RĂZBOI SAU PACE? (PART TWO)
BĂTAIA PE MOȘTENIRE – O PĂRUIALĂ ÎNTRE FRAȚI !
Cine este îndreptățit să revendice teritoriul numit Crimeea, pe ce baze juridice, care este atitudinea potrivită, în context?
„Cernovițkaya Oblast…”, vezi chiar deasupra capului lui Stalin, un pic mai la dreapta… Acolo se afla și fâneața bunicului meu, cam 5 ha, el nu știa de curpănul locului, adecă era de pe la unul Ștefan, zis și „cel Mare”, ori mai încoace, de la Vasile Lupu… ”Nu ț-oi ști a spune…”, zicea el, ridicând din umeri… Acuma, acolo se află marele stat Ukraina, care se bate cu mă-sa, adecă cu Rossya, de la moștenire, mortul a fost îngropat (CCCP…) dar au uitat să-i ia dinții de aur din gură! Că nu le ajunge, nici la unul, nici la altul…
Mică legendă, pentru cei ce nu știu alfabetul lor:
Cu verde sunt bucățile pe care Stalin și poporul rus le-au luat de la Polonia și România și le-au dat Ukrainei… Așa a ajuns, bucovinenilor care nu sunteți veniți cu pluta de la apa Bașeului, pământul lu’ bunicu’ dar și al bunicilor și străbunicilor voștri, din locul numit Tomnatic, deci a ajuns să fie o bucată din nu-ș-ce oblast, să le stea lor în nas, ca să mă exprim elegant, să nu zic nimic despre zona inghinală a mamii lor…
Cu albastru – bucățile cu care i-a gâdilat un anume Lenin… Se vede că Donețk, Lugansk, Zaporojkaya, Nikolaevskaya, Odesskaya (cu Bugeac, care a fost al nostru și nu mai e…) sunt acolo, se mai vede cât de imbecil și ortrăvit a fost darul, zona este, în proporție covârșitoare, locuită de etnici ruși, vorbitori de rusă, locuită de Ivan care nu vrea să intre în NATO ci să se întoarcă la Maica Rusia…
Cu galben este reprezentată contribuția țarilor ruși, care vedeau Ukrayna (literal = de margine…) o zonă de la marginea imperiului rus, o regiune internă… Kiew-ul este acolo și amintește despre Rusia Kieveană, parte din istoria necontestată a Rusiei…
Cu maro-roșcat este nucleul dur al Ukraynei istorice, cea populată de cazacii care aveau înțelegeri cu regii Poloniei să păzească pragurile Niprului și să oprească iureșul tătăresc… 1654 este anul păcii de la Pereyslav… Tabloul lui Ilya Repin: „Răspunsul cazacilor zaporojeni…„ corespunde unui mit fondator, în care nucleul dur îl reprezintă imaginea acestor cazaci războinici, care, de fapt, au fost desființați, alungați, risipiți… Textul răspunsului (care nu se confirmă în acte de arhivă…) este atât de indecent, de vulgar, încât nu poate fi reprodus, pur și simplu… Cine dorește să știe mai mult, pe răspunderea sa, poate citi aici:
Cu violet este, în fine, Krimeya, atribuită Ukraynei printr-o hotărâre a Biroului Politic al CC al PCUS, în 1954, capul răutăților fiind un oarecare Hrușciov, el însuși ukrainean… Fiind vorba despre o hotărâre internă, de partid, care se referă la un teritoriu sau teritorii care nu se aflau în granițele Ukrainei, în momentul în care, după al II-lea război mondial, a fost creată ONU iar URSS avea trei voturi în Adunarea Generală: al URSS, al Ukrainei și al Bielorusiei! Cele două state sovietice au fost acceptate ca membre cu drepturi depline ale ONU… Președinții americani au fost aspru criticați, la ei acasă și în Europa, pentru că au acceptat acest statut privileagiat al Rusiei, cu cele trei voturi în Adunarea Generală a ONU…
Iată cum apărea structura teritorială a URSS, conform constituției URSS, zisă și „a lui Stalin”, publicată în limba română în anul 1952, cu doi înainte ca peninsula Krimeea să fie atribuită Ukrainei:
Este foarte vizibi statutul de „regiune ”, se subînțelege nici măcar autonomă, al Crimeii, în cadrul RSSF Ruse… Doi ani mai târziu Crimeea a fost atribuită, într-un fel de reglementare internă, care nu avea de-a face cu regulile dreptului internațional public, Ukrainei !
Pentru a înțelege corect prezentul, nu putem ignora trecutul, relevant, în cazul de față… Este necesar și pentru a înlătura imaginea butaforică, a războiului văzut ca un foc de artificii, cu final cunoscut, atent supravegheat de experți, SUA și, cu voia dvs., China…
Vom spune doar că actorii s-au schimbat doar aparent, piesa este aceeași, rolurile sunt redistribuite, regizorii au mijloace de expresie aduse la zi…
Atunci când statul, văzut de URSS ca o diviziune administrativ-teritorială supusă regulilor sale interne, confecționat prin ucazuri și ultimatumuri, umflat până la dimensiunile definitivate în 1954 prin alăturarea Crimeii, a fost invocat principiul etnic, cel potrivit căruia, așa cum se arată revoltător dar și grotesc în ultimatumul adresat României în 1940, este așa :
„În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucrainieni, cu Republica sovietică ucrainieană.”
„Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerei Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către URSS a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa majoritate cu Ukraina sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţei de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într’o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS-ului şi populaţiei Basarabiei prin dominaţiunea de 22 ani a României în Basarabia.”
A nu se uita, deci: Bucovina ne-a fost luată pentru că este populată cu ukraineni, dar mai mult „ca despăgubire”…
Tartorii, acum detestați, care cunoșteau sensul adagiului latin: „…eu te-am făcut, eu te-omor!”
Același principiu etnic a fost folosit de Hitler în chestiunea regiunii sudete din Cehoslovacia, în alte revendicări teritoriale, a fost re-inventat pentru a ne lua nouă Basarabia și jumătate din Bucovina, a fost utilizat, pentru prima dată după al doilea război mondial, de către SUA pentru a confecționa un stat artificial numit Kosovo, pentru a distruge un stat membru al ONU și recunoscut de drept de către toți membrii săi (Jugoslavia…) și, iată, invocat de către Rusia pentru a readuce Crimeea între granițele sale dar și pentru a revendica, sub amenințarea teribilă a armelor sale, teritorii din statul cunoscut ca Ukraina, independent, membru al ONU, membru în comitete și comiții..
Toate fostele republici sovietice au în structura populației procente însemnate de rusofoni, prin urmare, elemente de nesiguranță, deoarece principiul etnic și grija față de populația rusă sau vorbitoare de limbă rusă reprezintă, se vede, un panaceu universal al justificării intervențiilor…
Așa cum simulacrul de stat Ukraina, cel din 1940, nu a crâcnit în fața revoltătoarelor minciuni și manipulări din textele ultimatumului sovietic din iunie 1940, astăzi Rusia folosește aceeași armă, cea a periculosului principiu etnic, cu care temperează și zelul mai mult sau mai puțin sincer și entuziast al SUA, vinovate ele însele de deschiderea unei cutii a Pandorei, în chestiunea provinciei sârbe Kosovo, parte integrantă a istoriei poporului sârb, leagănul civilizației sârbe, cu rădăcini culturale inestimabile, biserici și mânăstiri esențiale pentru istoria Serbiei, ca națiune și stat, transformate arbitrar în posesiuni ale unui stat etnic, Kosovo…
A nu se uita că Rusia nu a făcut din chestiunea Crimeii una de orgoliu, pur și simplu… Crimeea a fost dintotdeauna, de la preluarea acestui teritoriu de către Rusia țarinei Ecaterina a II-a, în 1783, un element strategic important în asigurarea statutului de putere europeană al Rusiei, prin controlul asigurat la Marea Neagră dar și la Gurile Dunării… De la Petru cel Mare, Rusia și-a asigurat acest statut prin controlul mai sus arătat dar și prin cel asigurat, la Marea Baltică, la Königsberg, capitala Prusiei de Est, acolo unde astăzi există, din rațiuni evidente, enclava Kaliningrad…
În aceeași logică a lui Petru cel Mare, cu profunde implicații în soarta provinciei românești Basarabia, se situează și tribulațiile acestui teritoriu, începând de la 1812 încoace, decuparea sudului Basarabiei, adică a Bugeacului, din corpul R. Moldova și alipirea acestuia la Ukraina dar și amplasarea teribilei Armate a XIV-a, în fapt, un uriaș depozit de armament, pentru controlul gurilor Dunării și se va mai vedea a ce, chiar acuma, în aceste zile…
La Conferința de Pace de la Paris din 1946, Ukraina, bine temperată de către stăpânul sovietic, nu a pretins vreun drept asupra Crimeii, a pretins, în schimb, inclusiv Bucovina de sud, cea de care ne prevalăm noi, astăzi, în bundiță cu jderi și pe la baluri ale gospodarilor, dar și Basarabia! Recitiți, mai sus textul ultimatumului sovietiv, cu improvizația scandaloasă referitoare la drepturile Ukrainei asupra Basarabiei!
Crimeea s-a aflat în centrul a două războaie importante, cel din secolul al XIX-lea, dar, mai ales, în al doilea război mondial, când atât cucerirea de către armata germană dar și pierderea de către aceeași armată, când soarta războiului s-a schimbat, au avut dimensiuni epice, cu sacrificii uriașe de ambele părți… Oare de ce? Este vizibil astăzi, dacă ne uităm pe hartă, conturul Crimeii, de portavion nescufundabil al Rusiei, bastion al intereselor sale de putere europeană cu ieșire la Marea Neagră, cu drept de control asupra Strâmtorilor, cu ieșirea la Mediterana, controlată cu la fel de mari sacrificii din Siria, cu bazele militare rusești… Tot astăzi, este evidentă utilitatea pentru interesele Rusiei veșnic imperiale, Transnistria, dar și Armata a XIV-a, uriașul depozit de armament în care nimeni, în afara celor care au creat-o, nu știu ce fel de arme sunt depozitate, dacă acestea sunt pistoale mitralieră sau/și arme nucleare… Separatiștii rusofoni au, prin urmare, acest grotesc mall de arme și muniții, un uriaș super magazin de arme de la care se aprovizionează, ca în comunism – fiecăruia după nevoi…
Se vorbește puțin, spre deloc, despre R. Moldova, ce rol va juca în acest previzibil conflict, atipic pentru începutul secolului XXI, în care marii sforari au primit piese noi, pe care le vom viziona, în curând… Căci nu sunt excluse mișcări surpriză, care ar putea merge până la invadarea inclusiv a R. Moldova, în scop preventiv, desigur, dar și una chiar mai surpinzătoare, din partea NATO, care ar putea mișca înaintea Rusiei… Cum a zis amiralul german, cel care și-a dat, recent, demisia: politica este cu fapte, despre fapte, nu cu emoții…
În fine, nu se poate ocoli o (cel puțin…) inabilitate a propagandei ocidentale, la care suntem părtași – demonizarea lui Putin, în context, nu produce efectele scontate… Aceasta aduce aminte și de alte rateuri ale propagandei americane, care i-a prezentat în tușe groase, pe unii adversari, împingând, prin exagerarea vădită, în derizoriu anumite tactici operative comprehensibile, în context – Hrușciov, Fidel Castro, Che Guevara, Ceaușescu, MaoTze Dong, Ho Shi Min, Milosovici…
În realitate, Putin este un produs al școlii KGB, în sensul cel mai larg, așa cum mulți lideri occidentali au ieșit din academii militare de mare prestigiu – West Point, Saint Cyr, Sandhurst… Prin comparație, nivelul ultimilor lideri ukraineni este drastic condiționat/determinat de calitatea studiilor, a școlilor din care au ieșit… Poroshenko era cofetar, un cofetar bogat, aspect irelevant, însă, iar Zelinsky este actor, rodat în panarame care se dovedesc a fi insuficiente în know-how-ul politic, de război… Putin este foarte consecvent în a suține politica expansionistă imperială a ultimului imperiu cantonat în acest tip de metodă, cea expansionistă… Marile imperii coloniale clasice, cel britanic, cel francez, cel german, altele, s-au restrâns dramatic și au păstrat doar dimensiunea imperială abstractă, nu mai puțin represivă dar mai ușor de tolerat și de promovat, mai eficientă, chiar…
Apoi, lumea observă, treptat, că Ukraina așteaptă sprijin inclusiv de la statele europene pe seama cărora și-a lărgit frontierele, în baza aceluiași pretext etnic folosit astăzi de către Rusia… Și de la NATO, arătat cu degetul și scuipat, ca fiind expresia concentrată a imperialismului expansionist, care era cât pe ce, a fost la un pas, nu-i așa, să pună gheara pe porumbelul păcii ținut în mână de suava URSS…
Vedeți mai jos afișul propagandistic cu soldatul sovietic păzind, undeva, pe o câmpie ukraineană, Pământul, față de planurile „maniace” ale NATO…
Din categoria afișelor propagandistice relevante, puțin cunoscute de publicul românesc, ieșit de câteva decenii din sfera propagandistică sovietică, mai întâi în fapt iar după 1989 și în drept, merită să vedeți și să analizați:
„To submit a hand of the help to fraternal people of the Western Ukraine and the Western Belarus – our sacred duty” sept.1939…(O mână de ajutor întinsă poporului frate din Ukraina de West și Belarusul de West – sfânta noastră datorie…)
Nota: Ukraina de West și Belarusul de West sunt exact teritoriile dobândite de către URSS, în folosul Ukrainei, în septembrie 1939, ca urmare a pactului Molotov-Ribentropp și a începerii războiului, conform înțelegerii germano-sovietice… Statul ukrainean actual poartă în gena sa această povară a expansionismului imperial rusesc, justificat etnic, pe care îl acuză, în prezent… Împrejurarea că afișul nu se referă și la mâna „frățească” întinsă bucovinenilor și basarabenilor se explică prin decalajul în timp al operațiunii – ele abia urmau să fie, frațește, ocupate în 1940…
Ar mai trebui adăugat că administrația rusească (în sensul apropiat de ceea ce se înțelege prin „administrația americană”…), în frunte cu Putin, nu tinde să restaureze URSS ci Imperiul Rus…
Putin utilizează elemente de vocabular panslavist dar și religios, panortodox, el sugerează că misiunea sa mesianică este aceea de a repara ceea ce au stricat Gorbaciov dar, mai ales, Boris Elțîn, chiar dacă nu le pronunță numele – nomen odiosa…
În ipoteza unui conflict care pare inevitabil, ale cărui dimensiuni și efecte nu pot fi estimate corect în acest moment, noi „..locuitorii acestei secunde/suntem un vis de noapte, zvelt/cu o mie de picioare, alergând oriunde…” (N.Stănescu, Cântec) ceva tot putem înțelege, mai bine: de ce este condamnată Moldova noastră la sărăcie, la drumuri proaste, la căi de acces, în general, suspect de primitive, la 33 de ani după ieșirea din comunism și la 15 ani de la intrarea în UE… Pentru că, am observat în declarația unui general american ”suntem surprinși de viteza cu care armata rusă își deplasează efectivele, pe distanțe mari…”
În speță, generalul american pare surprins precum autoritățile noastre civile sunt surprinse la venirea iernii, cu utilajele nepregătite și cu sarea în bucate… În momentul intervenției în Cehoslovacia, la anul 1968, URSS a desantat divizii de tancuri mijlocii care s-au regrupat la sol și au intrat în dispozitivul de luptă în 40 (patruzeci) de minute ! Suntem în anul lăsat de la Dumnezeu 2022…
Cel mai sigur este, de aceea, că va fi, înainte de toate, un război pentru reglare de conturi istorice, între frați… Nu va fi însă unul de operetă, iar recuzita și chiar unele decoruri vor fi asigurate prin donații ale iubitorilor de teatru (…teatru de război, cum zicea fericitul Băsescu…) dar și prin strigăte și fluierături ale spectatorilor, care vor reclama frigul din sală, luminile stinse dar și plata unui preț piperat, după ce au crezut că este gratis…
Doamna Victoria Nuland, subsecretar de stat, la vremea aceea, împărțind de-ale gurii protagoniștilor de pe Maidan, 11.dec.2013. La vremea aceea, Biden era vicepreședinte al USA, d-na Clinton era dată ca sigură ca viitor președinte al SUA…
Vladimir, cneazul tuturor Rusiilor, a înscris în deplasare, a luat Crimeea și s-a amestecat, după puterile sale, în alegerile din SUA, umblând la mail-urile doamnei Clinton… Se vede, mai sus, și celebra scăpare a doamnei Nuland referitoare la UE: „Fuck the EU!” Doamna Nuland care ne-a vizitat și pe noi în circumstanțe tulburi, pe vremea referendumului pentru demiterea lui Băsescu, ocupă și acuma un post important în diplomația americană, fiind considerată un specialist în problemele Estului și ale țărilor ieșite de sub cizma sovietică.
Neonazismul ukrainean, o reliatate care nu poate fi ignorată… Rusia speculează acest recurs la un trecut ascuns, resuscitat, care pune și SUA într-o postură confuză, jenantă, deoarece SUA nu a suținut nazismul și nu susține neonazismul !…
Redacția ZDB: Mugur Ciumică
Mai citește și:
SPADA LUI ȘTEFAN CEL MARE SAU …CONTRAFACEREA DOCTORILOR IN ISTORIE
CINE SAU CE L-A UCIS PE IPS PIMEN ACUM UN AN, ÎN AFARĂ DE KOVID?