șacal!
Iar despre cum intră plagiatorul, cu tupeul său de interlop ordinar, Gâză Drăgușanul, în posesia unor documente și comunicări dintre instituțiile statului, nedestinate accesului public și nici publicității pe wwc.dragusanul.ro, am mai scris și AICI Click!, organelor judiciare sucevene, specializate în puturoșenie și protecție de dos, rămânându-le doar simpla misiune de a încadra, nici macar de a mai cerceta… Ca să știe, că de nu îi dăm la gazetă, la cea a bucowinenilor din Ducat dar și la încă multe altele… Iar asta, șantaj se cheamă! Tot ca să știe…!
Noi oricum vom prezenta și realitatea scurgerilor de informații și documente, unele chiar în copie conformă cu originalul, fapte reținute, mai nou, în sarcina unor salariați ai Centrului Cultural Bucovina, și, în același timp, ne vom raporta și la abuzul conducerii de inducere în eroare a organului judiciar prin limitare a accesului Parchetului la înscrisurile complete (din documentațiile de achiziții, contracte, etc), dar și al presei la informațiile de interes public, ceea ce conduce deja la complicitate, favorizarea infractorului și mărturie mincinoasă (vezi cazul fostului manager Viorel Varvaroi).
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI! Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!
“unii citesc și adorm.
alții citesc și se trezesc…”
Redacția ZDB: Mugur Ciumică