”Etnii bucovinene” – o „antologie”,
de Ion Drăgușanul.
Secțiunea maltratată ”Rutenii din Bucovina”, sau cum se ia opera unui cărturar autentic, Dimitrie Dan, și se face din ea un sfârâiac!
Dar ați văzut, în acest sinistru spectacol al panaramei gâziste, că dumnealui se dedă, de mult timp, totuși, la genuri aparent inaccesibile condiției sale de răcan cultural cu proptea și derogare, însă ce nu face omul pentru un ban gross, cine mai bagă în seamă, cine mai citește mucede cărți stătute p’in biblioteci uitate, cine mai știe, în fond, ce e aia o antologie… Că important nu e să știi ce e, ci să o faci, trebe să fii doar inimos și bun organizator…
Deci domnul Gâză Drăgușanul nu glumea când emitea cugetarea:
„…antologie pe care, desigur, aş fi interzis-o ca fiind prost concepută (dovadă: nu au mai existat şi alte volume), dacă aş fi avut vreun cuvânt de spus…”
…căci el era un mare specialist în antologii, iscase câteva, urma să dea pe goarnă și altele, doar aspectele politico-ideologice și de cenzură îi mai ridicau ceva probleme, altfel, era un specialist, după cum veți vedea mai jos!
În aceste zile de zdruncinare, totuși, pentru statutul său de arendaș cu rentă viageră la peculiul pentru serviciu credincios de la Centrul Cultural Bucovina, domnul Gâză DrăgușaNul resuscitează, în diferite maniere, pe gazeta sa de perete, printre altele, și „antologia” sa intitulată „Etnii bucovinene”, de Dimitrie Dan, zice el!
Ba, ca să se dovedească de la început că îi este în praștie de reguli, de rigoare, de onestitate, dumnealui începe cu pagina de titlu:
…insinuând, aiurea și complet neprofesionist, deocamdată, că Dimitrie Dan ar fi scris, vreodată, un volum cu acest nume, ba, mai mult, că l-ar fi valorizat/personalizat (exemplarul de carte…) cu un autograf – „Spre amintire de la Dimitrie Dan” !
Este un avertisment sever asupra a ceea ce se va constata despre subcultura sa cronică care îl determină să întreprindă acte și fapte situate la limita dintre prostie și delict cultural, de confecționeur de fake-news-uri agreate, din cine știe ce motiv, doar de către stăpânii săi, cei care îl și plătesc, pentru scopuri care scapă percepției comune.
Încă din prefață, pre imbecilități tocmită de el însuși, Gâză Drăgușanul o ia pe arătură luându-ne maul, cu o afirmație ca aceasta:
„..Prieten al lui Nicolae Iorga şi prieten al lui Simion Florea Marian,
Dimitrie Dan a fost, ca şi Simion Florea Marian, un autodidact de geniu,
care a lăsat după sine o operă şi ştiinţifică, dar şi literară, în lucrările sale
studiul riguros beneficiind de expuneri literare, scrise cu mijloacele unui
prozator înnăscut…”
…dovedind, pentru a nu-știu-câta oară precaritatea sa intelectuală, valențele sale subculturale fugitive, de tractorist trecut ocazional pe la ”Ștefan Gheorghiu” sau poate nici pe-acolo, poate pe la vreo UM de infanterie, căci el nu omite (cel puțin așa rezultă din text…) că Dimitrie Dan este absolvent a două prestigioase universități – Teologia, la Cernăuți și Literele,la București, membru corespondent al Academiei Române…
Improprietatea termenilor utilizați este, însă, adesea, o marcă gâzistă pregnantă, el este tentat, de fapt, să se introducă, pe această cale, în cercul select al marilor oameni de cultură bucovineni, precum Dimitrie Dan, care, iaca, și ei sunt autodidacți ca și el, și n-au pățit nemica, ba dimpotrivă, insinuează el..
Dar iată cum își definește el antologia, un serviciu făcut, se înțelege, bietului Dimitrie Dan, neglijat „de ăștia”, cum ar rezulta din subtext, ba chiar din text…
Ei, și nici nu ne putem da noi seama cât de delicat a umblat el cu textele lui Dimitrie Dan, vai, iaca:
”…Reunind paginile broşurilor şi fasciculelor lui Dimitrie Dan într-o singură carte, am considerat că sunt necesare şi tot atâtea anexe, care să încheie fiecare „schiţă etnografică” şi cu mărturii inedite, dar şi cu câte un hronic mărturisit al numelor etnicilor care au trăit, de-a lungul veacurilor, în acest nord de ţară valahă a Moldovei, cum se spune şi în vechile urice, dar şi într-un document, scris în greacă de fiul legendarului Iaţco (rutean? armean?). Rareori, şi numai atunci când era absolut necesar, am intervenit, în aceste anexe, cu consideraţii proprii, deşi cartea lui Dimitrie Dan, odată reunită, pagină cu pagină, între doar două coperte merită analize atente, inclusiv asupra unora dintre temele luate de el îndiscuţie….”
În fine, concede el, într-un acces de bunăvoință, Dimitrie Dan (așa autodidact cum e, n.n….) este:
„… una dintre puţinele personalităţi culturale bucovinene autentice, care a văzut lumina zilei la Suceava (în 8/20.10.1856) şi care s-a învrednicit, doar prin operă, să ajungă membru corespondent al Academiei Române…”
…dând de înțeles și că la Academia Română se putea ajunge, atunci, și pe alte căi, nu prin operă, de exemplu, prin O.Z.U., cum ar fi…
Așa, ca între autodidacți de geniu, vezi bine…
Vom vedea, nemilos, și cum a intervenit dumnealui pe text, pe carte, pe toate cele, în încercarea sa de a comite încă o „antologie”!
Mai întâi de toate, să ne referim, repede, la intervențiile sale aparent minore, pe text, făcute dintr-un impuls greu de definit în limitele normalului comportamental, cel în care nu există vreun delir de etalare din partea autorului. Este doar o lapidară trecere în revistă a unora dintre aceste intervenții „minore” („…am intervenit, în aceste anexe, cu consideraţii proprii…”), așa:
Exemplul 1:
La Gâză Drăgușanul, intervenție neavenită, inutilă, și inoportună, în context, frizând falsul…
„..anume în dreapta, se află, în odaia lui de locuit, o laiţă, pe care stau cofele cu apă, sau şi un blidar foarte primitiv, de lemn, iar în stânga, vatra, numită „pic” (cuptorul), dinapoia căreia se ridică cuptorul, numit „horn”. Rar se află în casele Rutenilor o vatră de spijă, aşa numitul şparhat (de la nemţescul „Sparrherd”).”
La Dimitrie Dan fraza este:
„…anume în dreapta se află în odaia lui de locuit o laiță, pe care stau cofele cu apă sau și un blidar foarte primitiv de lemn, iar în stânga vatra, nurnită pic (=cuptiorul), dinapoia careia se rădică cuptiorul numit horn. Rar se afiă în casele Rutenilor o vatră de spijă, așa numitul Sparrherd…”
Este o modificare a textului printr-o pretinsă updatare a cuvintelor, după criterii arbitrare și complet neavenite. Rezultatul final este un text searbăd, lipsit de seva stilului inconfundabil al lui Dimitrie Dan, un excepțional cunoscător al culturii populare bucovinene, un fin cunoscător și utilizator de limbă română, în toate nuanțele sale bucovinene, lingvist și filolog impecabil…
Replica lui Gâză Drăgușanul, intervenția sa pe text (cum se va vedea, în continuare…) este, în final, un fel de referat, de dare de seamă a unui activist de partid aflat in misiune specială la căminul cultural din Mereni, un turnesol al subculturii sale cronice…
..cuptor, în loc de cuptior
..„șparhat”, introdus de Gâză Drăgușanul, care ar acredita, în acest mod, doar o versiune actuală a termenului nemțesc utilizat de Dimitrie Dan, care a circulat în forma indicată de către acesta și care a dat, în satele de pe Valea Sucevei, forma „șparhet”, cu un „e” deschis, specific local…
Nu era treaba lui Gâză DrăgușaNul să modifice textul original, nici aici și nici aiurea, poate să o facă și o și face sub patronajul Centrului Cultural Bucovina al Consiliului Județean al PDL, pe bani publici, însă ceea ce îi iese dumnealui din acest demers aproape hilar se cheamă, pre limba unei alte etnii bucovinene, „haloimăs”…
Exemplul 2:
…„flecăii”, uzitat și astăzi așa, sau ca „fleacăii”, conform Dimitrie Dan.
La Gâză Drăgușanul, peste tot, apare „flăcăii”, fără corespondent în text sau în vorbirea curentă și, dealtfel, irelevant.
Exemplul 3:
La Gâză Drăgușanul:
„Rutenii sunt conştienţi de sine şi se numesc „Rusine” („Rusini”), când însă voiesc să zică că sunt ortodocşi, în contrast cu Rutenii uniţi din Galiţia – dar şi de cei aflători în Bucovina – atunci se numesc „Valoche” („Valahi”), adică aparţinători de biserica românească ortodoxă din Bucovina.”
…în care este și greșită și complet neavenită utilizarea termenilor citați de Dimitrie Dan în lucrarea sa dintr-o limbă străină, cu diacritice, fără a le mai reda și în citarea de tip copy –paste cu elemente inovative, specific gâziste…
Dimitrie Dan, este limpede pentru orice minimă cunoaștere a operei sale, utilizează diacriticile pentru a oferi cititorului indicii utile privind pronunția în limba vizată dar și accentul în cuvânt, pe silabe, efect care dispare și nu mai are, de fapt, nici o însemnătate în copia de duzină a antologatorului raional Drăgușanul.
Exemplul 4:
La Gâză Drăgușanul, p. 251.
„..Femeile nu lucrează Vinerile şi în acele zile nu se vinde lapte, nici ouă din casă, căci altfel vacile stârpesc şi găinile nu mai ouă…”
La Dimitrie Dan, în text: „…căci altfel vacile sterpesc și găinile nu mai ouă…”
..adică devin sterpe, verbul, astfel cum este utilizat de Dimitrie Dan, are sens propriu și savoare literară, nu necesită update-uri, nu induce confuzii…
Exemplul 5:
…„patrare”, la Dimitrie Dan:
p.43
…și la Gâză Drăgușanul:
p.240
Dar el confundă, probabil, cu:
…care este (pătrar, n.n.) o unitate de măsură pentru lungime!
Încă o dată se relevă, penibil, inadecvarea sa, subcultura cronică dar și necunoașterea spiritului locului…
Pentru orice bucovinean, născut iar nu făcut, a confunda „patrarea” cu indiferent ce unitate de măsură a lungimii, altele, este semnul clar al „viniticului”, o altă denumire pentru „impostor”, un caz particular, am zice…
„..pătrări
pătráre f., pl. -ărĭ (d. pătrar 1. Mold. Pătrar, sfert: o pătrare de mămăligă (Sadov. VR. 1928, 1, 51). – Pop. pa-…”
pătráre, pătráre, s.f. 1. (înv. și reg.) măsură de capacitate pentru cereale (de un sfert de baniță); vas recipient cu această capacitate. 2. cantitate de cereale sau de lichide egală cu această măsură. 3. bucată mare de ceva. 4. (în loc.) de-o pătrare = în vârstă de patru ani.
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definiție pentru pătrare:
pătráre, pătráre, substantiv feminin
1. (învechit și regional) măsură de capacitate pentru cereale (de un sfert de baniță); vas recipient cu această capacitate.
2. cantitate de cereale sau de lichide egală cu această măsură.
3. bucată mare de ceva.
4. (în locuțiune) de-o pătrare = în vârstă de patru ani.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Pătrare (unitate țărănească de măsură a cerealelor)
DIMENSIUNI:
Înălțime: 35 cm (fără toartă)
Diametru partea superioară: 35 cm
Diametru bază: 28 cm
Dimensiunile sunt relative, nu sunt chiar standard, vasul seamănă, firesc, cu o doniță, numai că donița este pentru lapte, apă, este făcută în așa fel încât lichidele să nu curgă din ea, cu condiția ca să nu se usuce, caz în care vasul trebuie opărit..
Patrarea, este, precum se vede, o măsură pentru cereale, până prin anii 90 ai secolulului trecut încă mai existau bucovineni bătrâni care se refereau la aceasta ca la un obiect funcțional, pe care l-au văzut, au auzit, sau l-au și folosit…
Subliniem: „patrare”, așa cum scrie Dimitrie Dan! Nu „pătrar”, ”pătrare”, nu este vorba despre vreo omisiune, pur și simplu, ci despre necunoaștere și superficialitate, la Gâză Drăgușanul.
Exemplul 6:
Apoi, subliniem sărăcia care rezultă din omiterea diacriticelor, cum s-a arătat mai sus, eroare/oroare comisă din cine știe ce motive, poate tehnice (care nu îl scuză…) poate de limită a gândirii sale rezumate, poate, sau aproape sigur, rezultând din subcultura sa, care nu putea fi altfel la un absolvent de cursuri scurte, de instruire pe fugă, în case conspirative sau asimilate.
Iată, la Dimtrie Dan:
…iar la Gâză Drăgușanul, tern, fără diacritice, așa:
„..Tatăl se numeşte „tato”, „tatko”, „nenko” sau „gheghio”, maica
– „mama” sau „mamka”. Moşului îi zic „ghid” sau „ghidek”, iar moaşei
– „baba”, „babka” sau şi „moaşa”, strămoşului – „proghid”, strămoaşei –
„probabka”. Strămoşilor le zic, colectiv, „praghide”. Feciorul şi băietanul
se cheamă „sen” sau „hlop”, în diminutiv – „senok” sau „hlopeţ”, iar fiica
şi fata – „donka” sau „ghiuka”, în diminutiv – „donicika” sau „ghiucina”.
Fiastrul se numeşte „pasinok”, iar fiastra – „pacereţa”. Despre copilul
luat de suflet sau adoptat zic: „uzele ehoza, swoiiu”, adică: „1-a luat ca
al său”. Nepotul se cheamă „onuk”, nepoata – „onuka”, dar se zice mai
adese „nepit” şi „nepota”, iar strănepotului îi zic „praonuk”. Tatălui vitreg îi zic „neridnii tato”, mamei vitrege – „maciuha”…”
Quasihilar, chiar transcrierea aceasta minimală, inexpresivă, este afectată de greșeli care duc spre tehnica folosită la copierea textelor de către Gâză Drăgușanul, așa, de exemplu: „..strămoașei – probabka”, zice Gâză, în timp de la Dimtrie Dan este „prabábka”…
În mod indubitabil Dimitrie Dan a utilizat diacriticele pentru ușurarea lecturii, introducând, profesionist, indicii privind accentul silabei în cuvânt dar și cu privire la fonetica cuvântului străin…
La fel, Gâză Drăgușanul se hazardează să se dea specialist în baletul utilizării lui „g„ sau ”h” în limba ruteană, introducând indicii oțioase, acolo unde Dimitrie Dan, un foarte bun cunoscător al limbii rutene, nu ezită să sugereze valori apropiate de pronunția originală ruteană, cam așa:
„..chlop, in deminutiv : senok sau chlopeț…”, ”mamei vitrege: máciucha…”
…În timp ce la Gâză Drăgușanul este, verde, așa:
„..băietanul se cheamă „sen” sau „hlop”, în diminutiv – „senok” sau „hlopeţ”…
„…mamei vitrege – „maciuha”…”
Aparent inexplicabil, în realitate, noi știm că dumnealui, Gâză Drăgușanul, are opinii consolidate pe care le diseminează, uneori chiar foarte agresiv, aruncând sămânța vrajbei, cu puncte de vedere care seamănă izbitor, până la confuzie, cu cele ale iridentei ukrainene de partid și de stat, cam așa, dar nu numai:
„Cărturarul bucovinean Dimitrie Dan, care a scris, printre celelalte monografii ale unor etnii bucovinene, şi “Rutenii în Bucovina” (numai dogmaticii pseudopatriotismului nu vor pricepe că rusini, ruteni şi galiţieni înseamnă, de fapt, ucraineni)…” din:
Cele câteva exemple de mai sus nu epuizeaza gama erorilor/ORORILOR care grevează puternic asupra pretinsei opere publicistice a impostorului Gâză Drăgușanul, există și altele, mai grave, despre care vorbim mai jos.
Dumnealui introduce, doct, câteva note de subsol, acolo unde el însuși pare să aibe îndoieli pe care le înlătură, cam așa:
pag. 263 „Etnii bucovinene”:
„…persoanele cele mai însemnate din sat: boier, posesor, preot, învăţător, ba chiar propinator, (4) etc.”
(4) Fabricant de rachiu – n.n.
Dar „propinator”,după toate dicționarele germane, înseamnă nu „fabricant de rachiu” ci cârciumar, cel care are o propinație, ”prepanație” sau „pripanație”, binecunoscut așezământ de pierzanie a banilor și a sufletului, cu o încărcătură peiorativă încă vie, până hăt încoace, prin anii ’90 ai veacului XX, în Bucovina…
propináție, propináții, s.f. 1. (înv.) comerț cu băuturi alcoolice. 2. (reg.; în forma: prepinație) cârciumă.
(Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme)
Dreptul de propinație a fost, inclusiv în Bucovina, un drept complex, cu un conținut pe măsură, transpus în raporturi sociale care nu pot fi epuizate într-o propoziție sau o frază…
Acest drept includea și acela de a permite propinatorului să producă, în regie proprie, rachiu, însă principalul atribut corelativ al acestui „drept” era cârciumăritul, care a atins, în Bucovina și în Maramureș, cote paroxistice, generând reverberații sociale încă vii în mentalul colectiv…
Iată de ce nu este vorba doar despre o simplă greșeală, una din numeroasele care pătează „opera” gâzistă, este vorba despre o eroare gravă, care denotă nu numai necunoașterea contextului, altfel foarte bine sugerat de către Dimitrie Dan, ci chiar o apetență pentru frivol ca decorațiune esențială a notelor și comentariilor sale, după cum însă se va vedea…
Propinația și dreptul corespunzător a fost privit, în Bucovina, în primul rând ca un drept de cârciumărit…
Iată, mai jos, cum descrie Elena Crețan în excelenta sa monografie „Putna de altădată – Monografie etnografică și folclorică”, editura SIMETRIA, București, 2000, chestiunea propinației, astfel cum este ea cunoscută în Bucovina ( și la care se referă și Dimitrie Dan, cu naturalețea cunoscătorului) :
„Tot înainte de 1900 a mai avut o crâșmă evreul Dolberg care știa să-i atragă pe putneni cu băuturi „alese” ambalate în sticle frumoase, aduse „din altă țară”,- așa zicea el. Acestea aveau etichete cu litere aurii scrise într-o limbă necunoscută. Una din fetele din sat, fiică de țăran, care lucra cu ziua la cârciumar a mărturisit mai târziu că a tras cu ochiul când erau dezlipite etichetele de pe sticlele golite și lipite pe altele pe care negustorul le umplea cu băutură meșterită în casă, punându-le dopuri învelite cu spoială (staniol) și așezate pe raft, pentru vânzare. Omul putea lua băutura și pe datorie, iar dacă nu aducea banii la timp era obligat să depună ca „zălog” (amanet) un obiect de valoare care la nevoie să poată fi vândut. Datornicul preda de obicei un suman, un cojoc, o scoarță și altele. Toate trebuiau să fie noi. Când era cazul, îi da mână liberă negustorului să vândă obiectul. Acesta fixa el prețul. Vânzarea nu se făcea de față cu datornicul.
După primul război mondial s-au înmulțit crâșmele. Evreii: Pereț, Aron, Caimuț și alții și-au deschis crâșme în locuri potrivite care le aduceau venituri frumoase.
Crâșma se numea pe atunci „prepanație”. Oamenii ziceu: „mă duc la prepanață ca să-mi dee viață. Mulți putneni și-au „băut mințile” la această cârciumă, rămânând fără pământ….” (p.66-67)
„Propinatorul” era, deci, cârciumarul…
Cât de importantă era instituția propinației, consecințele sociale, economice, nu trebuie explicat de către un necunoscător, într-o notă penibilă, de subsol…
Ar fi fost o probă de minimă inteligență să lase lucrurile așa cum au fost scrise de către Dimitrie Dan, foarte clare, lipsite de echivoc, dealtfel.
Însă erorile/ORORILE nu se opresc aici, cele mai importante abia urmează!
La pagina 267, la Gâză Drăgușanul, „Etnii bucovinene/Rutenii din Bucovina”, cu nota de la subsol care ar explica cuvântul folosit de către Dimtrie Dan:
Iată cum apare la Dimitrie Dan în text, la pagina 71 din
…fără nici o trimitere la note de subsol, veți vedea de ce…
Observăm această probă de superficialitate și atitudine frivolă, în nota obișnuită a „autorului” Gâză DrăgușaNul, un expert în lucrul după ureche, în ipoteze la plesneală, în miza excesivă pe un prezumptiv simț al limbii, pe care însă nu l-a dovedit niciodată!
Ar fi, zice dumnealui Gâză Drăgușanul, astfel: „vedele” = prezențe, înfățișări, vederi!
Nu numai atât, ca să o aducă din condei, cât de doct poate să pară el, modifică și textul lui Dimitrie Dan:
„…vedele de plata a datoriilor sau cametelor zilele…”, zice Dimitrie Dan
„…vedele de plată a datoriilor sau carnetelor zilele de…”, la Gâză Drăgușanul, ca să poată forța și introduce fantezia sa din nota de subsol!
Deși există un sens logic inclus în textul lui Dimitrie Dan, el comite fără să clipească acest delict de a modifica și sensul frazei, după ce a modificat sensul cuvântului, pentru că:
VADEÁ, vadele, s.f. (Înv.) Termen de plată; scadență, soroc. – Din tc. vāde.
Dicționar: Dicționarul explicativ al limbii romane – DEX ’98
VADEÁ s. v. scadență, termen
Dicționar: Dicționar de sinonime
vadeá s. f., art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl. vadéle
Dicționar: Dicționar ortografic al limbii romane
vadeá (-éle), s.f. – Scadență, soroc. – Mr. vadea. Tc. vade (Șeineanu, II, 374), cf. alb., bg. vade, sb. vada.
Dicționar: Dicționarul etimologic roman – DER
Iată, pentru a înlătura orice dubiu, cum apare în
Tiktin, Hary: RUMÄNISCH-DEUTSCHES WÖRTERBUCH von Dr. H.TIKTIN, BUKAREST, STAATSDRUCKEREI, 1924, III, pag.1706
…foarte clar, chiar cu grafia „vedeaua-vedele…”, ca la Dimitrie Dan, la care nu există nici o umbră de îndoială și nici un fel de confuzie indusă!
(notă autor – nu există, din păcate, acest volum din H. Tiktin în format digital, reproduc imaginea de mai sus de pe un volum în format print, pentru valoarea sa, mai ales pentru capacitatea de a tranșa o falsă dispută, creată în conformitate cu prescripția despre pacientul care aruncă o piatră și 10 …etc…)
Subliniez, din nou, claritatea exprimării la Dimitrie Dan, care, menționând și cametele, cum s-a arătat mai sus, dezvăluie sensul propriu al cuvântului „vedele”, mai puțin pentru domnul Gâză Drăgușanul, desigur…
Ajungem și la chestiuni de fond, cum ar fi:
Coperta fascicolei reproduse de Gâză Drăgușanul ca fiind modelul de baza, fără precizări de amputare, de ajustare, fie și în maniera sa inconfundabilă…
Aceasta este identică, fizic, cu exemplare de carte aflate încă în circulație, pe piața de carte:
…precum și a următoarelor precizări, cu privire la conținutul cărții, pe site-ul anticariatului pe care s-a vândut
„…CU 1 FIGURA IN TEXT SI 9 STAMPE
COPERTA ORIGINALA BROSATA
LIBRARIILE SOCEC & CO
44 PAGINI + 9 ILUSTRATII…”
Ceea ce este riguros exact, fascicola publicată sub egida Academiei Române având și o impecabilă ținută grafică, un adevărat standard în materie. Iată și cuprinsul publicat la finele lucrării:
Răsfoind însă simulacrul de carte reprodus absolut penibil de către Gâză Drăgușanul constatăm că:
– lipsește figura din text (la pag. 40, în lucrarea publicată impecabil de către Academia Română, Anale, Memoriile Secțiunii Literare, Seria II, Tomul XXXV, 1912-1913), aceasta:
cu detaliile din textul explicativ!
Iată și cuprinsul întregului volum, din care rezultă numărul de pagini al fasciculei ”Rutenii din Bucovina”
Lipsește din simulacrul de carte maltratat de catre Gâză Drăgușanul, deci, imaginea casei rutene (schița) însă mai lipsesc și cele 9 ilustrațiuni, menționate după cum s-a arătat mai sus, inclusiv pe exemplarul de carte reprodus de către falsificator, de la finele fascicolului original!
Poate din motive tehnice, să zicem, ceea ce nu îl scuză, deoarece nu acesta este motivul!
După cum se vede aici, pe site-ul (dar nu numai!) Centrului Cultural Bucovina, Gâză Drăgușanul știe și poate reproduce imaginile din lucrarea originală, astfel cum a fost publicată:
https://centrulculturalbucovina.ro/portul-popular-ucrainean-in-bucovina/
…fără a indica însă sursa, după năravul său cel prost!
Persistă îndoiala, dacă nu cumva procedează așa ca să aibă o bază de date furate, imagini pe care să le poată plasa/manipula, în funcție de un algoritm care ne scapă, nu-l putem încă defini sau identifica…
Lipsește și cuprinsul, în mod cu totul ciudat, simulacrul reprodus de dumnealui și introdus în așa-zisa antologie ”Etnii bucovinene” se termină brusc, la pagina 278, cu „Proverbe rutene și o liturghie cu vrăji” după care încep „anexele” sale, despre care este obligatoriu să vorbim!
Comic este că mistificatorul Gâză Drăgușanul a sărit nonșalant peste trimiterea din pagina originală, din nota de subsol, fie că nu-i înțelege rostul, fie că nu a putut să o reproducă, dovedind că nu are probleme numai cu caracterele gotice.
ATENȚIE, însă:
Textul reprodus, așa cum l-a „antologat”, nu corespunde celui original, respectiv celui din cuprinsul opului original la care se raportează, și nesimțit și airea!
Capitolele XI și XII din lucrarea originală, respectiv :
XI. Servitorii la Ruteni, p. 68
XII. Dreptul piimântului la Ruteni, p. 69…
…lipsesc la încropela lui Gâză Drăgușanul, vedeți cum apare cuprinsul la întreaga „lucrare” Etnii Bucovinene, în secțiunea care ar trebui să le includă:
…unde se sare, după „Dreptul de familie la Ruteni”, direct la ”Dreptul de comerț la Ruteni”, cu omiterea celor două capitole din lucrarea lui Dimitrie Dan!
Nu se poate ști, pre cât este omenește posibil a interpreta, ce anume îl animă pe dumnealui, impostorul Gâză DrăgușaNul, când utilizează asemenea proceduri neobișnuite, contraproductive și distrugătoare, chiar, ale celor mai bune intenții…
În sfidarea oricăror norme de editare, accesibile tot pe același internet de pe unde își fură dumnealui productele principale, spre a le vopsi, precum vopsesc hoții caii, înainte de a-i duce la obor…
Toate artificiile evocate mai sus contribuie la maltratarea lucrării originale, de nerecunoscut, pe fond, în simulacrul de carte a sa, un surogat, un rebut nociv, inutilizabil pentru oricine ar dori sa citească valoroasele lucrări ale marelui om de cultură, român bucovinean, Dimitrie Dan!
Însă peste tot în șa-zisa antologie, între lucrările reproduse în aceeași manieră deficitară și falsificatoare, pe fond, ceva și mai nociv dă lovitura de grație: introducerea unor „anexe” care îndeasă printre semnele lucrărilor originale considerațiuni stupide și tendențioase ale plagiatorului Gâză Drăgușanul, cum este acest capitol, perfect stupid și inutil dar nu inexplicabil, de la finele variantei sale din ghiveciul încropit în „Etnii bucovinene”, respectiv ”Hronicul mărturisit al numelor rutenești din Bucovina”, de la pagina 279!
În această stupidă și perfect inutilă completare introduce prin copy-paste părți din lucrări colaționate tendențios, liste de nume proprii astfel cum se află ele în, de pildă, lucrarea cu valoare strict documentară ”Moldova în epoka feudalismului”, publicată la Chișinău.
Unele nume proprii, absolut fără nici un criteriu indicat, fără considerente teoretice în susținere, le transcrie cu majuscule și cu aldine, sugerând, în stilul său de topor&bâtă culturale, că sunt nume rutenești, tranșând, în același stil al iridentei ukrainene postsovietice, o falsă problemă aruncată pe piața culturală pentru a justifica anumite pretenții și aserțiuni de gâgă, abordate în literatura de specialitate românească de mult timp, cu mijloace științifice care depășesc cu mult nivelul de înțelegere al savantului de internet, mereu ițit din ospicii care îi sunt nefavorabile…
Această zisă „anexă”, ca și toate cele din cuprinsul lucrării intitulate nefericit „Etnii bucovinene”, începute cu un fals (pagina de titlu cu „autograful” lui Dimitrie Dan…) pune marca definitivă pe o încropeală de duzină, o colectă de bazaconii și deturnări de sens, un fals cultural de doi bani, comparabil cu acela al binecunoscutei „spade” a lui Ștefan cel Mare, ”…practic sora geamănă a celei de la Topkapî…”
Având în genă același morb al FURTULUI și al DISTRUGERII, al lipsei de valoare ca unitate de măsură a imposturii sale nucleare, PRETINSA ANTOLOGIE face și un mare deserviciu unei idei absolut decente, aceea a reeditări unor lucrări esențiale pentru cultura unei zone a României cu un destin și tragic și dramatic, cu oameni de cultură – cum este Dimtrie Dan – rămași necunoscuți pentru tânăra generație, pentru care vectorii culturali recunoscuți, cum ar fi universitatea dar și muzeul, pretins „al Bucovinei”, autoritățile culturale pendinte de CJ al tuturor partidelor, nu au întreprins nimic semnificativ, unele dintre ele cheltuind banii publici pentru a umple buzunarele unor escroci de duzină, cu probleme la despărțirea în silabe sau cu alte probleme de interpretare a textelor consultate, rar din dicționare și adesea numai de pe internet, ca panaceu universal, de cultură de display de smartphone și de invectivă, ca lubrifiant cultural la starea de necesitate, când nu se mai biruie doar cu derogarea.
Până la urmă, despre cine vorbim?
Despre același „autor”, MARELE GURU al Bucovinei, ion drăgușaNUL, care a scris o carte despre Rădăuți cu o copertă pe care se lăfăie o imagine a Cernăuțiului !
Nu e nici o greșeală, nici o întâmplare, și pe copertă și pe blogul său (…ca o gazetă de perete) această imagine este atribuită cum vedeți:
…iar pe blog, ca să fim siguri, așa:
…care este de fapt:
Die Landeshauptstadt Czernowitz in der Gegenwart, von Rudolf Bernt
Landeshaupstadt Czernowits…
http://austria-forum.org/af/Bilder_und_Videos/Kronprinzenwerk/20.dt/5
Credeți că este un demers inutil? Unul plictisitor?
Poate că da!
Însă o demonstrație a modus operandi a întregii găști care au piciorul pe gâtul culturii sucevene, pretins bucovinene, pentru uz propagandistic, este necesară și utilă, ori de câte ori beneficiarii, publicul lor țintă, au nevoie de explicații și de repere corecte.
Încă mai sunt de discutat lucruri la care nu se așteaptă, chiar mai grave, se va face, dacă publicul se va dovedi interesat.
Să mai zicem și din drâmbă câte ceva, de rânză, pentru cel mai mare IMPOSTOR-INFRACTOR și PLAGIATOR-FALSIFICATOR plătit din bani publici, MISTIFICATORUL istoriei României (nu doar al Bucovinei), Ion Drăgușanul, născut Gâză în Merenii de Salcea, angajat ca și consultant artistic fluturistic la Centrul Cultural ”Bucovina” al CJ al PDL Suceava și proprietarul fantomei evazionisto-culturală ”Bucovina Viitoare” cu sediul în Suceava, str. Mărășești, nr. 31, bl. A9, sc. B, et. 1, ap.5 – locul de unde ar trebui să emită în ethernet, după ora 16,30, trompetistul detracat al presei de șantaj diferite sonete și ode, revizuite la serviciu, pe tain public, adresate vremelnicilor monomaniaci la ale căror bideuri politice a colaționat, translatat, pertractat, achiesat și subcontractat (se subînțelege și …încasat) în cele peste 100 de făcături de cărți cu care se laudă delatorul.
Întrebări cheie pentru procurori: Câți bani a făcut Ion Drăgușanul din vânzarea cărților? Unde sunt fiscalizați banii? De ce ANAF-ul nu a controlat niciodată fantomele – editura și asociația culturală Bucovina Viitoare?
Ca să nu uităm cine era Ion Gâză Drăgușanul la venirea în slujba banului public extra-large din cultura Bucovinei, iată CV-ul, de râs, la vârsta de 46 de ani, al impostorului ce s-a autointitulat arogant Mercenarul Negru al județului Suceava:
Așadar, până la Revoluție (mai mult de jumătate din viața sa), impostorul-plagiator a scris o singură cărticică mică de poezie (aia de care scriu toți care au depresie cumulată cu toxiinfecție intelectuală, premiindu-se singuri) intitulată ”Vînare de urși”, iar începând cu 1997 înființează editura-mafiotă Bucovina Viitoare, unde ”fără suport financiar” dar pe ”cheltuiala subsemnatului” împreună cu Gavril Mârza – n.n. președinte PSD (asta e bună tare…!!!) reușește, la cca. 45 de ani, performanța politică-umilitoare să aibă în portofoliul public-privat-evazionat niște cărți obștești, 2 volume de poezie și 3 de proză, fără valoare culturală certă.
După ce părăsește PUR-ul lui Felix Motanul și firma de cârnați a deputatului liceal Sandu Alecu (faliment PD), unde era consilier de presă (și asta e bună tare…!!!), susținut și de Țiți – proaspăt PSD – devine brusc angajat la stat (referent, fără studii, la Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare aflat în subordinea CJ-ului lui Gavril Mârza – plătitorul ”împreună” de cărți, ziare, ceafă și rachiu dublu la Gloria), iar începând cu 2000 (sub mandate PSD) și până în prezent (sub mandate PDL-PNL), IMPOSTORUL CULTURAL, mercenar fără studii, începe să se laude cu peste 100 de ”făcături de cărți” publicate în 20 de ani, adică circa 5 cărți pe an de individ fără studii – mai ceva ca Eminescu, Hașdeu, Iorga, Sadoveanu, Arghezi, Creangă, Călinescu (2,5 luni pentru o carte – scris, scremuit, iar scris, transcris, corectat, prefațat, editat, legat, încheiat, licitat, atribuit, tipărit, lansat, catering și ”pertractat”, distribuit etc.) – făcute la comandă, cu referat de necesitate (vizat de șantajatul Coșneguță) și tain public, devenind, în ultimele trei decenii, cel mai mare șantajist de presă și escroc cultural din istoria Bucovinei.
Precum ziceam, și din drâmbă câte ceva, de rânză, pentru-o Gâză:
Sonat, I (unu)
Afara-i zloată, frunză negreblată,
Și comandanții dau în noi cu stickuri
Iar eu pun delațiuni, în roase plicuri,
Când într-un mail încape viața toată…Pierzându-mi timpul meu cu dulci nimicuri
N-aș vrea ca cineva la ușa mea să bată
Că și așa de CNSAS zic unii, iată,
Pe nas să-mi scoată anumite ticuriNote clasificate, așezate-n vrafuri
Că cine dracu’ le mai ține minte,
În alfabetice, clasificate straturi…Deodată simt un interes fierbinte
Teancuri de bani, duioase sfaturi
Și-o derogare nouă, ca mai înainte…
Dar și pentru artistul Andi Drăgușanul, născut Andrei Teodor din sămânță de rățoi mondial, cel cu buzunarele pline de amfetamine și bani virtuali, mictcoin, obținuți prin micționare, la, și pe, Cetatea de Scaun a lui Ștefan cel Mare și Sfânt…
Cățeluș cu IQ de fleț
Tac-tu fură din coteț!
Noi l-am prins cu rața-n gură
Alții îl plătesc că fură…
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI!
Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!
unii citesc și adorm.
alții citesc și se trezesc…
Pentru alte câteva informații despre impostura și activitatea Clanului infracțional Drăgușanul Click pe link-urile de mai jos:
ION DRĂGUȘANUL, INSTIGATOR LA AUTONOMIA ȘI SECESIUNEA BUCOVINEI
ETNII BUCOVINENE” – O „ANTOLOGIE”, DE ION DRĂGUȘANUL
COTA ȘTIINȚIFICĂ A SCRIITORULUI MAFIOT ION (GĂZĂ) DRĂGUȘANUL
ȘOVĂIELNICII SUVERANI AI BUCOVINEI DE IERI ȘI DE AZI
CINE E DRĂGUȘANUL, ION? 44 PROBE DE IMPOSTURĂ
SPADA LUI ȘTEFAN CEL MARE SAU …CONTRAFACEREA DOCTORILOR IN ISTORIE
HERALDICA LA CJ SUCEAVA AL PSD/PNL&USR
CINE SAU CE L-A UCIS PE IPS PIMEN ACUM UN AN, ÎN AFARĂ DE KOVID?
Redacția ZDB: Mugur Ciumică