Considerațiuni și cimilituri acide, scormonite de Mugur Ciumică, uneori pre versuri tocmite.

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,
Cinste și mie, care te-am deschis
Colea, pe internet, să am și eu de unde
Să fac colaje, bani, sume rotunde…

Atunci când este la înghesuială, presat de unii inamici pe care nu-i poate controla, nici el singur, nici prin interpuși, când i se arată, prea respectuos, dealtfel, că se afișează cu kuru, iară nu cu fața, cum ar trebui (dacă ar avea…), Gâză Drăgușanul recurge la amenințarea cu „cărți”, cu cărțile pe care le-ar fi scris el sau pe care le-ar fi copy-paste sau translatat sau Google-translatat, aceasta fiind penultima ratio mundi, ultima fiind amenințarea cu procese penale, civile, sau cu traducerea în fața consiliului de onoare, care este un fel de curte marțială pentru grade mai mici sau identic naturale, ruginite.

Ar fi, mai degrabă vesel, că e plină lumea de energumeni din ăștia care lucrează cu simbrie de arendași pentru politruci, ei înșiși aflați in situația sacului care necesită petic, a tusei care cere junghi, a babei care cere repartiție de mitralieră MG-43 sau tanc T34.

Însă este trist, de fapt, e de râs cam cum râde cânele la barabule șierbinți, într-o parte, că prost-prost, da’ mult, că de nebun degeaba am zice, e ca în „Salonul nr. 6”, a lui A.P. Cehov, la un moment dat nu se mai știe care este ordinea firească a lucrurilor, nebunii îl internează pe medic la zăbrele, ca să se știe că starea firească este cu nebunii afară și medicii înăuntru…

…Dacă nu s-ar produce consecințe ireparabile la nivelul spiritului public, provocate de nocivitatea subculturii parvenite la rang de model oficial, emanate de la un chiabur investit de ciocoi politici cu îmbrobodirea culturii raionale destinate metecilor precum și cu alte îndeletniciri clasificate, pentru uzul inițiaților ieșiți tot de pe la apelul de seară de pe Zamca…

Cum și de ce scrie Gâză Drăgușanul inepțiile sale, pe bani groși?

Trebe multă răbdare și nervi de oțel, uneori e nevoie și de antivomitive, paracetamoale, comprese și cataplasme, mască pentru mirosuri fetide… („ale fetei…”, reamintim!)

Să luăm, deci, un text, debitat țâfnos pe gazeta sa de perete, demonstrativ, arogant – pentru încălzire:
Probe de kufurism ideatic major:

„..Înainte de toate, trebuie reţinut faptul că preistoria satului românesc, menţinută până astăzi, reprezintă, de fapt, preistoria europeană boreală, cealaltă civilizaţie, polară, având să influenţeze oarecum matricea stilistică boreală abia după coborârea nordicilor ionieni, înspre Mediterana, cu consecinţa ciocnirii de civilizaţia boreală agrară (de aici, mitul Cain şi Abel)…”

…la fel, poate mai limpede:

Cum stăm, totuși, cu borealii?

Deci, unde e ovalul roșu de pe primele două hărti, conform Gâză Drăgușanul, ionienii trebuiau sa dea peste boreali! Însă nu numai atât, acolo este și cheia mitului Cain – Abel, cine știe, poate chiar acolo să-l fi omorât Cain pre Abel, vă dați seama ce dăștept e Gâză!

Dar unde stăteau ei, într-o rână, ionienii, de a trebuit să coboare „spre Mediterana”, unde? În nord, undeva, vedeți și voi ce le potrivește, ce geografie, frate, Strabon era mic!!

Deci ei, ionienii, mergeau spre sud, spre Mediterana și, pac!, dau peste boreali! Ce căutau ei acolo, vă dați seama, au lăsat mare și devreme aurora zisă și boreală de la nord și s-au dus în Mediterana, să dea ionienii peste ei! Taină mare, ei, borealii, aveau și o civilizație boreală agrară aici, în Mediterana, cum să nu se enerveze Cain pre Abel, frate, frate, da brânza-i pe bani,nu?

Foarte grav, noroc cu Gâză Drăgușanul, vedeți mai jos cum e cu borealul când, de fapt, era INVERS! Borealii locuiau în Mediterana! (vedeți și harta nr. 3…)
https://www.dictionarroman.ro/?c=boreal

BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOREÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de polul nord; propriu polului nord; nordic; arctic. ♢ Auroră -ă fenomen luminos care se produce în ionosferă deasupra regiunilor polare. [Sil. -re-al] /<fr. boréal,lat.borealis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Citiți cu atenție textul din Gâză Drăgușanul, cel de mai sus… Poate dvs. aveți o altă interpretare, nu e nici o supărare, aș vrea să aflu și eu cum au coborât „ionienii” în Mediterana, de unde, adică pe unde hălăduiau ei, cum au dat – ce chestie, domnule, pesemne că nu le mergea internetul! – peste boreali, cum ajunseseră ăia acolo, dar pe cine au lăsat să se ocupe de aurora boreală, ce a ieșit din chestia asta, în afară de tevatura cu Cain și Abel ?

Cam ăsta este nivelul – sofisticat, kufuristik, medical…

Poate să pară oarecum exagerat, unii dintre dvs. au și spus asta, însă e nevoie de oarecare rigoare și insistență pentru a pătrunde în universul imbârligat al gândirii gâziste, o reprezentare grafică a unei aserțiuni scremute a geniului merean nu se poate face decât printr-un demers de factura acestuia sau apropiat, după principiul vacinului, că, adică, un virus se combate cu unul atenuat, în cazul de față noi îl luăm în serios, la limita de avarie, și mergem pe firul raționamentelor sale…

Acestea sunt infime fragmente din opera sa cu conotații medicale, dovezile unuei false erudiții afișate ostentaiv și în logica medicală evocată, o erudiție de hambar adăpostind surogate culturale mirosind, acru, a erzaț:

ERZÁŢ ~uri n. Produs calitativ inferior substituentului având cu acesta doar o asemănare aparentă; surogat. /<germ. Ersatz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

…fiert și vândut a doua oară, după utilizare, cu titlu de produs identic natural, fantezie de moșneag zurliu care află cum se folosesc zonele umbroase ale internetului, de babă cu lapte care aduce adeverințe de la sfatul popular că este sexy…

Mergem mai departe, iaca:
…din ”Cartea datinii”, by Gâză Drăgușanul.
…cu acest regal al incoerenței ideatice, filă pentru un dosar medical virtual:

„…Din nefericire, existând doar în spaţiul nostru îngust, în care se refuzau şi încă se refuză cercetările comparate, de teama şubrezirii preţioasei noastre unicităţi, iar penibilităţile preţiozităţii de acest tip aveau să se răspândească prin lume, unde au devenit adevărate

45Ward, Donald, The Divine Twins / An Indo-European Myth in Germanic Tradition, Los Angeles 1968, p. 1646Zend-Avesta, Vendîdâd, p. 1247Graf, A., Della poesia popolare rumena, în Nuova antologia di scienze, lettere ed arti, Volume Trentesimo, Firenze 1875, p. 1048Pascu, G., Doina / Caracterul şi locul ei în literatura populară, în Viaţa Românească, Volumul IX, Anul III, Iaşi 1908, p. 41549Stăniloaie, Dumitru, Neamul românesc –neam al comuniunii în credinţă, nedatat, nelocalizat, p. 450Alecsandri, Vasile, Poezii populare ale românilor, Bucureşti 1908, după ediţiile din 1852, 1853 şi 1866, p. 15051Densuşianu, Ar., Istoria limbei şi literaturei române, Ediţia a doua, Iaşi 1894, pp. 167, 16852Ibidem53Ivela, A. L., Dicţionar muzical ilustrat, Bucureşti 1927, p. 70
cutume, care se adaugă cutumelor structurale muzicale54, de parcă structura muzicală liniară a cântecelor de jale româneşti55ar diferi cu ceva de structura muzicală a colindelor sau a horelor solstiţiale, acestea din urmă, colindele şi horele, fiind adevărata Doina. Ceea ce va trebui să şi probez.Cântecul de jale, cu toate însingurările sale, este unul ciobănesc, şi nicidecum păstoresc,pentru că ciobanul se ocupă pe oi, iar păstorul, de oameni pe care îi îndrumă pe o anumită cale. Fata de păstor care şi-a pierdut turma, cântec românesc…”

Dar, atenție mare, nu treceți peste:

„..de parcă structura muzicală liniară a cântecelor de jale româneşti55 ar diferi cu ceva de structura muzicală a colindelor sau a horelor solstiţiale, acestea din urmă, colindele şi horele, fiind adevărata Doina. Ceea ce va trebui să şi probez…”

…precum și acest text, de la pag. 98-99, din aceeași carte, vast pomelnic de indicii dinspre suferința sa interioară, transpunerea în text a structurii sale profunde, în care elementele Yin și Yang s-au dezechilibrat din cine știe ce motive sifilitice, unul dintre ele a căpiat și dă rateuri, emanând diafane pârțuri lirico filozofice, de elefant în călduri, scrise sub imperiul unui dicteu de care el însuși, ”autorul”, nu este bucuros dar nu are ce face, trebuie să le facă publice, că așa e contractul cu CJ&CCB&MUȘATINII…

Cu această fabuloasă concluzie, în sfidarea tuturor psihiatrilor și psihologilor și care or mai fi ei, cu rădăcina „psiho”, așa:
Neştiind că în culturile asiatice, inclusiv în cea indică, taina se numea arcana, cu pluralul arcane, Vaillant îşi imaginează, pe baza unei bune cunoaşteri a culturii indiene, atâta cât încăpuse în traducerile franceze de până în vremea sa, o simbolistică interesantă şi corectă a arcanelor sau a arcelor zodiacale, scriind că „inteligența inzilor, ridicându-se până la Arcul cerului, care este reședința arcanelor sau a arcelor inelului zodiacal, de când arcanele au devenit mistere, au dat-o ca principiu, iar romii au compus arcanele lor, adică au imaginat muzical o corabie579 …

…și notele de subsol, considerațiile royale ale lui Gâză Drăgușanul, cheia de boltă sau de bolniță, mă rog, așa:

„..579 Deci şi dansurile corăgheşti sunt arcane, şi anume arcanele naşterii şi ale renaşterii, prin nuntire cosmică – n. n.”

Tehnica uluitoare a pretinsului ezoterist de budă este aceea de a strânge pe un spațiu limitat, cu abundente note de subsol, colaje de citate de autoritate, plesnite aiurea, în baza unor etimologii populare, eventuale sugestii paronimice sau, cel mult, omonimice (cum este toată dezvoltarea despre „arkan”, cu inflația de considerații de mai sus, precum și simptomele ce transpiră din definiția, tot de mai sus, a „dansurilor corăghești” care, desigur, sunt arkane, frate, nuntire cosmică, invitați puțini, doar cunoscători, medici, asistente…

Deci, corăgheasca (corăbiasca…) nu este un joc de prin cosmopolita zona a porturilor gălățene și brăilene, este ce zice el, vezi la „arkan”, amestecând în smintitele sale retorte substantive luate cu furca din te-miri-de domeniu ezoteric, din simbolistica zodiacală, speculând sunetele ca pe niște mirosuri din pilda cu Nastratin Hogea și negustorul de kebab…

Cartea este, în intregime, un demers al „autorului” în sensul demonstrării unei pretinse erudiții care excede posibilităților vulgului de a le recunoaste sensul profund, el încropește comentarii, emite sentințe care mimează, gros, erudiția, frumos inchistrite („impiestrițate”, cum zice un fost fost instructor de legătură al său, azi cârciumar…)

Efectul scontat este cel de imagine de sinteză și de rezonanță, sugerând o profundă cunoaștere, arheologie lingvistică, ezoterism, simbolistică, toate întărite de autoritatea și prestigiul în domeniu al numelor invocate care s-ar supune logicii sale implacabile prin simplă conexiune mecanică, prin adițiune de aceeași factură artificială, care nu conferă nici un fel de sens situat în sfera tatonată de către pretinsul autor care, dealtfel, nici nu se preocupă de efectele propriu zise ale comunicărilor sale fanteziste, ci de unele colaterale…

El are de tranșat dispute cu pretinși preopinenți care îi pun la îndoială, uneori efectiv, nu atât buna sa credință, cât, mai ales, capacitatea sa de a emite judecăți de valoare bazate pe un anumit standard cultural dobândit prin instrucție și lectură, prin achiziții culturale prealabile.

Din acest motiv, nu arareori, domnul Gâză Drăgușanul se trage de brăcinar cu titanii culturali ai nației, Cantemir, Eminescu, despre Dimitrie Dan (căruia îi borfăie fără jenă prin opera sa, cum se va arăta, mai încolo…) zice că este un „autodidact de geniu”, el are nevoie de o cohortă, de un regiment de nume proprii care să dea bine, pentru a se legitima pe sine, bănuit de impostură și superficialitate maladivă..

Iată doar un exemplu, dacă mai era cazul, de eruditie mimată, întrebati-vă dacă el știe, cum am arătat mai sus, ce este cu „Căluții şi Călușerii în Europa Boreală”, când el nu are proprietatea termenilor utilizați, plesnește spațiul boreal (conform mai sus) undeva în Mediterana sau chiar mai la sud (!!!) cât despre călușari și jocul cu același nume, el nu aflase, la maturitatea sa gâzistă, care sunt asemănările dar și deosebirile dintre jocul călușarilor din Hațeg (pe care îl atribuie, prin Pataky, „mare pictor maghiar”, emigranților năsăudeni!) și călușarii din Muntenia…

Doar pentru imaginea reprezentativă, iată și aparatul critic din care se revendică, notele sale de subsol, menite să-l legitimeze, ca autor:

”598 Agârbiceanu, Ion, Să păstrăm moştenirea, în Transilvania, Anul 66, Nr. 1, ianuarie-februarie 1935, p. 22
599 Marian, Simion Florea, Sărbătorile la Români, Bucureşti, 1898, pp. 94-98; Nicolau, Irina, Ghidul sărbătorilor românești, Humanitas 1998, pp. 89 și 90
600 „jucăușii să chiamă călușăii” – în Cantemir, Dmitrie, Scrisoarea Moldovei, II, Iasi 1868, după ediția din „1825, Augustu în 19″, p. 256, şi abia în ediţia Academica Romana, Operele Principelui Demetriu Cantemiru, Tomu II / Desrierea Moldaviei, Bucuresci MDCCCLXXV (1875), p. 142, „ei se numesc Calusieri”; În ediţia germană din 1771 (Frankfurt şi Leipzig) a cărţii „Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, pp. 292, 293, se foloseşte cuvântul „calutschenii”, deci „căluţcenii” sau „călucenii”; din păcate, nu am găsit ediţia princeps, în latină, ca să văd ce cuvânt folosea Cantemir pentru Căluţii moldovenilor
601 „Ramurile de alun, după credinţa poporului român, în genere, au o putere supranaturală, o putere magică, şi mai cu seamă asupra tuturor şerpilor şi a spiritelor celor necurate” – Marian, Simion Florea, Însemnătatea „alunului” la poporul român, în Aurora Română, nr. 1/1882, p. 2
602 „câte nouă floricele de alun, de la nouă tufe, şi după ce le adună, le pune în agheasmă, ca să mocnească” – în Marian, Simion Florea, Însemnătatea „alunului” la poporul român, în Aurora Română, nr. 1/1882, p. 8
603 Sramana Bhagavan Mahavira, Volumul 4, Nihnava-Vada, cu comentarii de Dhirubhäi P. Thaker, West bengal Puclic Library 1944, p. 12
604 Ollanescu, D. C., Căluşarii (Teatrul la Români), în Familia, Anul XXXIII, Nr. 37, 14/26 septembrie 1897, p. 436
605 Ollanescu, op. cit., p. 437”

Atenție mare, însă, la rufeturi!
(la mișto, desigur, că în istoria dreptului românesc, această categorie pe care el o numește „rufeturi” se numește, de fapt, „rușfeturi”… Ce trece peste aceasta, vorba Sfintei Scripturi, vine de la necuratul rusesc, adecă de la cel care a editat „Moldova în epoka feudalismului…”, la Chișinău, sub o altă autoritate academică, ceea ce, în mod vădit, îi procură dumnealui, dificultăți de „translatare” sau, după caz, de copy-paste…)

Deci efectul obținut pentru un cititor atent al incursiunilor sale în teoria generală a „datinii” este însă unul neașteptat, nescontat de dumnealui, anume acela de colaj excentric și, până la proba contrarie, maladiv, din care nu rezultă nici un fel de coerență cu valoare culturală, ci doar un efect de duzină, caleidoscopic, cam așa cum ai comite un colaj din bancnote ale statului Botswana, sugerând orice, exclusiv ceea ce ar dori dumnealui să sugereze, și care șochează, privit de aproape, prin valoarea de sugestie a adiționării expresiei omonimice, de care banca emitentă a monedei nu are habar, așa cum nici Cantemir sau alt titan al culturii naționale, ba chiar și cei ai culturii universale, nu au nimic în comun cu clientul/pacientul merean care îi invocă, în asocieri surprinzătoare și dilii, specifice școlii esoterice de la Sasca.

Iaca moneda, pentru cine nu știe, cea mai potrivită pentru a evalua în ceva opera cărturarului prea ofuscat și deranjat în fibra sa culturală, cu care nu ar strica să fie plătit, chiar regește, de către CJ al PDL !

Avem noi ceva anume cu autorul atât de muncit de erudiția sa tenebroasă, de puț părăsit, fi-vom noi singurii care sesizează câte ceva despre conflictele sale cu normele de editare, cu gramatica, cu știința de carte, cu competența în domeniile în care se insinuează ca mucegaiul ?

Iaca, lovitura de măciucă vine de la un universitar sucevean de la care nu se aștepta, sau, mă rog, despre care spera să nu se pronunțe, măcar:

„…Fără doar și poate, volumul acesta putea fi o contribuție majoră. Cum vom vedea însă, fără nici un fel de știință a editării, fără nici un fel de explicații referitoare la sursele folosite ori la autorul traducerii, cu texte de diferite facturi puse alături, cu paranteze în text despre care nu știm cui aparțin etc., etc., volumul e o improvizație. Mai mult, deși publicat probabil într-un tiraj foarte mare, nu cred să fi fost pus în circulație prin vânzare; prin urmare, un tiraj pur și simplu pierdut…”

Link-ul reproduce întrega pagină, este suficient de elocvent și de tranșant, dincolo de limbajul academic impecabil al autorului, profesorul Mircea Diaconu, în comunicarea sa din:

..cu pag.85…

Mircea A. DIACONU
Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava,
„ Ciprian Porumbescu. Mică poveste despre rochia Berthei (o incursiune printre manuscrise, ediții etc.) ”

…în revista TRANSILVANIA, nr. 2/2021, p.85,
despre
” Ciprian Porumbescu, Puneți un pahar de vin și pentru mine”, Volum îngrijit de Nina Cionca și Ion Drăgușanul, Grupul Editorial Ion Grămadă, Crai Nou, Mușatinii, Bucovina viitoare, Suceava (2003)

Aceasta este cota științifică a autorului Gâză Drăgușanul, orice altă descriere este hazardată și pe dinafara discuției, în legătură cu orice demers al său cu care otrăvește fântâna, și așa necurățată, a culturii județene, cu îngrijitori plecați prea adesea în permisie sau în alte misiuni…

Să mai zicem, cum am promis:

CONOSAMENT
(sau scrisoare de trăsură pentru banii de amfetamine of Andy Drăgușanul, pe șeaua Tihuței, în sens invers, deîndată.)

Nu-ți pot lăsa vreo sumă, acolo, departe
La Cluj-Napoca, ca să ai tu parte
Să tragi pe ORL vreun praf, până nu vine
De la consiliul județean până la mine
Prin râpile și gropile a cinci mandate
De la Panaci spre Bilbor, încă neastupate,
Și care, tânăr, să le treci, te-așteaptă
Sacul cu bani, pe cartea mea, o treaptă…

Așeaz-o, fiule, drept căpătâi,
Să dormi pe ea, după capitolul întâi,
Gâzele zumzăie a portofele pline
Pe banii statului vărsați în buzunar la mine.

Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI! 

Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!

unii citesc și adorm.
alții citesc și se trezesc…

 

Pentru alte informații despre Clanul infracțional Drăgușanul Click pe link-urile de mai jos:

CINE E DRĂGUȘANUL, ION? 44 PROBE DE IMPOSTURĂ

ION DRĂGUȘANUL, INSTIGATOR LA AUTONOMIA ȘI SECESIUNEA BUCOVINEI

ȘOVĂIELNICII SUVERANI AI BUCOVINEI DE IERI ȘI DE AZI

 

Redacția ZDB: Mugur Ciumică