RĂZBOI SAU PACE?
PART ONE
CÂND ÎNCEPE ? Răsturnare de situație ! (ca la A3..)
Este, de departe, subiectul cel mai serios, cel mai grav, toată lumea știe câte ceva, oamenii se tem că va fi război și, în context, unii nu se dau în lături să-i și înjure pe bandiții de serviciu ai lumii, rușii, dar pe Putin cel mai tare, se dă ca sigur că este un monstru, are bani mulți, năravuri ciudate, Navalnîy care este underground, pus la păstrare, cum ar fi, chiar publică, el știe cum, imagini din palatul lui Putin „de un miliard de euro” în care, se dă ca sigur, există camere fără ferestre și există, chiar este filmată, o scenă cu o bară, pentru, hmm, anumite lucruri indecente, îți dai seama?
Cum mai este el, cel ce va aduce războiul, ce mai face? Are amante, toate sunt balerine de la Balschoy Teatr, știe arte marțiale, se scaldă în apele înghețate din Siberia, poate este și ușor canibal… Însă asta nu ne împiedică să-i arătăm noi lui, oarecum, sub protecția unchiului Sam și a infanteriei sale marine, precum șoricelul care stă ascuns sub pod când trece elefantul și îl apostrofează: tropăim, tropăim, ai?!?
Nu va fi însă nici un război, mai exact nu va fi nici un război între SUA și Rusia, între NATO și Rusia… Este însă o imensă tatonare între SUA și Rusia, chiar astăzi (25.01.2022) televiziunile dau imagini cu ministrul de externe rus, Lavrov, care comunică, pentru cine are de înțeles, că de data asta este serios, voi dați de înțeles că nu mai puteți de Ucraina, noi cerem mai mult, și anume că NATO nu va fi în tinda casei noastre, nu vom tolera, să ne dați în scris răspunsuri la propunerile noastre…
România, membră a NATO, nu are opțiune alternativă, trebuie să se conformeze la milimetru și să se coordoneze în toate cu aliații din NATO, fie și pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la comportamentul alunecos de care ne-am face vinovați, când suntem la strâmtoare… SUA și NATO sunt aliații firești ai României, ori ne place, ori nu ne place, vom face ceea ce fac și ceilalți membri ai NATO… Însuși Klaus Werner Iohannis, așa „deîndată” cum este el, nu a lăsat nici schiurile nici crosa de golf însă a dispus măsuri care pot fi înțelese în această cheie, a unui conflict iminent, nu neapărat un război european sau, doamne ferește, mondial, dar totuși un conflict greu – prim-ministru militar, general în rezervă, apoi guvern de coaliție între cei care se scuipau până ieri, mazilirea lui Orban, altele… Ca să ne imaginăm ce ar fi fost, de pildă, un conflict militar la granița României cu Viorica Dăncilă prim-ministru sau cu, hm, Raluca Turcan, pașol na turbinca, vidma!
Mai trebuie spus de ce anume nu va fi un război între SUA și Rusia, între NATO și Rusia, totuși? Din multe și foarte importante motive!
În primul rând, un război între cele două mari puteri (superputeri, de fapt, admițând definirea unei superputeri ca fiind acea putere care, cu armele sale, poate atinge orice punct de pe glob!) este, la fel ca în perioada războiului rece, imposibil, din cauza consecințelor inacceptabile pentru popoarele celor două țări, asta în contextul în care Rusia, încă de pe vremea în care era deghizată în URSS, a avertizat că următorul război, dacă va fi, se va purta și pe teritoriul SUA, care au crezut întotdeauna că sunt scutite de această neplăcută perspectivă!
Statele Unite nu au reușit să rezolve, nici militar nici diplomatic, amenințarea unui mărunt dictator, un nepot de duzină al altui pitoresc dictator, Kim Ir Sen, cea mai mare putere militară a lumii, indiscutabil, purtându-se cu penibile și jenante menajamente cu dictatorul unei tări de mâna a IV-a… Nu au trecut decât câteva luni de când SUA s-au retras, cum s-au retras, din Afghanistan, lăsând în urmă uriașe și inutile cheltuieli, armament foarte modern lăsat, în grabă, talibanilor, o reputație știrbită, imaginea infanteristului marin american pus la pământ de un taliban desculț, jegos, flâmând…
Momentul nu este propice și pentru că societatea americană este divizată, până la punctul care poate duce la o implozie, absența unității populare precum și excesele care decurg din anumite dezvoltări sociale și culturale, un leadership bicisnic, un președinte de 80 de ani cu momente de uitare de sine, nu sunt cele mai potrivite ingrediente pentru a face popular un război în Europa, cu Rusia, care ar duce, inevitabil, și la o poziționare a Chinei dar și la pierderi de vieți omenești insuportabile pentru spiritul public american, acestea ar putea ajunge la zeci de milioane, la orașe distruse, la un stil de viață definitiv îngropat…
Imaginea unui război pe teritoriul actual al Ukrainei, în care infanteristul american să sape tranșee, ca în primul război mondial, sau să domine cerul, ca în al doilea, este utopică și anacronică… Nici implicarea NATO nu este previzibilă, în această formulă de război asimetric, cu elementele de asimetrie – surpriză – uniform răspândite! Pentru că UE nu reprezintă, din punct de vedere militar, nici măcar o adiere de amenințare pentru Rusia, nu are o politică coerentă, nici o perspectivă, singurul stat cu o armată respectabilă fiind Franța, care a plecat și ea din Mali, unde se afla ca să-și mențină tonusul colonial… Germania nu va mișca un deget, nu va mișca un soldat din armata sa nouă spre un teatru de război clasic pe unde a mai fost și care a dus la un dezastru fără precedent în istoria poporului german…
Recenta declarație a unui amiral german, într-un cadru oficial dar pretins nereprezentativ, din care rezulta că Germania trebuie să se poarte cu respect pentru Putin și că niciodată Crimeea nu va reveni în granițele Ukrainei, nu este deloc întâmplătoare, ea relevă lipsa de unitate europeană, divizarea sa, situația de remorcă și de lest pentru SUA… Furnizarea de armament defensiv, chiar performant, nu are decât valoare propagandistică, nu e ca în Afghanistanul de pe vremea prezenței sovietice, acolo nu rachetele Stinger i-au scos pe ruși din zonă ci ei înșiși…
În contextul convorbirilor de la Geneva dintre americani și ruși, este cu atât mai jenantă rugămintea UE de a nu fi ignorată în cadrul unui aranjament, ca și răspunsul american, persiflant: contați pe noi…
Cine știe un pic de istorie, nu multă, trebuie să-și amintească un episod care a precedat al doilea război mondial – înainte de pactul Ribentropp – Molotov, URSS a purtat convorbiri cu țările occidentale, în speță cu marile puteri ale momentului, Franța și Anglia. URSS solicita, printre altele, garanții ale celor două puteri că nu va fi atacată prin țările baltice, ceea ce reprezintă inclusiv coșmarul de astăzi al Rusiei…
Anglia și Franța nu au luat în serios pretențiile sovietice, tratându-l de sus pe Stalin, sugerând un simulacru de convorbiri, la nivel de adjuncți ai miniștrilor de externe, ceea ce s-a considerat a fi o ofensă adusă URSS… La un moment dat, în acest simulacru de tratative, delegații occidentali au evocat sprijinul Vaticanului, al Papei de la Roma, în cadrul unei prezumptive alianțe. ”…Dar câte divizii aduce papa ăsta, al vostru?” a întrebat Stalin, foarte serios…
Nu există nici măcar cadrul formal care să permită NATO o intervenție, într-un conflict serios, care nu ar putea fi deghizat sau aprobat post-factum, pentru aparențe, în Consiliul de Securitate al ONU – alianța militară NATO este una defensivă, articolul 5 din tratatul constitutiv definind, fără echivoc, condițiile în care alianța poate interveni, acesta fiind și scopul pentru care a fost creată: un atac ÎN EUROPA, împotriva unei țări membre a alianței ! Ukraina se află în Europa, dar nu este membru al NATO și, după toate regulile stabilite în cadrul alianței, nici nu ar putea fi primită în orice condiții, deoarece nu ar trebui să aibe conflicte cu vecinii!
Nu rezultă nici din alte fapte conexe că SUA sau Europa ar intra în război cu Rusia, indiferent ce caracter ar avea acesta, clasic, nuclear, mixt, hibrid… Amenințările cu măsuri foarte dure par să lase rece Rusia, ei se așteaptă la un răspuns din partea Occidentului, embargoul economic ar produce efecte dezastruoase și pentru Europa de Vest, imposibil de compensat, Germania, cel mai puternic actor economic european, este puternic cuplat la sursele de energie rusești…
Trece aproape neobservat faptul că Rusia a creat (și chiar a făcut simulări de funcționare autonomă) un sistem propriu de internet, desprins total de cel controlat de către Vest, că și-a sporit semnificativ rezervele de aur și de metale prețioase în condițiile în care aurul a re-devenit etalon în raport cu moneda, că în materie de tehnologie militară a făcut progrese care nu pot fi ignorate, în toate domeniile, că, în fine, are în mânecă și alți ași, printre care o apropiere de China și chiar de India nu poate fi exclusă, pentru a evita măcar consecințele unui embargou care nu funcționează în aceiași parametri ca embargoul împotriva Iranului, de exemplu…
NATO are în sine contradicții adormite, ce ar putea fi resuscitate în cazul unui război de mare anvergură, Polonia ar avea, din nou, o situație generatoare de discuții, în cazul unui conflict care nu ar împiedica destrămarea Ukrainei, situație datorată, istoricește vorbind, aceluiași pact Ribentropp-Molotov, Germaniei, care a plătit, totuși, cu Prusia Orientală și cu Silezia, Rusiei, care a luat Poloniei 180.000 km. patrați, fix pentru a-i atribui Ukrainei sovietice și Bielorusiei, în fine, SUA, care au închis ochii și au permis menținerea acestor consecințe ale pactului germano-sovietic…
Nimeni nu poate garanta că, într-un context care nu poate fi estimat în dinamica sa, aceste probleme nu vor fi repuse pe tapet, exact într-un moment când SUA au dovedit că nu au nici un apetit pentru a-și duce infanteria marină în Europa…
Iarăși, există alte fapte și împrejurări despre care nu se discută în spațiul occidental din care facem parte, din fericire, și noi – Rusia a dobândit un avantaj imens în momentul în care Edward Snowden „a ales” să se stabilească în această țară…
Lucrând la cea mai importantă, mai discretă și mai relevantă agenție de informații americană, NSA, Snowden a procurat Rusiei informații militare și politice absolut incredibile, care i-au permis să realizeze în practică proiecte imposibil de conceput anterior, cum ar fi recuperarea Crimeii, spargerea (cel mai probabil scenariu!) Ukrainei, cunoscând vulnerabilitățile și opțiunile pe termen lung, cele militare și politice, ale SUA, verificate în practică! Dezastrul produs în sistemul comunității de informații al SUA nu poate fi comparat cu nimic, în istoria lumii nu există nimic asemănător, Rusia conduce lejer în războiul informativ-operativ cu Occidentul, în pofida unor succese de etapă ale unora dintre serviciile de informații adversare…
Acest dezastru a devenit foarte vizibil și deranjant începând cu 11.09.2001, atunci când au fost evidențiate pagube chiar mai mari decât cele care au rezultat din celebrul atentat terorist: serviciile de informații americane sunt superficiale, mizează excesiv pe performanțele tehnice, nu cooperează între ele, suferă de complexe de superioritate, furnizează expertiză greșită, lipsită de realism, se află în contratimp față de dinamica globală… Un vechi adagiu, probabil tot de sorginte sovietică, spune că „…sateliții pot fotografia moneda de un cent însă nu pot fotografia intenții!”
Însă cel mai important argument, uitat în mod intenționat de către propaganda americană, este acela că, imediat după destrămarea Iugoslaviei, crearea „statului” Kosovo și bombardarea unei capitale europene, Belgrad, Rusia, prin același Putin, a atenționat: înfrângerea regulilor dreptului internațional public nu poate fi un fapt de excepție, permis unora, interzis altora! O să vă amintim de aceasta la timpul potrivit! au menționat unele ziare, amenințarea lui Putin…
Câteva țări importante nu recunosc nici acum „statul” Kosovo – Rusia, Spania și, cu voia dvs., România…
Cel mai probabil, în cadrul convorbirilor bilaterale de la Geneva, între patru ochi, cum ar fi, acest episod este evocat…
Însă poziția SUA, ca reper al democrației și ca arsenal al aceleiași, ca sperietoare pentru dictaturi și dictatori, nu este deloc confortabilă, ei nu pot, pur și simplu, abandona, cu titlu de compensație, o cauză precum cea ukraineană, cu valoare principială… Deoarece ar semăna foarte mult, dacă s-ar întâmpla, cu ceea ce s-a întâmplat înaintea de al doilea război mondial, cu odioasa predare a Cehoslovaciei în mâinile lui Hitler, în numele „salvării păcii”, facută de Imperiul Britanic… Imaginea lui Chamberlain fluturând petecul de hârtie cu care ar fi salvat pacea, la coborârea sa din avionul care îl aducea de la Munchen este și acum sinonimă cu trădarea unui aliat și cu miopia politică…
Dar dacă infanteristul marin american Joe Smith nu va lupta, la baionetă, în stepele ukrainene, cu infanteristul Ivan Ivanovici Kuznețov, updatat la exigențele secolului XXI, atunci ce va fi ?
Cel mai probabil, Rusia va isca, va provoca, va suține un război civil în Ukraina, cu excese atent manageriate și dozate, cu solicitări ale populației rusofone din anumite zone strategice și, în fine, cu o intervenție militară pe măsura intențiilor și posibilităților sale… Tot astfel, și fiindcă în șura lui Ivan din Donețk nu crește armament, susținerea inițială va fi din acest domeniu..
Iar SUA/NATO, noi înșine, ce vom face?
Este foarte posibil ca întreg Occidentul să sprijine logistic armata ukraineană, atât timp cât acest sprijin va avea un sens, deoarece o implozie a Ukrainei nu este exclusă…
Important! Este quasicert că SUA vor instrui armata sau grupări armate, așa cum a făcut în Bosnia-Herzegovina, cu minoritatea croată, care a întors, apoi, soarta războiului civil în favoarea sa… SUA are însă nevoie de timp, cel puțin doi ani, pentru a identifica caracterul, conținutul și valoarea sprijinului militar, instruirea, deprinderea armatei ukrainene să lupte după reguli noi, diferite de cele sovietice din care se trage, în pofida repulsiei mimate, armata ukraineană actuală… Însă condițiile sunt radical diferite de cele din Bosnia-Herzegovina, părțile din Ukraina pe care le vizează Rusia fiind, nu întâmplător, și rusofone dar și, mai ales, rusofile…
Ukraina nu va mai fi niciodată ce a fost și ce visa să fie! Dar, despre asta, mai încolo…
Politică externă. Redacția ZDB: Mugur Ciumică
Mai citește și:
SPADA LUI ȘTEFAN CEL MARE SAU …CONTRAFACEREA DOCTORILOR IN ISTORIE
HERALDICA LA CJ SUCEAVA AL PSD/PNL&USR
CINE SAU CE L-A UCIS PE IPS PIMEN ACUM UN AN, ÎN AFARĂ DE KOVID?