MITURILE ESENȚIALE ALE PROPAGANDEI LEPIDOPTERISTE*:
AZI – TURISMUL,
CA MOTOR DE DEZVOLTARE A „BUCOVINEI”…
„Nu-i frumos cine se crede / Da-i frumos cui i se șede !”
*lepidopter= flúture și (maĭ rar) flútur m. (V. flutur, v. tr., și cp. cu gep. *flutilo, înrudit cu germ. flutteren, a flutura; falter, fluture; fledermaus, „liliac” [animal] și „fluture”, în Tirol flattrmaus, fluture; flieder și fleder-baum, liliac [floare] și flitter, fluture, foiță de metal. D. rom. vine alb. flĭútură. Înrudit și cu it. fiútola, un fluture de noapte, și fiótola, flaut. Cp. cu strugure). Un insect lepidopter (V. lepidopter). Fig. Tînăr cochet și nestatornic. Foiță de metal, de obiceĭ rătundă, cu care se împodobesc iile și catrințele. (mamă, ce le-a nimerit Scriban!!!, n.n.) (Sursa – Scriban, 1939)
Formularea „Bucovina”, pusă între ghilimele, după cum se vede, se explică prin aceea că, de fapt, turismul, fie el și ca izbăvitor mit propagandistic, se regăsește în statisticile oficiale cu aplicație la județul SUCEAVA, punct!
Nu există referiri la un turism bucovinean, la un teritoriu, un fel de ELDORADO turistic, care să se aplice separat la un spațiu distinct, o „grădină a Maicii Domnului” pitită în statistici, de aia și zicerile despre turism ar fi valabile numai cele care rezultă din formulările sibilinice ale DJS Suceava, care vorbește în pilde și mai mult ca Oracolul de la Delphi, pentru cine pricepe și are și gradele necesare pentru acces la cunoaștere – gradele didactice, desigur!
Sediul materiei, teritoriul de aplicare, însă, este acesta:
Nu ne prefacem a nu ști, desigur, drag ne-ar fi și nouă să turisticim în toată Bucovina, cea adevărată, cu granița adevărată, istorică, pe Ceremuș și cu orașul Vicov de Sus în centrul său, nu la margine, cu frontiera în coaste, și cu satele de pe Valea Sucevei trăind din contrabanda cu țigări Marllboro făcute în șura lui Iwan, de colea, de peste gard…
Așadar, la al treilea său mandat burdușit bine cu promisiuni niciodată îndeplinite, mitul turismului care scoate județul din impasul statistic dar și din siajul unor județe tradițional-oropsite, cum ar fi Botoșani, Vaslui, Teleorman, Giurgiu se dovedește, din nou, doar un balon de săpun „de casă”, bălos și puturos, o marcă a sărăciei procurate de către un stat bicisnic și găunos, incapabil să genereze soluții, să promoveze politici de țară și programe de ieșire din statutul de clocitoare bizantină din care ies pui care o taie imediat în Occident, la hasmațuki&sparanghel, sau la centrele de instrucție serală de cărat tutun cu cârca peste linia de frontieră…
…Din județe care nu sunt sigure de numele lor, de istoria lor, de apartenența lor culturală, copiind sau mimând festivaluri desuete din arealul „cultural” ruteano-ukrainean, baluri ale gospodarilor cu gospodării făcute, vezi mai sus, din contrabanda cu țigări, esența de hasmațuki&spragel, operațiuni sofisticate de ștergere la kur a capitaliștilor zaharisiți de la Germania și din UE în întregul său, unde locuim și noi în tinda alocată provizoriu, până ne vine mintea la cap și gândul cel bun, cam pe când nu o să mai mirosim a opincă balcanică iar frau Angela nu va mai avea slugi atât de credincioase…
Contrapropagandă? Să vedem!
În lume, mai ales în Europa, turismul reprezintă o sursă importantă de venituri și de creștere a PIB-ului, însă acesta, turismul, nu este un galop de sănătate aflat la îndemâna oricui ar fi dispus să-și confecționeze din rahat bici cu care să pocnească, turistic, înspre hoardele de occidentali năvălitori, dornici să-și înoiască garderoba, instrumentarul muzical, colecția de trăistuțe identic populare, să se umple de bani atât clasa politică cât și reprezentanții săi, cât mai este încă loc de câte o haciendă precum cosmodromul de la Baikanour&poligoanele limitrofe… Turismul este o afacere zglobie care nu se naște din nimic, nu este ca industria grea cu pilonul ei principal, industria constructoare de mașini la apogeu, după amortizarea investițiilor, însă nu este nici ca industria ușoară care dă de lucru la doamne și domnișoare…
Grecia, Italia, Spania, Dalmația, Tirolul austriac, Elvetia, au tradiție turistică de sute de ani… Bulversările determinate de evenimente neprevăzute, pandemii, războaie, conflicte sociale, produc consecințe care necesită soluții sisifice, reluări de la zero, digerarea eșecurilor din mers, refacerea strocului dar și a contextului, renunțarea la clișee, artificii oțioase…
Rolul politrucilor intruzivi, care cred a ști totul, care se dau exemplu pre ei înșiși ca modele de urmat și ca mucenici ai izmenelor „naționale”, neapărat naționale, sau cel mult ca lideri absoluți la lățimea bordurii cu jderi, a bundiței cu mustelide în care blana nefericitelor animăluțe devine un etalon al trufiei zonale, pe baze factice, fără nici o legătură cu tradiția și cu estetica costumului popular autentic, deviat de la menirea sa (un subiect care merită tratat separat, și va fi tratat!), obsesii și idei puține dar fixe de impostori, deci rolul acestora este, după cum se va vedea, mai degrabă unul de îngropare a perspectivei și de ignorare a pădurii din cauza copacilor…
Întrucât este limpede pentru orice judecată echilibrată că inclusiv turismul nu poate fi promovat/dezvoltat decât prin politici economice consensuale, etapizate pe termen mediu și lung, ferite de impactul devastator al politicianismului de festival, de jderism și scriere cu oi pe dealuri, idei de largă repirație imbecilă, consacrate de-acum în arealul bucovinean mermelit în cele trei mandate care au făcut din turism o mascotă totemică (nu puteam ocoli această ispită definitorie de sorginte gâzistă!), în fapt, un eșec anunțat și accentuat, cu consecințe devastatoare pentru cei cărora li s-au adresat aceste politici falimentare…
Din statistici, iată (comunicat de presă al INS):
Chiar la o analiza lapidară, fără pretenții, se observă că la secțiunea „sosiri-turiști străini” județul Suceava, cu 1.483 turiști străini dintr-un total de 125.873, se află cam pe locul al 18-lea, între județe, după renumite zone turistice, desigur, superioare ca ofertă și atractivitate, din județele Tulcea, Vâlcea, Galați, Harghita, Mureș, Bihor… La „înnoptări”, am fi chiar pe un drăguț și plin de promisiuni loc 21, parcă, tot la străini…
În toate aceste județe există, desigur, obiective turistice care au fost bine promovate, mai bine decât în Bucovina ca obsesie a lui Flutur și a martirilor săi imagistici, numai dacă vorbim despre Mureș, Brașov, cu celebrul de-acum sat Viscri, au a mulțumi adânc promovării făcute de către prințul Charles, lipsite de emfază, inteligență, emoționantă, chiar, în care firescul devine marcă comercială și turistică, pagină de ghiduri și criteriu de regăsire pe internet… Însă nici în celelalte județe menționate, aflate deasupra județului Suceava, nu cunosc (poate știți dvs….) cazuri de prim-secretari ai CJ al PSD/PNL/UDMR care să facă oficiul de instructor de dansuri, de haulitori și fâscâitori, de maestru de ceremonie pe la festivaluri ale peștelui, bradului, calului, brânzei, cepei, ale vacii de carne crescute în sistemul lohn, prezentator și model de kitsch al unei muribunde arte populare, căreia i se oferă oțet când are nevoie de apă…
(A se observa, mai sus, alura de lăutar dar și stema cu cele trei mămăligi + cruce, un frumos model ukrainean de promovare bukovineană…)
Iată-l și pe promotorul imaginii mediului rural de la Viscri… Sincer, l-ați vedea pe Charles al UK într-un costum pe jumătate scoțian, pe jumătate de lăutar, cum cunoaștem noi un caz?
Dar ce face primul vătăjel + gornist al județui, atunci când nu se etalează în toată splendoarea bundițelor sale dragi, folosite în scop de promovare, desigur? Iaca mai jos!
Deci, ei, au plesnit acea inscripție ca o etichetă de pe borcanul de murături sau dulceață, ca să nu fie confuzii! Valuri de polonezi vor sufoca Suceava, în urma acestui artificiu de gâgă, folosit și cu ocazia vizitei ambasadorului Franței, o adevărată insultă asupra bunului simț al reprezentanților unor națiuni civilizate, care respiră cultură și mai au de unde da și la alții!
Fără a ne lungi prea mult: este o idee nefericită să strici un context vizual cu o etichetă de duzină care s-ar fi putut monta lateral, într-o formulă grafică atragatoare, detașabilă, chiar… În plus, trăistuța însăși este un kitsch, un rezultat al situației fără ieșire în care se află creația artistică populară, aflată nu la limita de avarie ci chiar la cea de purtrefacție!
Iată de ce: baierul din imagine, pentru cine are ochi și, cât de cât, habar despre ce este vorba, este un produs industrial, de duzină… Baierele de trăistuță se făceau manual, erau țesute din lână toarsă în casă, vopsită în culori naturale, o cromatică ea însăși de marcă infailibilă… Dacă materialul de bază, cel în carouri, care este comun și pentru traistele mari, pentru desagi, sau pentru palitare (păretare…) cu un model/caroiaj adaptat mărimii obiectului, baierul, în mod cert, nu se mai țese, pentru că pur și simplu nu mai are cine și, în plus, nu mai există materialul de bază!
Nimeni nu mai toarce prin satele Bucovinei, clăcile de tors există numai pe la televiziunile închinate, lâna este aruncată cu căruța, pe malurile apelor, noaptea…Torsul, țesutul, toate ale industriei casnice tradiționale se învățau anevoios încă de când fetițele nu mergeau la școală, deci înainte de vârsta de 7 ani…Până când se măritau, erau experte, cenzura artistică funcționa din aproape în aproape, modelele, cromatica, erau de o calitate care îți tăia respirația…
Astăzi, aproape firesc, femeile care ar putea să-și mai învețe fetele sau nepoatele să toarcă sau să țeasă știu italiana dialectală, spaniola, o rup și pe nemțește, munca la războiul de țesut nu este plătită, materialele de bază nu mai există, sincopa distrugătoare a fost creată și produce efecte, nu neapărat din vina unor oameni anume ci din cauza mersului vremurilor, a ieșirii din tipare ancestrale în care nu poți condamna pe nimeni să rămână definitiv blocat în sărăcie, doar pentru interese și porniri nostalgice și sămănătoriste…
Numai gauleiterii noștri de doi lei cred, de exemplu, că ar putea păcăli pe cineva, cum ar fi ambasadorul statului polonez, cu kitsch-uri precum trăistuța altoită cu o inscripție stupidă, confecționată quasiindustrial, din materiale sintetice, țesute mecanic!
Priviți aceste splendide vase de lemn nu sunt de pe undeva din parohia politică a neamului politic al lui Flutur, cum s-ar crede, la o cercetare superficială… Ele provin dintr-o zonă a Poloniei actuale (pentru că frontierele acesteia s-au modificat dramatic…), deci o zona în care au existat sate românești, între 300 – 700 de așezări formate din coloniști ardeleni, păstori care s-au sedentarizat între secolele XIII – XV, când nu au dispărut, pur și simplu (dovada se vede mai jos, în imagine…), ci au fost copleșiți de valurile de rutheni, jus valchicum care se aplica în aceste sate aflate sub ocrotirea statului polonez și a regilor Poloniei fiind înlocuit, treptat, cu jus ruthenicum…
În imaginea din dreapta vedeți și dvs. cum își promovează județul Suceava cu bucata sa de Bucovină valorile culturii populare aflate la un moment de răscruce, cu un pas în neant… Cele două doamne, bine intenționate dealtfel, se află la unul dintre târgurile care fac faima turismului local, adecă se vede cum se poartă pantalonii pe sub catrință dar și poalele excesive, cu deficitul de prigitoare, sugerând un fel de nouă concepție artistică, de la care ne așteptăm, în curând, să se iasă la târguri și festivaluri cu chiloții peste pantaloni sau cu modele LGBT, de pe vremea dacilor…
Atingem,ușor-ușor câteva puncte sensibile ale non-valorilor etalate ca pentru turiștii care se aventurează în județul Suceava, vericine vor fi fost ei – români sau străini…
Tarabele din centrul municipiului Suceava scoase periodic la interval dintr-un străvechi impuls de târgușor galițian cu genele intacte, un fel de shtetl al secolului XXI, nu sunt nici mai frumoase, nici mai urâte nici mai adecvate nici mai aiurea plesnite decât în orice alt târg „tradițional” din România menit să atragă turiști fraieri, amatori de vase de lemn confecționate cu stângăcie penibilă, cu cercurile de doage prinse în cuiuțe mascate grosolan, cu ii și catrințe de un kitsch înfiorător, portofele burduhoase și ceramică în care îți trebuie mult curaj să te apuci să fierbi sarmale, în lipsa unui aviz ISCIR…
Doamnele care bântuie prin zonă cu oferte monotone și identic-industriale la Suceava ca și la Drăgășani, ca pe Litoral sau la Brașov sau în piața Matache din București arată și se îmbracă precum cele de mai sus, eventual chiar mai nașpa, cu catrințe/prigitori scoase la imprimante chinezești, cu poale incluse, așa cum purta, bineînțeles, și bunica, conform declarație pe proprie răspundere…
Însă și bărbații care se dau meșteri populari oferind opinci de care i-ar fi rușine și porcului din a cărui piele ar fi făcute dar și ii/cămăși bărbătești „bucovinene” cusute cu aceeași sulă cu care sunt drese și opincile sau cu decorațiuni aplicate, cu flori cât balega de vacă, într-o cromatică gingirlie, specifică târgurilor ruteano-ucrainene și festivalurilor de gen luate ca model de vrednicii de scuipat politruci, emanații ale unor CUASC-uri și cantoane silvice gândite adânc drept școli de cadre ale democrației de papândecă* și ale culturii de shtetl butaforic…
Turismul conceput și practicat la scară raională, cu mofturi și orgolii de tractoriști emancipați parțial, cu ample vizionări de kitsch-uri lăbărțate pe tarabe, cu mezeluri afumate în cadă cu fum lichid (!!! chiar se practică, doar știți asta…) pentru că, nu-i așa, hai în Bukowina, mai puțin cea ocupată care trimite de două ori pe an malănci și capre despre care încă nu se știe încă precis dacă sunt de extracție rutheană, ukraineană, moldovenească sau românească dar aluzionează fin, gâdilând orgoliul pădurarilor scăpați în politică, la butoane… Dar și Paște dar și Crăciun, toate in Bukowina, deoarece până la urmă, lumea o să priceapă că Hristos învie altfel dacă lumina de la Ierusalim se aduce, în spirit ecumenic, de către un politruc simoniac, cu sponsorizare de la un cult neoprotestant, astăzi și mâine, amin!
E așa un turism de îți vine să o iei la fugă în sens invers acelor de ceasornic, ieream, nu-i așa, pe locurile 8-9, acuma e mai bine că avem de unde o lua de la capăt, ca Sisif, de pe locurile de mijloc, 18-20, cum ar fi…
Desigur, vinovați sunt alții, oculta internațională invidioasă pe afluxul de turiști străini deturnați de domnul Flutur de la Vatican, să zicem, sau de la o altă grădină de vară a maicii domnului, de cine știe unde! Efectul Lombardia, vorbele proaste care încă se mai zorescu, cuvintele grele izvorâte despre curaua, casca, bundița, lopata, basca, masca, iasca, col(r) Flutur, că așa mari succesuri cum a implementat dumnealui când ne-a pus pe hartă nu s-au mai văzut, eram pe undeva pe podium când a început el proiectul de turism ca izbavitor de Bucovina iar acuma ne scremem să ne aducem aminte, de pe locul 21, cum era când ne-a dus dumnealui pe locurile 8-9, cum am mai zis…
Dar nu există, oare, persoane juridice, entități specializate, ceva care să se ocupe de turism, că la așa o treabă mare trebe multă minte, multe studii de fezabilitate, bani de la UE, de la Norvegia sau de la Insulele Feroe? Cum să nu, iaca:
Această înjghebare imobiliară futuristă, în fapt, o futilitate arhitectonică de o valoare incertă, care determină, după o scurtă vizionare, să-ți cadă ochii în gură ca să te uiți printre dinți, este plesnită la cca 1,5 m. de intrarea în sediul Bibliotecii Județene, astupând-o total, că și așa lumea nu mai cetește cărți, în parcarea hotelului Bucovina, fiind atent și subtil concepută de către diferitele echipe și scoli de samba politice ca un creuzet sinecuristic de studii și proiecte sinecurale, pentru sinecuroi și sinecurele, lipitori de afișe, mecanici de lift, cumetri, surori, nepoate și netoți, între două legislaturi, când se operează o rocadă discretă între garniturile de parveniți devotați cauzei, când se dă peste cap contoarul turistic, să iasă bine, să nu fie rău, să nu se otrăvească DJS, că și ăia sunt oameni devotați…
Ce fac ăia pe-acolo se vede inclusiv în statistici dar și cu ochiul liber, numa’ vreo 50 de metri mai încolo începe turismul adevărat în Suceava municipală, acolo unde domnesc dinozaurii care tocmesc din cuțite și păhară profilul turismului sucevean precum și cuiul de pus harta (normal, nu?), fischetele de păstrat bundițele și izmenele naționale, iile bărbătești, puse în clor sau în formol, ca să nu dea molia (care este un fluture!) în vremuri grele, de ciumă roșie sau de restriște neplanificată, neomarxiste sau, doamne ferește, AUR-ifer-legionare, care au și ei ițarii lor !
Ce vedem noi în acel spațiu care ar trebui să fie un for public, cu monumente de for public, cu o structură și o deschidere specifică unei culturi urbane coerente, care se revendică din civilizația urbană europeană, de factură romană și greacă?
Noi, turiștii, precum noi, tracii, vedem mai întâi renumita știmă răsucită în combinizonul ei de la Prelipca, știmă știm noi care, înghesuită meschin între nește tufe, cu câteva bulendre ce se cer a fi privite ca steaguri UE, știmă asexuată, conform noile orientări globale în materie de gen, cu plăcuța montată pe soclul de gips sau rigips sau sticlă de fibră sau fibră de sticlă sau sticlă pisată, din ceva, mă-nțelegi, care poate fi restaurat(ă) cu șpaclul!
Din plăcuța inscripționată cu câteva cuvinte bine simțite aflăm care este fața, ca să nu mai boncăluim și să ne adresăm greșit, cu slujbele de mort de la Ziua Națională… Ieșim din tufele în care se află știma, mergem mai jos și vedem, într-un colț, bustul unui fruntaș al Unirii Bucovinei de la 1918, cel mai fruntaș!
Cum au stabilt ei asta, singuri știu, cert este că vreo câțiva masoni de cartierul Obcini au stabilit ce și cum, cui să ne închinăm, cine a facut mai mult, noi să facem bine să punem coroane, tot de mort, restul ne explică ei la o televiziune pentru o regiune penticostală puternică…
Turism curat, ca lamura, dar noi mergem oleacă mai încolo și, în alte tufe, îl găsim pe rătăcitul domn Petru I Mușat, arătând cu degetul înspre un coș de gunoi sau înspre un bucovinean de pripas, adormit neregulamentar în zona de exclusivitate dintre tufe, așa:
Din rezerva sa de tufe domnul ne-ar putea spune povestea sa de după revoluțiunea din decembre 1989, când a fost luat cu tot cu soclu și aruncat pe la gunoaiele de lângă cetate, mai rău chiar ca oul închistrit, exilat pe-acolo din alte rațiuni de ipsos, anume până i se găsește un nou abțibild…
Statuia domnului cam încurca ploile pentru cârciuma altui Petru, anume Petru I. Lungu, care nu avea loc pentru terasa sa de răul acestui vetust domnitor, îmbrăcat ciudat, cine o fi fost el, chiar în buricul târgului! Au ieșit vorbe, cuvinte inferioare, cum era să stea ditamai statuia de bronz pe placa garajului subteran, ce arată ăla cu degetul, e frumos așa?
Așa că junele Petru I. Lungu și-a făcut terasa ezact cam pe unde fusese pusă statuia greșit de către comuniști, cârciuma se chema ”Oscar Wilde”, totul era legal, junele câștigase la un concurs de împrejurări, nici vorbă să fi fost tac-su la mijloc…
Însă când a fost cu referendumul „pentru familie” cel care, dacă ar fi fost validat, ne-ar fi pus în război cu progresismul LGBT (cred că mai este o literă acolo, îmi scapă, naiba mai știe…) Lungu senior, familist dar și creștin ortodox hotărât, a ieșit și a explicat cum a mers el și a votat DA, adecă pentru dușmanii LGBT, să fie familia tradițională, să fie genuri (nu cum zice Lufthansa acuma, că suntem toți asexuați, suntem ce vrem, numa’ să fim ce vor ei, LGBT-iștii…) și a mai zis domnul Lungu că abia l-a convins pe băiatul său, Petru I.Lungu să iasă la vot, bănuind dumnealui o lucrare pe la spate a ciumei roșii, cea mai perfidă dintre ciume!
Însă – atenție – un cetățean din Suceava l-a întrebat pe Lungu-senior dacă nu cumva există vreo legătură între numele cârciumii, Oscar Wilde, și o anume orientare a dramaturgului irlandez, care era homosexual, spre stupoarea nemimată a primarului…
Iară nu mult și, iaca, dacă mergi prin centrul Sucevei, nu mai este terasa cu numele homosexualului Oscar Wilde, o înfrângere, desigur, pentru popularul și progresistul curent LGBT…
Însă statuia lui Petru I Mușat a rămas proptită între tufele alocate, cine e turist adevărat îl găsește și acolo, dacă nu, mai întreabă un milițian… Se conturează, deci, prototipul de uz turistic al conceptului original de for public de tufă, cu monumente de for public dintre tufe, ca să fie loc și pentru gheretele modernizate, updatate, de shtetl galițian cu bogată ofertă turistică de produse tradiționale identic naturale sau cusute cu sula de făcut opinci ori lipite cu super-glue…
Nu s-a incheiat, deoarece Suceava are o ofertă turistică municipală deosebită! Mai mergi ce mai mergi, traversezi deșertul de găinaț de porumbel spălat trimestrial cu apă de ploaie și dai peste ce? Peste Curtea Domnească!
Nu vă potriviți, Curtea este acolo, sub protecția eco-bio a vegetației, turnul din fundal este al bisericii Sf. Dumitru, pietre sunt și aici însa le vezi doar când își mai face pomană domnul primar și trimite echipe de cosași odihnindu-se, să mai rupă pet-urile din plastic…
Unii au fost mai deștepți, pe la curțile lor domnești au găsit lucruri minunate, spade, practic surori gemene ale celei de la Topkapî, la noi se găsește ce se vede în poză, pet-uri, conserve, gunoaie…
Nici nu se poate altfel, din patru în patru ani iese tot domnul Lungu și ne asigură că din moment în moment stau să cadă pe noi fondurile norvegiene sau elvețiene, au făcut și desene, rezultă că va fi ceva acoperit, să nu ne plouă când vom face turism, poate să fie și ceva loc pentru mini-concerte, ziduri păstrate special pentru micționare, norvegienii ăștia sunt însă cam uituci, nici nu vorbesc limba română, pun și condiții, mai așteptăm…
Cum mai stăm cu turismul și cu activitățile recreative, în lumina concepției despre lume și viață a gauleiterului Ghitză?
Orașul ar avea și o zonă de agrement numită „Tătărași” care, înțelegem noi acuma, se cam duce la vale… La altă zonă de agrement tuflită ezact în zona inundabilă a râului Suceava, se lucrează în dorul lelii, așteptându-se, pesemne, momentul potrivit să se îngroape sub ape anumite studii de fezabilitate cu tot cu zona de agrement, în nuce…
Dacă la zona de agrement care va fi, dacă va fi, pe malul râului ajungi cumva, că se vede când mergi la bazar, la agrementul din Tătărași ajung numai riveranii (adecă vecinii, le-am zis așa ca să fie zis…) precum și koioșii care l-au proiectat și le-au și făcut fără mijloace de transport în comun, tot așa cum nu sunt mijloace de transport în comun ca să ajungi la Cetate, deoarece, să fie clar, și la țintirim dar și la cetate trebe să ajungi pe cont propriu, cu mașina sau cu dricul, nu e treaba primăriei să facă turism, afară de situația în care anumite concerte micționare trebe lăsate la Cetate, în șanț…
Poți să te zgârii, să-ți pui unghia în gât ca pițigoiul, dacă întrebi pe cineva de la TAS sau de la primărie, că cum se ajunge la cetate sau la locul de agrement cu mijloace de transport în comun, se uită la tine ca la un sol al diviziei LGBT, ramura tânără, de parcă le-ai face propuneri rușinoase sau nu le-ai face, iar ei le așteaptă…
Este de neconceput pentru dumnealor că orice utilitate devine in-utilitate dacă nu ai prevăzut și mijloacele de punere în executare curentă, a gândi depre turism că este doar un caz particular de hop-tsup-tsup și paradă de cai uriași, de „produs în Bucovina” expus politic, de două ori pe an în centrul orașului, urmând ca în intervalul dintre aceste expuneri să comanzi cașul maturat online, pesemne, înseamnă, totuși, a admite că bancul acela cu „de ce nu râde vaca niciodata” are un sâmbure de adevăr…
Asta face, analizând doar aspecte din dragul nostru municipiu care era cât pe ce să fie capitală culturală, pierzând la mustață competiția cu el însuși, ca situația turismului sucevean să fie acolo unde o indică statisticile – pe locurile 18-19-20, este loc chiar mai jos, numa să o țină marele gornist tot așa, cu anunțurile despre noi curse de avion, de ai zice că vin avioanele pline cu turiști și se întorc inapoi, că nu au unde se caza turiștii străini!
„Din numărul total al turiştilor, 98,7% au fost turişti români şi 1,3% turişti străini.”
”Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare înregistrat de structurile de primire turistică din judeţul Suceava în perioada 1.01.-30.04.2021 a fost 20,0%, mai mic cu 5,2 puncte procentuale faţă de indicele înregistrat în perioada similară din anul 2020 (25,2%).”
Citatele sunt din comunicate de presă ale INS sau chiar ale DJS Suceava…
Să nu ne mai ascundem după deget: această formulă clamată îndelung de către domnul Flutur și asociații săi, aceea că „Bucovina” (am pus, din nou, ghilimele pentru că el nu este, totuși, altceva decât președinte al unui consiliu județean și anume CJ Suceava, județ care a fost încropit, după război și după succesivele reforme administrativ-teritoriale, din restul de Bucovina, cea de sud, pe care ni l-a lăsat Stalin cel mai probabil din greșeală și cca o treime din zone ale fostului județ Baia precum și alte zone luate, la sud, de la alte județe…).. deci că salvarea zonei din marasmul economic, din coada clasamentelor, din siajul județelor Vaslui, Botoșani, Teleorman ar fi fost turismul, un fel de panaceu universal confecționat din lozinci, strigături&fâșcâituri, butaforie în care se includ și marile monumente istorice și religioase cu uriașa lor valoare simbolică deturnată în scopuri mercantile exclusive, s-a dovedit a fi quasifalimentară…
Locul 19-20 din clasamentele furnizate de INS este determinat, în primul rând, de incompetența celor care s-au erijat în manageri și administratori ai unui patrimoniu cu un uriaș potențial, foloasele turismului pentru comunitățile implicate într-un fel sau altul abia urmând să apară, de acuma înainte, prin alte politici publice, cu alți protagoniști recomandați de competență și bună credință.
Până atunci, pare o afacere asemănătoare cu renumitul pariu cu agricultura al lui Petre Roman sau cu mormanele de fiare vechi ale aceluiași… Orice altă interpretare va întârzia, fatalmente, ieșirea din impasul în care ne-au introdus, cu voia noastră, politrucii și ciocoii mai multor partide politice din cele ce sunt și cele ce mâine (încă…) vor râde la soare…
Însă noi cum râdem? Avem acest drept?
Se potrivește cel mai bine, ca alifia pe rană, reproducerea unor texte „lirice” ale unei susținătoare a domnului Flutur, o doamnă numită Maria Loghin – Suceava… Ortografia și gramatica textului este cea originală, însă din economia aceluiași text dar și din altele provenind de la aceeași autoare rezultă că mai degrabă numele este un pseudonim chiar al persoanei adulate, adică a domnului Ghiță, care, cu alte ocazii nu și-a ascuns talentul literar, care este după cum s-ar vedea mai jos… Adecă, așa cum potrivit unei anecdotici literare, Gustave Flaubert, fiind întrebat cine este, totuși, Madamme Bovary, să fi răspuns, simplu dar foarte profund: „Madamme Bovary c’est moi !”
Observați, vă rog, că toate marile teme, obsesii și clișee ale mitului turismului ca motor de dezvoltare a Bucovinei există:
„..aroma de slănină” (!!!)
„vin fiert, jumări”, subproduse ale acțiunii de tăiere specifică, de preparare a porcului, care ar fi altfel în Bucovina mentală a lui Flutur..
…tema diasporenilor care calcă totul în picioare, rup gardurile și vin acasă „de peste mări și țări”, ezact la Comănești, la balul gospodarilor dar și la CJ al PNL, în luna diasporei, acușica…
Alte teme recurente, care au dominat și domină discursul său politic, precum cel al iubitorului de Bucovina, ca meserie, posibil să fie trecută și în codul CAEN, trebe verificat…
Nu mai comentez, însă, dacă tot suntem la turism, să ne amintim cum în primul său mandat, domnul Ghiță a pus mână de la mână și i-a dat ordin unui anumit maître de cérémonie, același care s-a ocupat de scrierea cu oi și cu statuia de gheață a Elenei Udrea, să facă un Crăciun în Bucovina cu tăiere a porcului de Ignat, cu șorici, toate ale porcului de dreapta, cum s-ar prepara el în Bucovina butaforică a dumnealui, cu invitați din corpul diplomatic… Ceea ce s-a și făcut, cu porc cumpărat de un boier credincios, de la muzeu (nu dăm nume, a lucrat în interesul patriei!) și cu diplomați inclusiv din țări musulmane, care, nu-i așa sunt topiți după carnea de porc bucovinean, mai ales! Ca să vedeți că succesurile la turiști străini se pot vedea din mai multe unghiuri, inclusiv din unul ca acesta!
MARIA LOGHIN – SUCEAVA
I.
În frumoasă Bucovină
Cu aromă de slănină
De vin fiert și de jumări
Vin români de peste mări și țări.
Și în prag de sărbătoare
Vreau să vă fac o urare
Să vă luminați la minte
Că Nehifor nu-i cuminte.
Suceveni să nu uitați
Pe Flutur să îl votați.
Numai el este salvarea
Sufletul și alinarea
Bucovinei mele dragi…
II.
Frunză verde și-o lalea
Te votez pe dumneata
Gheorghe Flutur gospodar
Om harnic și plin de har
Ca să crape usl-iștii
Pnl și Psd-istii
Să-i trimiți la închisoare
Ca să nu mai vadă soare
Ardă-i focu de bandiți
Putori și parveniți
Care minciuni multe au turnat
Și ne-au băgat în căcat.
Numai ne-au impozitat
Ne-au mințit si ne-au lăsat.
*papândecă – carton asfaltat, un simulacru de material impermeabil, folosit cu precădere la acoperirea unor colibe și șoproane…Era un produs specific comunismului, ca și pufoaica rusească…
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI!
Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!
”unii citesc și adorm,
alții citesc și se trezesc…”
Redacția ZDB: Mugur Ciumică