SPADA LUI ȘTEFAN CEL MARE sau …contrafacerea doctorilor în istorie, totul pentru front, totul pentru decorație!
(o interpretare-capcană, simplistă, ca să nu se teamă barosanii, adecă cei ce fac contrafaceri din baros!)
La nu mai puțin de patru ani de la comiterea faptelor, autorii au a se mângâia cu gândul că, deși nu le-au ieșit chiar toate punerile la cale (cum se întâmplă, nu-i așa, cu toate marile proiecte…) ceva-ceva tot s-a întâmplat: muzeul a fost înălțat în grad, a fost decorat …
„..Președintele României, Klaus Werner Iohannis, a conferit Muzeului Bucovinei Ordinul „Meritul Cultural” în grad de „Comandor”, Categoria E-Patrimoniul cultural național. Evenimentul a avut loc miercuri, 15 ianuarie, la Palatul Cotroceni, de Ziua Culturii Naționale. Trebuie precizat că președintele țării i-a înmânat decorația directorului Muzeului Bucovinei, Emil Constantin Ursu….” 16 ianuarie, 2020.
…precum și alte efecte colaterale de bine, despre care vom mai aminti, în pofida obstrucțiilor și lucrăturilor și mârâielilor unor nenumiți, cum ar zice arendașul culturii sucevene, Ion Gâză DrăgușaNul care nu au permis, de exemplu, ca anumiți oameni de stat, KWJ însuși, să-și facă o poză cu, practic, sora geamănă a spadei aflate la muzeul Topkapî, ba chiar și alții, poate unii gauleiteri, să le fi făcut în ciudă maximă și mănăstirenilor de la Putna, care nu-știu-ce le trebuia, dar s-au ales cu prima copie oficială a spadei, cea obținută de Năstase de la Erdogan, în 2004, pe care a și pupat-o dumnealui, electoral, însă nu i-a folosit la nemica, deoarece a venit, cum-necum, păgânul kior și l-a băgat la mititica, iar spada, iaca-na, era cât pe ce să ne facem poză cu sora ei geamănă, au fost ceva probleme, dar le vom rezolva noi…
Că, dacă lucrurile ar fi mers conform planificării, credem noi, toate armele, toate gradele, s-ar fi bucurat la timp, adecă cam prin 2018, nu mai așteptam atâta, să se răcorească prostimea, să se prescrie, altele…
(a se observa:domnul Ursu este oarecum neclar pentru că s-a mișcat repede, cautând decorația de ouă de aur! Domnul KWJ pozează marțial, demn, ca și cum ar fi înghițit pe vecie spada, sau, mai plauzibil, cu mâna dreaptă ca și cum ar ține spada, sora geamănă, căci el nu se putea poza cu o copie! Expresia feței este elocventă: Über alles, mă, ’tu-vă-muma-n …etc.)
Paranteza la introducere, de încălzire, mai jos:
Spada de la muzeul Topkapî…
…și o copie oficială, obținută de la statul turc.
Numărul acestor copii „oficiale” capătă proporții inflaționiste… Nu se pun, totuși, la număr, contrafacerile dar și copiile din R. Moldova! Ceea ce îl veselește foarte pe un anume turc, am uitat cum îl cheamă…
Cam așa, cu precizarea că anecdotica în materie este fabuloasă ca însăși spada la care se referă… Un fost prim-ministru moldovean, cel ce a obținut prima copie a spadei pentru țara sa, a declarat presei că a dormit câteva soamne, corespunzătoare unor nopți istorice, cu copia spadei lângă el, la cap, cum ar fi, de frica hoților și a manoperelor delictuale ale celor geloși pe statalitatea R. Moldova… Iaca, la noi:
Altfel, domnul Năstase care nu este un om nici prost, nici hâcleano-tălâmb, pupă o copie a spadei lui Ștefan cel Mare, cel mai degrabă, în scopuri electorale…Cât i-a folosit, s-a văzut!
Detaliu important: copia obținută prin merituoase eforturi dilplomatice de către Năstase a fost expusă la MNIR, apoi a fost donată, printr-un act oficial, MĂNĂSTIRII PUTNA, acțiune lăudabilă și cu un anume rol, poate, în cele ce s-au întâmplat, mai târziu, în 2017, cu o anumită contrafacere de gen !
…APOI TRECEM MAI DEPARTE:
La începutul lunii august 2017, în cadrul, zice-se, al pregătirilor pentru Centenarul Unirii Bucovinei și al Marii Uniri de la 1918, în general, după o minuțioasă pregătire de „artilerie” media, avându-l ca principal protagonist pe seraficul domn Ursu, nu atât mercenar cât mai mult merceolog al culturii mari din Bukowina, a fost lansată în spațiul public – zbang! – „surpriza-surprizelor”, (citat din domnul Ursu…) vestea scoaterii la lumină și a expunerii unei a doua „spade” originale, care să-i fi aparținut lui Ștefan cel Mare, a doua, prin raportare la cea aflată la Topkapî, în țară străină, la păgâni, deci, care refuză să ne-o înapoieze, dar însă noi, iaca, am pus mână de la mână și am găsit, nu o copie, ci pe, practic, sora geamănă a celei de la Topkapî, sâc-sâc!
Dar insinuare fină:
…deoarece soră geamănă – soră geamănă, însă să se știe, a noastră spadă este mai adevărată, pentru că are dimensiuni potrivite pentru marele domn, care era, nu-i așa, ceva mai înalt ca Dany de Vitto dar ceva mai scund decât Emil Boc sau Balan Ion, cum era el să manevreze așa un săbioi precum acela de la Topkapî, cu o lungime de cca 130 cm., dvs. vă dați seama, îi ajungea garda spadei până la musteață, feri, doamne???
Toată presa de tablă s-a inchinat plină de evlavie, domnul Ursu a mai plusat și cu o garnitură la menu-ul principal, adecă două tunuri din vremea lui Ștefan cel Mare aflate la un muzeu din R.Moldova, cine știe, poate chiar mărețul domn mic de stat să fi stat cu spada sculată în mâini și să fi ordonat: Foc,bre! Vă ordon treceți Prutul în sens invers, că vă tai capu’ la toți, cu aiastă spadă, practic sora geamănă…etc.!
Aceste tunuri urmau să vină și ele, să prindă expoziția itinerantă chiar pe drum, dacă nu la Suceava, apoi spre Iași, apoi spre București, la mitici, apoi la Alba-Iulia ca să finis opus coronat, bade!
Click AICI! Misterele unei spade a marelui voievod Ștefan cel Mare
„Potrivit lui Emil Ursu, arheolog de profesie: „…Această spadă reprezintă o noutate absolută și o surpriză foarte plăcută, deoarece din acest moment putem vorbi că în România există o spadă a marelui voievod, cunoscută și datată cert”, a spus directorul muzeului din Suceava.
El a adăugat că această descoperire arheologică a fost făcută publică încă din anul 1980, dar fără a se prezenta și o fotografie a artefactului. Această redescoperire ne aduce în față și o nouă ipoteză de lucru: una dintre spade poate fi cea oferită de Papă, iar cea de a doua o copie făcută de meșterii armurieri italieni (la cererea voievodului, ce nu dorea să stropească cu sânge sfânta sabia), sau marele voievod a comandat două exemplare identice, spre a se asigura de faptul că are la îndemână o sabie ascuțită atunci când pornește la război, împotriva celor ce calcă pământul creștin al Moldovei. Și astfel, la Alba Iulia, în An Centenar, vom avea sabia voievodului sfânt Ștefan cel Mare…”
„Cu lamă dreaptă şi două tăişuri, braţe drepte sau uşor curbate spre lamă, cu o lungime de cca. 110 -130 cm, este atestată prin descoperirile arheologice, prezenţa ei în scenele cu militari de pe frescele bisericilor moldoveneşti ridicate şi pictate în parte în timpul domniei voievodului şi de o serie de izvoare scrise. Astfel, acest tip de armă este confirmat de spadele descoperite la Tg. Neamţ, la Deleni (jud. Iaşi), la Cetatea Neamţului, sau de cele pictate la biserica din Bălineşti”, precizează, în lucrarea sa „Armamentul din dotarea oastei Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare” Carol Konig. (de la MNIR, n.n.)
…dar și, atenție la detalii, invidii ușor vicioase de la frații de peste Prut, care însă știu mai multe decât părem a ști noi:
Click AICI!Radio Chișinău – Spada originală a lui Ștefan cel Mare expusă în premieră la Muzeul Bucovinei din Suceava
”Spada este practic sora geamănă a celei cunoscute de români de la Muzeul din Topkapî. Spada a fost descoperită la sfârșitul anilor ’70 într-o locuință din curtea domnească din Vaslui. (…) Ca atare, această spadă reprezintă o noutate absolută și o surpriză foarte plăcută, deoarece din acest moment putem vorbi că în România există o spadă a marelui voievod, cunoscută și datată cert”, a arătat Ursu. El a adăugat că această descoperire arheologică a fost făcută publică în 1980, fără a se prezenta o fotografie.
Ursu a subliniat că exponatele sunt originale, cu excepția a două copii ce reprezintă o cădelniță și tetraevangheliarul de la Humor ale căror originale se află la Mănăstirea Putna…”
„Emil Ursu a precizat că Muzeul Bucovinei a plătit prima de asigurare pentru aproximativ 150 dintre piesele expuse. Acestea au fost asigurate pentru aproximativ 90 de milioane de euro.”
…cercul se închide așa: (vezi cele două comentarii la sfârșitul articolului…)
Click AICI! NewsBucovina – Premieră la Suceava: O sabie a lui Ștefan cel Mare va fi prezentată pentru prima dată publicului în cadrul expoziției „Ștefan cel Mare-din istorie în veșnicie”. Ursu: Este surpriza-surprizelor!
Cele două comentarii, mai exact comentariul de pe un forum de discuții făcut, surprinzător, de însuși managerul Muzeului Bucovinei, angajând răspunderea fermă nu numai a sa dar și a instituției despre care se presupune că o reprezenta, livrează o garanție suplimentară că sora geamănă, de-acum expusă la muzeul Bucovinei, este autentică și mai multe nu! Lăsăm că marele manager aproximează anul, te mai pui, colea, pentru atâta lucru?
Expoziția itinerantă, marea lovitură de imagine a Bukowinei în concertul popular dedicat Centenarului are și un catalog, este elementar, dear Watson, cum altfel?
…cu detaliile bulversante care au pus pe jar publicul, comunitatea științifică și concurența:
catalog, pagina 118
Rețineți și formularea dintr-o limbă română mai de la dosu, adecă:„…lama are analogie cu cea a spadei moldovenești din colecția Muzeului Topkapî, din Istanbul…”, precizare tranșantă, făcută de căte C.K. (Carol König, de la MNIR) și L.C. (Laurențiu Chiriac,de la MJSMV, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare”, Vaslui).
Întrucât această pagină reprezintă quintesența dovezilor care indică o contrafacere și monstruoasă dar și jenantă, iaca și lista celor care au girat-o, conform aceluiași catalog:
Iată și obiectul, spada, practic sora geamănă a celei…, cu detalii nu lipsite de importanță:
…și în întregul său, din același catalog:
Reluăm, pentru rigoare, precizările din cataloagele care implică un act de voință asumat, deliberat, nu poți indica o anumită bibliografie, cu trimitere la pagină, fără să existe o intenție, înseamnă că știi că este, nu că s-ar putea să fie, nu că am auzit că ar fi ceva indicii, ci că acestea sunt la pagina 113 din lucrarea:
„Șantierul arheologic Vaslui. Principalele rezultate ale săpăturilor din anii 1976-1977”, p.113, fără imagine, în „Acta Moldaviae meridionalis”, Anuarul Muzeului Județean Vaslui, nr.I (1979), Vaslui, 1980.
Autori: Alexandru Andronic, Ionel Bauman, Magda Istrati, Ruxandra Maxim Alaiba, Rica Popescu.
Iar obiectul numit : „SPADĂ CU MÂNER ORNAT CU STEMA MOLDOVEI a fost descoperit: „…prin cercetare arheologică sistematică…” în situl arheologic, Curțile Domnești” din Vaslui, în locuința L9, secțiunea S III, în campania arheologică din anul 1976…”
Apropiindu-ne de registrul probelor, celor care indica, fără dubiu, contrafacerea, să mai arătăm ceva șocant, culmea, din același catalog:
NU ezitați să vă uitați cu atenție: veți constata, mai întâi, că bibliografia trimite la aceeași lucrare cu aceiași autori, la aceeași pagină 113! Apoi sper, să observați starea precară în care se află piesele reproduse în imagini, faceți o comparație cu „spada” practic sora geamănă… Să fi stat acea spadă separat, pe o poliță, cufundată în vaselină, în vreun fichet de cristal al domnitorului?
Citind cu foarte mare atenție lucrarea indicată în bibliografie de către colectivul care a alcătuit catalogul, nu numai că la pagina 113 nu se află nici un indiciu, fie și vag, despre o „spada” aflată în starea de conservare indicată de imagine, dar nici în celelalte pagini care fac referire (or fi greșit pagina, poate…) la Locuința (complexul L9) nu există nici un obscur indiciu, piesele reproduse mai sus, cele cu stare precară de conservare, fiind, cel mai probabil irelevante, în context!
Cu toate că pare o ocupație obositoare, un cumplit meșteșug de tâmpenie, putem reproduce toate paginile, începând cu pagina 113, în toată splendoarea lor:
p.113:
..iată și titlul lucrării din care reproducem imaginea:
Însă întreaga lucrare poate și merită a fi consultată aici:
http://cimec.ro/Biblioteca-Digitala/Biblioteca.html#ActaMoldaviaeMeridionalis
Cuprins:
Prin urmare, punând cap la cap toate acestea, rezultă fără echivoc, că un grup de oameni care cunosc adevărul istoric și artistic, care se aflau și se află în poziția de a furniza corect, prin natura ocupației și a funcției, un indiciu bibliografic, atunci când este cazul, în mod deliberat mint și dau indicii false, cu bună știință, ca urmare a unei intenții explicite, lipsite de echivoc!
La ce ar folosi toate acestea, care să fi fost mobilul?
Fiindcă acesta este, reprodus lapidar, montajul unui fals de duzină, menit să acopere o contrafacere de același nivel! Imediat după ce s-a declanșat scandalul, la nivel de eprubetă și de batistă pe țambal, totuși, „spada” a dispărut, astfel încât, la următoarea prezență itinerantă, cea de la Iași, responsabilii locali au dat din colț în colț și au dat explicații penibile, catalogul expoziției de la Iași fiind puternic „amendat” cu carioca, fiind luați pe nepregătite, pe scurt, sabia/spada nu a mai fost expusă!
La București, catalogul expoziției itinerante, cât o carte de telefoane de pe vremuri, nu mai avea nici un indiciu despre așa-zisa spadă, toate s-au săvârșit și epuizat în coadă de pește, domnul Ursu care umpluse televiziunile și presa locală cu „surpriza surprizelor” și afirmase fără echivoc că muzeul deține o a doua spadă „originală”, a tăcut, brusc, ba a rezolvat rapid și chestiunea tunurilor lui Ștefan cel Mare, trecute și ele în catalog, afirmând, senin, că l-a încurcat guvernul și UE, deoarece legislația nu permite importul de arme (!!!) din țări ne-membre UE și NATO!
În realitate, secretul pare să stea în suma exorbitantă pentru posibilitățile unui muzeu regional de a asigura bunuri și exponate considerate excepționale de către proprietarii de drept, ceea ce și sunt, de fapt, cele două tunuri…
În plus, basarabenii vor fi fost la curent cu scandalul „spadei” și au supralicitat, din context, rezultând, totuși, că a existat un pre-acord, din moment ce tunurile au figurat în catalog!
Radio Chișinău menționa, în treacăt:
„Emil Ursu a precizat că Muzeul Bucovinei a plătit prima de asigurare pentru aproximativ 150 dintre piesele expuse. Acestea au fost asigurate pentru aproximativ 90 de milioane de euro…”
…subânțelegându-se, cu o perfidie bizantină insinuată, că în valoarea de asigurare de 90 miloane de euro fusese, desigur, inclusă și garanția pentru o eventuală distrugere sau dispariție a „valoroasei” spade, practic sora geamănă…! Ceea ce suplimentează lista bănuielilor cu privire la mobilul faptei.
Apoi, după cum se poate observa și din imaginile reproduse, spada prezentată ca autentică prezintă indicii de prelucrare cu unelte și scule din perioade apropiate de noi, cel mult de secol XX! Pare să fie o lucrare butaforică, mânerul și garda spadei prezintă urme vizibile de prelucrare la strung, îmbinarea dintre partea superioară a mânerului și buton este stângace, butucănoasă și nefuncțională…
Mânerul este nefuncțional și nu are „analogie” cu niciuna dintre copiile, măcar, executate la comandă! Poate că acesta este și motivul pentru care această butaforică contrafacere de duzină a stat aruncată la Vaslui, specialiștii muzeului neîndrăznind să pretindă nici măcar în gluma că este autentică!
FOARTE IMPORTANT!
Zisa „spadă” a fost expusă fără să întrunească și fără să fie supusă procedurilor legale care ar fi permis să apară într-o expoziție, lucrarea nu este CLASATĂ legal, nu există, deci, legal nu poate fi expusă LEGAL!
„Legea 182/2000
Art. 26.
(1) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele executate de pe bunuri culturale mobile clasate trebuie să fie marcate vizibil pentru a nu fi confundate cu originalul; ele vor purta menţiunea copie, facsimil, tiraj postum, numele autorului şi anul în care au fost realizate, precum şi specificarea colecţiei în care se află originalul.
(2) Menţiunile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii, indiferent de anul în care au fost realizate copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele şi ori de câte ori acestea sunt aduse la cunoştinţă publicului.
Art. 27.
(1) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, pot fi executate numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare, în conformitate cu normele avizate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
(2) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarului, în conformitate cu normele avizate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.”
Ce intenții, ce fantasme să-i fi bântuit pe autorii faptei, ce clauză de impunitate i-a determinat să facă un gest devastator pentru reputația lor și a instituțiilor pe care le reprezintă, în fapt sau în drept?
Rămâne în discuție orgoliul prostesc de a lua mănăstirii Putna onoarea de a deține o copie decentă, obținută prin eforturi diplomatice, a spadei de la Topkapî..
La fel, nu se poate ocoli ipoteza unei fapte nesăbuite, menite a compromite manifestările închinate Centenarului Marii Uniri, deoarece apogeul expoziției itinerante trebuia să se producă exact la Alba Iulia
Astfel de jocuri imbecile se mai fac de către servicii ale unor state cu comportament primitiv, rezultând dintr-un acut sentiment al precarității lor statale dar și de ambiții iredentist-revizioniste despre care ne este teamă să vorbim, ca să nu supărăm pe nu-știu-cine, pe nu-știu-ce ocupant…
Este exclusă implicarea vreunui serviciu românesc, pur și simplu pentru că o asemenea enormitate, un asemenea fals primitiv, imposibil de integrat în circuitul științific, cultural, de a-l impune pe piața valorilor culturale, de a-l integra într-un spațiu cultural, altfel foarte exigent și saturat, cu suficientă expertiză tehnică, prin asemenea manevre grosolane a căror descoperire se află la îndemâna unui novice cunoscător al cautării publicațiilor în format digital, nu este practicată de către serviciile românești, care au ieșit din marasmul de tip rusesc sau ukrainean de mult timp, cu atât mai mult cu cât un asemenea comportament nu poate fi subsumat unui sens cu final logic, inteligibil și nici unui comandament public, vreunei rațiuni de stat…
Rămâne ferm în discuție ipoteza unei contrafaceri și a unui iluzoriu și imbecil plan clocit de mințile sărace ale unor persoane, cu interese obscure, mai degrabă de planuri meschine… Așa s-ar explica, de exemplu, insistența cu care domnul Ursu a promovat contrafacerea, dând garanții și susținând, nefiresc, autenticitatea sa…
Bântuie, ca un teribil autodenunț această intervenție a sa, care merită văzută în repetare, de pe forumul unei publicații locale, cea care a promovat, așa, ca chestie, și vomitivul „Manifest pentru salvarea Bucovinei”, deci, remember, nene:
Expunerea unui obiect ne-clasat legal, indicarea unei bibliografii false, ignorarea semnelor care indicau, în mod vădit, un fals, chiar la nivelul unei persoane fără pregătire de specialitate, îi aduc în discuție și pe doamna Monica Dejan, pe domnii Laurențiu Chiriac de la Vaslui dar și pe domnul Carol König, de la MNIR, un fel de vacă sacră a sistemului, că, adică, cum, ah, ne îndoim noi de domnul Carol König?
Însă clauza de impunitate a funcționat, nu numai pentru această nesocotită acțiune, ci și pentru altele, rămân însă întrebări fără răspuns, destinatarii lor se fac că nu le aud, totul este, bineînțeles, o tentativă a unor răuvoitori de a săpa la rădăcina și la barosul&nicovala prestigiului producătorilor de contrafaceri, că, vorba aia – cine știe cunoaște…
Sunt neclare și vor rămâne încă mobilurile care i-au animat pe autori, decorațiile, cu spade sau fără, nu-i absolvă de răspundere iar instigatorii sau prezumptivii beneficiari ai unui demers imbecil, fără nici o șansă de reușită, vor ieși, până la urmă, la lumină, dați în vileag sau dându-se singuri în vileag, cum au mai facut-o..
Zis-a Poetul:
„Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici
Din trecutul de mărire v-ar privi, cel mult, ironici!”
Noi, însă, mai avem treabă…
MUMA LUI ȘTEFAN CEL MARE, cu elemente de SPADA și cancan !
Locuința L9, Secțiunea S III, parter înălțat.
Cât de mic („…nu mare de statu…”, dar vezi regula cu „u” final!) era Ștefan cel Mare ….?
Pentru comparație, fiindcă nu există măsurători certe iar sistemul metric încă nu fusese introdus în Bukowina geografică, iaca aceasta imagine a unui alt om de stat micu, adecă domnul Balan, îmbrăcat cu un sacou al unui om de stat la Marginea, Orest Onofrei, mai lungu, însă de altă credință, luat de la garderoba reziduală a partidului.
Să remarcați că păpușoiu din imagine (acuma „u” final se citește!!!) ține mâna ferm pe o altă spadă, practic, altă soră geamănă a celei de la Topkapî, izvorul lor fiind nesecat, pentru cine se pricepe.
Acest gâlmete vizual, un melange și nu numai al concepțiilor despre lume și viață ale artistului de material plastic anonim care l-a creat (noi banuim că este domnul Mircea Dăneasa, de la AUR, într-un moment de rătăcire mai amplă, dar nu suntem siguri, așa că o dăm ca bârfă perfidă, doar…) poate fi, totuși, măsurat, după indicii surprinzătoare, de exemplu : spada buclucașă, contrafăcuta, are 80 cm, în lamă numai!
Adăugăm, generos, încă 20.cm, pentru mâner, ca să zicem că este de două mâini, rezultă că ar fi de cca 1 (un) metru!
Însă, atenție!!!
Vârful spadei identic naturale, nu mai insistăm, se scoboară în jos în afara postamentului de lemn …Dacă ar fi stat, ca și păpușoiu, pe postament în întregimea sa, i-ar fi ajuns la umeri! Acordând un bonus de cca 30 cm. pentru diferența de la butonul spadei, cel cu inscripția, până la vârful coifului de staniol, rezultă că Măria-Sa Ștefan cel Mare abia dacă strângea, colea, un 1,30 m înălțime!
Nu se poate să fie altfel, deoarece se vede de la o poștă că spada este în mărime naturală, ca și surorile sale gemene, lungă-n craci, și pe cale de consecință, și păpușoiu numa’ că este în mărime naturală, că nu se poate ca sabia să fie identic naturală iar spadasinul să fie făcut la scară, sau viceversa!
Ar mai fi de adăugat că domnitorul pare foarte trist, mahmur, aproape, afectat la imaginea sa, i-au mai livrat, la mișto, și acele ciubote inebranlabile, care par ele moi, de iuft, însă sunt de neclintit, fiind fixate în podea și au și pinteni !
NOTA :
În literatura de specialitate există mari discuții cu privire la lungimea spadelor lui Ștefan cel Mare, fie ele și surori gemene! Vedeți mai sus lungimea, conform catalog expoziție din 2017, iar în articolul din ziarul domnului Chira scrie pe șleau:
„Sabia care se află expusă la Topkapî are lungimea totală de 125 cm – lama de 102 cm, cu un mâner îmbrăcat în fir din argint împletit; cântărește cca. 2,5 kg. Mânerul sabiei se termină cu un buton aplatizat sub formă de disc, placat probabil cu aramă. Pe fața superioară a discului apare inscriptia : Eu domnul Ștefan, voievod! împreună cu semnul crucii.”
Căci astfel lucrurile se schimbă, un pic, tristul domnitor (mâniosu și de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat, depresiv, deci, dar și represiv…) ar avea cam 1,50 – 1,55 m. înălțime, ceva între Dany de Vitto și Emil Boc! Ceea ce este diferit!
Oricum, imaginea păpușoiului de la Cetate ne procură emoții ba chiar și comoții estetice de nedescris, la nivelul anului 1462, astăzi și mâine, amin!
Căci această frumoasă realizare artistică, extrem de sugestivă, trebe corelată cu altele, de aceeași factură, emanații ale acelorași artiști și leaderi care au făcut din Cetatea de Scaun a Sucevei, shortly, așa ceva, (fără să mai insistăm asupra aspectelor de micționare, borâre, flegmare, toate ale mațului gros, care vor fi tratate separat, în alte episoade!) deci:
Cât despre acuratețea măsurătorilor făcute în acest hronic mărturisit al realizărilor Muzeului Bucovinei, de interes național dar și personal, decorat, desigur, cu spade, de către actualul domnitor, KWJ, atâta vă mai arătăm, mai jos, această imagine a unei ediții de Ștefan cel Mare cu spadă, practic, tot sorela geamănă a celei de la Topkapî, deci această ediție de Jicov de Sus, în care se vede cum spada îi ajunge nervosului domn cam spre chept, la nivelul încheieturii brațului, adâncind polemica cu privire la înălțimea domnitorului dar și asupra lungimii spadei!
SE ZICE LA DRÂMBĂ, așa:
Văzând noi toate acestea, păpușoiul, mai ales, ca probă și a nedezmințitului respect al responsabililor, managerilor și politrucilor, dăm mai jos și Cântările Ionului, dupe cum avem unele bune obiceaiuri, din frunză&drâmbă.
Proces-verbal de constatare, pre versuri tocmit, despre un caz de tulburare a liniștii publice de către numitul Cel mare Ștefan, căci a băut până a devenit în stare de ebrietate și a provocat scandal la castel, la poartă, conform mai jos:
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n vale un râu mititel,
Plânge și sughite o domniță jună
Tot spărgând semințe, tainul pe-o lună.
De nervi, îi tresaltă sânul rotungior
Scuipând semințe direct pe covor!
Însă un junghi de babă, soacră demodată,
Stă și ea la pândă, neintimidată.
Un cocoș în noapte cântă jumătate,
La castel, în poartă, oare cine bate?
Eu sunt, măiculiță, da’ deschide-odată
Că de pun eu mâna pe voi, laolaltă,
Pe nas să vă iasă somnul, deîndată!
Vin! zice domnița, care-l așteptase
Însă doamna soacră sta și ea de șase
Cunoscând ea bine unele năravuri,
Cu femei ușoare, beuturi, prin baruri,
Cu averi pierdute, cu multe scandaluri…
Eu sunt, Ștefan, mamă, nu-mi cunoști maieul?
M-am bătut cu turcii și cu SPP-ul!
Am pierdut și spada, la-nghesuială,
Sufletul mi-e numa’ scârbă și-ndoială!
Cine ești, străine? Spune-ți CNP-eul!
Iar tu, copilă, curăță bideul,
Meri la cuhne, colo, că geme ostașii
De foame, de sete’ ntocmai ca ocnașii!
Însă tu, pramatie, bătăuș carpatic,
Care, pe deasupra, ești și-afimeiatic,
Du-te cale-ntoarsă, până la Vaslui,
Ia-ți de-acolo spada, atârnată-n cui,
Mergi drept la L9, la secțiunea III,
Sora geamănă a spadei, aia să o iei!
Că de nu faci asta, nu pleci la război,
Du-te la Topkapî, nu veni la noi!
Câte spade, iaca, ai lăsat tu gaj
Îmi făceam eu casă, chiar și cu garaj!
Du-te și le scoate, măcar una, frate,
Să te pomenească și-n posteritate!
Iar nevasta las-o, că ți-o înmoi eu,
Nu veni pe-aicea doar ca derbedeu!
Ștefan se întoarce și din cornu-i sună
Făurari de spade pe toți îi adună
Iaca, ce-a zis mama, fraților de chef,
Ori fac rost de spadă, ori nu mai sunt șef!
Lasă, doamne, zice un urs potcovar,
Văr prin alianță cu un lăutar,
Că nu fi-va totul numai în zadar!
Scoatem spade bune, ca de catalog,
(Mukles, faraoane, să nu scapi pe blog!)
O să ai la spade gemene surori
Să ne faci o schiță, în ceva culori!
Ca să știe acuma, practic, tot poporul
Că la spade încă n-a secat izvorul!
Avem câte una-n fiecare urbe
La Topkapî turcul de necaz să turbe!
Să vă fie bine vouă, astei nații,
Nouă să ne intre bani și decorații.
Lupta iar începe, dujmani derutați
Cad ca niște fraieri, de spade tăiați.
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI!
Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!
”unii citesc și adorm,
alții citesc și se trezesc…”
Spargem tiparele presei sucevene! Râdem, cântăm și, în același timp, descoperim infractori !
Pentru alte câteva informații despre impostura și activitatea Clanului infracțional Drăgușanul Click pe link-urile de mai jos:
ION DRĂGUȘANUL, INSTIGATOR LA AUTONOMIA ȘI SECESIUNEA BUCOVINEI
ETNII BUCOVINENE” – O „ANTOLOGIE”, DE ION DRĂGUȘANUL
COTA ȘTIINȚIFICĂ A SCRIITORULUI MAFIOT ION (GĂZĂ) DRĂGUȘANUL
CINE E DRĂGUȘANUL, ION? 44 PROBE DE IMPOSTURĂ
HERALDICA LA CJ SUCEAVA AL PSD/PNL&USR
CINE SAU CE L-A UCIS PE IPS PIMEN ACUM UN AN, ÎN AFARĂ DE KOVID?
Redacția ZDB: Mugur Ciumică