Fost militar de carieră, păzitor de nădejde al Doinei Cornea pe timpul revoluției, fost director la Regia Autonomă a Protocolului și Patrimoniului de Stat (funcție aproape echivalentă cu a celor care dădeau butelii și repartiții de Telecolor și Elcrom înainte de 89), fost secretar general al Guvernului, fost prim-ministru interimar, ei bine toate astea s-au întâmplat în câțiva ani, până în 2004, iar din 2004 și până acum, neîncetat și fără de odihnă, Eugen Bejinariu ne reprezintă în Parlamentul României, în camera inferioară, cea a deputaților, fiind deja la al cincilea mandat.
În urma unei asemenea prolifice cariere, de numele său, pentru suceveni, se leagă următoarele proiecte…………. și aici lăsăm foarte puține puncte puncte, tocmai pentru ca fiecare dintre noi să își poată completa ceea ce a simțit direct, sau indirect, în urma celor 17 ani în care Eugen Bejinariu a legiferat în numele nostru.
Și ca să vă ajutăm cât de cât, vă dăm noi două exemple, de la proiectul de lege de susţinere a activităţii de reproducţie în sectorul de creştere a bubalinelor, la proiectul de lege privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment.
Pentru cine nu cunoaște, bubalinul provine din latinescul „bubalus bubalus„.
Dar nu acest lucru îl urmărim astăzi, ci capacitatea prozatorică a deputatului din Zamostea, cel care a simțit nevoia să scrie o carte, o carte întreagă, de 2 lei și cinzeci de bani, dar pe care, din păcate, nu o mai regăsim pe rafturile librăriilor, fie ele și virtuale.
Cartea a fost dedicată, desigur, celor șapte zile în care a deținut mandatul de premier interimar și care a realizat, firește, tranziția de putere de la Adrian Năstase la Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu.
Se pare că peste timp apetitul lui Bejinariu pentru proză devine din ce în ce mai intens în ultima perioadă, asta însemnând ultimele săptămâni, comparativ cu comunicarea publică pe care n-a prea făcut-o în ultimii 10, 11 ani, începând cu 2009.
Adică aproape nimic, o silenzio-stampa întreruptă doar de momentele în care venea să își ridice un nou mandat, de deputat, din 4 în 4 ani.
Și uite că acum, la liniștea și adăpostul peniței electronice, probabil tacticos la o cană de latte într-o zonă exclusivistă a Bucureștiului, Eugen ne plânge de milă și critică de-i sar bojocii guvernarea liberală cu care, de altfel, s-a întovărășit de-a lungul carierei de atât de multe ori, practic de pe vremea primului cântat al Cocoșului.
Iată câteva mostre din talentul literar al făcătorului de legi transformat acum în făcător de metafore, prin care să ne facă bine înțeleasă diferența dintre Courchevel de Savoie și Lunga de Crucea:
- „electoratul liberal și cel progresist s-a bucurat vindicativ de pirueta politică prin care partidele lor au preluat puterea„,
- „în urletul de durere ignorat de mai bine de un an„,
- „năpăstuiți de guvernul chefliilor liberali” în timp ce „autoritățile au fost preocupate doar să pună batista însângerată de durerea ortacilor pe batista mass-mediei”, pentru că „miza manifestărilor pătimașe de zi cu zi” a fost să îngroape viitorul României „în datorii iresponsabil făcute, înnegurat de sărăcie și fracturat de convulsii„.
Și uite așa, firește, Eugen Bejinariu se află în căutarea mandatelor de parlamentar sucevean, prin care să își pună din nou capacitatea profesională de la militarul de intendență, la utilizatorul experimentat de licențe, așa încât viața noastră a celor din Suceava să fie mai….
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI! Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!
unii citesc și adorm.
alții citesc și se trezesc…
Redacția ZBD: Shakal o’Nil