CINE SAU CE L-A UCIS PE IPS PIMEN ACUM UN AN, ÎN AFARĂ DE KOVID?
sau despre
ABJECȚIE, CA O A DOUA NATURĂ A UNUI MĂCĂLEANDRU MEREAN
Da, acesta este doar un titlu de cancan, parodiat după unul real, abject, imposibil de încadrat în termenii unei rezonabile decențe publicistice:
Întrebarea noastră, cea de mai sus, este, desigur, retorică, iar ceea ce vom scrie mai jos nu este o investigație în adevăratul sens al cuvântului, este doar un demers pe care îl veți aprecia singuri în legătură cu utilitatea sa, o palidă răscumpărare a unei lipse de atitudine colectivă față de linșajul unei lepre cazone (Ion Gâză Drăgușanul) față de un slujitor model al BOR (IPS Pimen), un personaj profund moral, neîncovoiat, care ar fi binemeritat toate ale recunoștinței de la patria sa, dacă aceasta nu ar fi fost ocupată cu cocoloșirea și îmbogățirea vânzătorilor de neam și țară, a rătăciților întru Mamona, a celor botezați, piaristic, la 45 de ani..!!!
Am stat mult la îndoială dacă ar trebui sa fac publice, într-o scriere coerentă, anumite dedesubturi, aflate, dealtfel, la îndemâna tuturor, dar ignorate dintr-o comoditate de care avem a ne învinovăți cam toți…
Biruit-au gândul, cum a zis cronicarul, lucrurile grele nu devin ușoare niciodată dar scapi de ele dacă le duci la capăt…
Nu este singura acuzație, a fost o campanie de diabolizare a înaltului prelat, el se făcea vinovat de mai multe sfidări ale sistemului migălos creat de către anumiți guzani, de către gradați și civili cu bască, rătăciți întru domnul Șerban Costache, la care nu conta atât gradul cât, mai ales, funcția, alți guzani și guzănoi de pe la alte culte neoprotestante care „aveau altă credință”, cum zicea o anumită gâză și care au intrat, după 1990, în zodia banului și a ecumenismului care înseamnă, în sistema lor, că voi puneți mănăstirile cu toate ale lor, averile bisericești, iar noi punem mâna, vă facem dughene și vă tăiem bilete, să vă fie bine, dar dupe cum stabilim noi…
Iată, din sfidările făcute de IPS Pimen, demn reprezentant al credinței ordodoxe, om lipsit de ipocrizii, acela care nu a ezitat să spună lucrurilor pe nume și oamenilor pe năravuri, să le spună de la obraz dar și să le dea binecuvântarea ca să aducă ceva de la Ierusalim, vom vedea ce, mai îndată, așa:
– IPS Pimen este cel care l-a invitat pe regele Mihai, a fost primul care a avut curajul, în țară și la Putna! Ofensă de netolerat pentru cei din linia a doua și a treia, pe care nu au uitat-o niciodată!
– tot IPS Pimen este cel care a avut, până la moarte, curajul de a cere retrocedarea proprietăților Fondului Bisericesc! Nu a ezitat deloc, el este și cel care a suportat toate mizeriile, malversațiunile, insultele și umilințele la care a fost supus de către personaje, politruci de tablă, care îl lucrau prin interpuși de talia lui gâză drăgușanul (vom reveni cu detalii…) iar pe de altă parte miorlăiau și lingeau clanțele pe la ușile înaltului prelat ca să obțină binecuvântarea pentru mișmașul public, colectiv, cu aducerea luminii sfinte de la Ierusalim și sminteala, personală, cu frecatul dorințelor și batistelor răpănoase de Piatra Ungerii!
Ca sa comită dumnealor actele de simonie care se văd, foarte limpede, și mai jos, deoarece nu îi este dat mireanului Flutur să îndeplinească oficii rezervate exclusiv clerului, cum ar fi distribuire/împărțirea luminii sfinte…
Ca să nu mai spunem că operațiunea era finanțată de un cult neoprotestant extrem de agresiv, mercantil, unul specializat, pe vremuri, în glosolalie, adică vorbirea în limbi străine, cam ca la SIE…
– tot IPS Pimen a avut și tăria de a le spune verde în față, fără ocolișuri, tuturor celor implicați, adevărul, discursul său public a fost lipsit, întotdeauna, de orice ipocrizie, de orice tentă duplicitară, scopul său nu era să facă uz sau abuz de captatio benevolentiae, era acela de a restabili domnia adevărului…
Iată-l într-un moment în care tocmai făcea asta și… să observați cum încrețește fruntea, a derută, un anumit personaj public, de care ne vom ocupa constant, până moare ars întru istoria Bucovinei lu’ Gâză, cu academicianul ”culturii de 10 știuleți & lolium perene”, Niculai Barbă, gravat pe piatra mormântală (n.n. politic vorbeam…!?).
Și desigur, antidotul, sau amândouă pastilele de stare de bine:
Toate obstrucțiile, toate punerile la cale, ipocriziile, comportamentul duplicitar, toate ale răului nenumit, au fost, la un moment dat, scoase în lume într-o broșură de care cine trebuia a avut grijă să nu se mai găsească pe nicăieri, nici pe internet, se subînțelege. IPS Pimen a încercat să folosească forța cuvântului, acolo unde însă avea ecou doar clinchetul de arginți, 30 la număr…
… numai două pagini din această formidabilă broșură, pe care Ziarul Ducatul Bukowina o va retipări cu un supliment grosolan (adică gros, ..la propriu) de anexe mărturisitoare în stil new-gâzist și o va ”impune”, tot gratis, pe piața națională de presă și carte la începutul anului 2024! Amin!
Iată și duplicitarul&fățarnicul Gheorghe Flutur, silindu-se să pară cum nu este în realitate în ce privește statutul său moral… ”un creștin ortodox al Bucovinei”, bineînțeles, între ghilimele…
Iată acum abjecția cu a cărei răspândire a fost investit cine altul decât sluga ticăloasă, ion GUZA drăgușaNUL, cel instruit în familie, desigur, cum se demonizează și se distruge reputația unui personaj important, folosind mijloace puse la îndemână de către servicii și instituții ale statului la care nu te-ai fi așteptat (cu excepția situațiilor în care ne-am așteptat și ne mai așteptăm, desigur!) De pe gazeta de perete ca un WWC-eu de piață mică, iaca:
Click AICI! https://dragusanul.ro/cenzura-inca-prea-securistului-pimen-surceveanul/ – Un tiran al securităţii masonice: Pimen Surceveanul. Satana!
și iaca:
Click AICI! https://dragusanul.ro/cine-l-a-ucis-pe-arhimandritul-rafail-dominte/
„Dosarele martiriului românesc vorbesc lapidar despre crimele securităţii. Despre arhimandritul Radu Rafail Dominte, de pildă, se menţionează doar atât: “Ieromonahul Radu Rafail Dominte, stareţul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava, a fost închis în temniţele comuniste; a murit după eliberare” (Ioaniţiu, Cicerone, Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România, p. 41).”
Iată mențiunea din Cicerone Ioanițiu, pentru rigoare:
Doar câteva pagini mai încolo, în aceeași lucrare, a aceluiași autor, iată însă detalii relevante:
Întregul context, rolul „martirului” Rafael Dominte, mai încolo, deocamdată mai avem treabă cu manipularea gâzistă, menită să-i distrugă lui IPS Pimen reputația, bunul nume, să-i dea ocupație, ca să o lase mai moale cu averile bisericești!
Așadar, ce mai zice sluga ticăloasă, ion Gâză drăgușaNul:
„…Întâmplarea face să fi fost arestat stareţul mănăstirii “Sf. Ioan”, Rafail Dominte, în urma denunţului unui călugăr de la Putna, cum că ar fi vrut să “fugă în SUA”, la sfârşitul acelei luni fatidice.
*
Şi tot întâmplarea face şi ca rangul de arhimandrit, vacantat prin denunţ criminal, să fi fost dobândit de… de cine credeţi?
*
De călugărul Vasile Pimen Zainea, care, conform tuturor biografiilor publicate, a fost „muzeograf la mănăstirea Putna (1964-1974). Este ridicat la rangul de protosinghel (1960) şi apoi la cel de arhimandrit (1975)”. iar între timp, conform Deciziei Nr. 4212/18.10.2012, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 7497/2/2010/a1, Pimen turna cu hărnicie, securitatea trimiţându-l, cu acoperirea BOR, în misiuni informative în SUA şi în Germania Federală.
*
Slujitorul sfântului altar de la “Sf. Ioan”, teologul Rafail Dominte, denunţat că ar fi vrut să fugă în America – şi nu intenţiona aşa-ceva, a sfârşit sub roţile trenului, iar ciripitorul la securitate, Pimen Zainea, bătea America în lung şi în lat, turnându-i şi pe ierarhii de acolo, după cum se stabileşte prin sentinţa definitivă şi irevocabilă.
*
Poate că toate cele de mai sus sunt doar circumstanţe, poate că nu Pimen Zainea poartă pe sufletul lui pizmaş vinovăţia uciderii arhimandritului Rafail Dominte. Dar vă închipuiţi, oare, că toate celelalte denunţuri nu valorează cât o crimă?
*
Eu, în egoismul meu înnnăscut, nu-l acuz decât de crimele săvârşite împotriva culturii, de obrăznicia deşănţată cu care ne cenzurează şi ne interzice. În fond, ca slujitor al culturii, religia mea este cultura. Pentru turnătorii o să-l judece pe colaboraţionistul Zainea doar bunul Dumnezeu, în cazul în care, între timp, ca şi ierarhul Bucovinei, ca şi patriarhul României, nu s-o fi făcut şi bunul Dumnezeu mason şi informator al securităţii.
*
Ion Drăguşanul ”
Puteți citi, urmând link-ul de mai sus, această mostră imbatabilă de manipulare a spiritului public, prin insinuări pornite de la zecimi de adevăr deturnate într-o anumită direcție, specularea ambiguității circumstanțiale a unor documente pieptănate, inisnuarea, ca artificiu și lubrifiant al promovarii abjecției care prezintă interes pentru cei aflați în spatele manevrei! Aproape profesional… Ca să ce?
Ca să rezulte că „martirul” Rafail Dominte cu care dealtfel impostorul cultural Drăgușanul este, cumva, în relații apropiate, căci:
„…Nepotul cărturarului şi teologului câmpulungean, (!!! mirarea este a noastră) domnul Nestor Dominte, îmi povestea – şi am şi scris povestea, cândva – că unchiul său, arhimandritul Rafail Dominte, a fost închis, în 1975, în urma denunţului unui călugăr de la Putna şi că, imediat după eliberare, a fost ucis de Securitate şi aruncat, la Câmpulung, sub un marfar în viteză, ca să dispară orice urmă a crimei…”
…deci „cărturarul și teologul” Rafail Dominte ar fi fost ucis „de Securitate” și că ar fi existat, insinuează el, o legătură de cauzalitate între faptul că:
“Într-o notă din 18 ianuarie 1975, semnată cu numele “Pr. Pimen”, acesta explica în ce mod a adăpostit bagajele unui preot de la mănăstirea “Sf. Ioan”, care urma să plece în SUA“.
”Poate că toate cele de mai sus sunt doar circumstanţe, poate că nu Pimen Zainea poartă pe sufletul lui pizmaş vinovăţia uciderii arhimandritului Rafail Dominte. Dar vă închipuiţi, oare, că toate celelalte denunţuri nu valorează cât o crimă?”
Și, în finalul apoteotic al unei făcături despre care ezit să spun, indignat, că i-a fost dictată de către cineva care are legătură cu subiectul dar față de care sluga ticăloasă Drăgușanul se află în raporturi de tip ierahic, de subordonare, în virtutea unui angajament dar și al unei propensiuni genetice spre ticăloșie, iaca cine se găsește să veștejească năravul unora de a turna la Securitate, adăugând și un perdaf ușor către Dumnezeu, bănuit și el de colaborare cu Securitatea!
Dacă tot e voie de dat cu barda în Dumnezeu, nu-i așa, să ne mirăm și noi că, în mila sa cea nesfârșită, nu l-a trăsnit pe ipocritul măcăleandru, cu puterea sa, numai l-a zaharisit, nițel… Poate că de-acuma, cu ploile de vară…
DEMONTAREA manipulării, însă numai a acesteia…
Am arătat mai sus pasajul din lucrarea lui Cicerone Ioanițiu ”Martiri și marturisitori ai bisericii din România (1948-1989) Biserica ortodoxă” în care este devoalat rolul lui Rafail Dominte (a se observa că nu este pe locul martirului!) în arestarea și condamnarea preotului Filaret Gămălău, cu detalii credibile, noi vom mai furniza și altele, de pe piața liberă, ca să zicem așa..
Credeți, sincer, că măcăleandrul publicist GÎZA drăgușaNUL nu cunoștea pagina aflată la îndemână, în aceeași carte, a aceluiași autor? O faceți pe riscul dvs.!
…Între paginile 27-29 din lucrarea:
…la pagina 29, referitor la ședința din 30 iulie 1945 a Sfântului Sinod, aflăm date despre ascensiunea „cărturarului și teologului” Rafail Dominte în ierahia bisericească proaspăt căzută la pace cu noul regim, însă, din alte documente accesibile, aflăm că dumnealui martirul Rafail Dominte se ocupa cu:
Click AICI! https://www.poezie.ro/index.php/article/207228/Sacru_şi_profan_în_Ţara_Sfântă
Interviu reprodus cu acuratețe și în
Click AICI! Părintele Filaret Gămălău – condamant la moarte pentru ”vina” de a salva viața unui soldat
…adică, episodul trădării/vânzării de către Rafael Dominte, așa:
Nicolae Băciuț, Sacru și profan în Țara Sfântă, cap. Filaret Gămălu, interviu:
„…După trei ani și șapte luni, a venit un inspector la mănăstire. Se numea Rafael Dominte. Era preot. Eu eram plecat în oraș și, fiind într-o sâmbătă seara, inspectorul i-a zis: „Hai, părinte, să facem slujba de vecernie!” Ei, sărmanul Johann, „Antreu și barbă-avea/ Numai slujba n-o știa!” Atunci, crezând că va fi înțeles de inspector, i-a zis: „Prea cucernice părinte inspector, eu nu sunt preot, eu sunt ofițer german, rămas aici, la părintele Filaret!” Atunci, acesta a început să strige la el, să plece în fața lui de-acolo. „Păi, cum să plec până nu vine părintele Filaret?”- i-a răspuns Johann. Nici n-am ajuns bine acasă și a început să-mi facă și mie scandal pentru că l-am primit pe neamț la mine. Eu i-am zis: „Părinte inspector, sunt tragediile războiului… Ca preot, m-am gândit să salvez oameni!” „Ce, tu îmi dai mie lecții? – mi-a răspuns. Să plece imediat de-aici!” Eu am făcut poate o greșeală atunci. I-am spus că, dacă nu-i convine, să plece sfinția sa de-acolo! S-a urcat în mașină și s-a dus direct la Emil Bodnăraș. Țin să vă spun că el a fost coleg de școală cu Emil Bodnăraș. Erau per tu. M-a pârât. A venit „frate-su’”, Emil Bodnăraș, și m-a arestat….”
Iată, dar adevăratul profil al celui considerat martir – judecați singuri!
Însă la gâză drăgușaNul, repetăm, iată ce faptă gravă dă dumnealui în vileag:
“Într-o notă din 18 ianuarie 1975, semnată cu numele “Pr. Pimen”, acesta explica în ce mod a adăpostit bagajele unui preot de la mănăstirea “Sf. Ioan”, care urma să plece în SUA“.
Chiar așa, aquiesăm – în ce mod i-a adăpostit bagajele preotului care urma să plece în SUA?
Ce era atunci plecarea în SUA? Era un secret devoalat la o șuetă, plecai în SUA ca și cum ai fi plecat de la mănăstirea Sf. Ioan, ai fi tras o fugă cu bicicleta, până la Lisaura?
Plecarea nu se făcea decât cu știrea și după verificări la sânge făcute de către Securitate. Cei apropiați, colegii, cunoscuții, dădeau declarații, unii garantau sau, după caz, exprimau îndoieli, că prezumptivul călător se întoarce, faptul că cineva i-a păstrat bagajele (adăpostit) nu are nici o conotație relevantă, este doar un element de cercetare, fără valoare operativă, fără semnificație…
Există și alte elemente consemnate de către ofițeri din care ar rezulta că „pr. Pimen” ar fi exercitat acte de poliție politică?
NOTA GREA, la care vă invit să răspundeți pentru uzul dvs. personal:
Mai cunoașteți cazuri de agenți ai DIE, care să fi fost trimiși, cum spune, măcăleandrul justițiar Drăgușanul, în misiune, în străinătate, așa:
„Pimen turna cu hărnicie, securitatea trimiţându-l, cu acoperirea BOR, în misiuni informative în SUA şi în Germania Federală…”
…deci astfel de agenți care să fie dați în presă, în vileag, în afară de pretinsa colaborare a lui Pimen? Dacă nu, oare de ce nu există cazuri, în afara unora de aceeași valoare și semnificație didactică? Întrebarea este numai pentru dumneavoastră, veți vedea de ce!
Iată ce se zice într-un act oficial, reprodus în presă:
„…în 28 februarie 1979, abandonarea informatorului Petru şi clasarea materialelor existente întrucât nu mai prezintă interes.
În lipsa angajamentului, corelarea între numele real şi numele conspirative de colaborator, Sidorovici şi Petru, este realizată prin elemente de identificare a persoanei consemnate de ofiţeri în note şi rapoarte – data şi locul naşterii, numele părinţilor, profesia, loc de muncă”, se mai arăta în decizia CNSAS.”
ATENȚIE :
(din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 24/2008 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii; Text în vigoare începând cu data de 1 august 2019)
b) colaborator al Securităţii – persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului…
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 672/2012 (#M4), a constatat că sintagmele “indiferent sub ce formă” şi “relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale.
Prin urmare, calitatea de colaborator, fără a se identifica elemente de poliție politică, i-a fost atribuită IPS Pimen, retroactiv, în lipsa angajamentului, prin elemente de identificare a persoanei consemnate de ofițeri în note și rapoarte!
Mai există un caz celebru în România, ignorat din motive lesne de înțeles, într-o anumită măsură, cel al lui Adrian Năstase, în care în motivarea instanței care l-a trimis la pușcărie, se consemnează formularea antologică, că în lipsa probelor, hotărârea instanței s-a bazat pe „deducții logico-juridice”!
IPS PIMEN, personaj extrem de incomod pentru politrucii PSD/PDL/PNL, provenit din cinul călugăresc, nu a știut și nici nu a vrut să se înconvoaie după cum au bătut vântul și adierile trecătoare ale zilei…
Este imposibil să-l imaginezi pe dumnealui cu figura sa ascetică, ca pe alții, amestecându-l cu patrioții de mucava și de suc de limbă, pricepuți, eventual, la toate ale comerciului cu ceară și mucuri de lumânare, cu regularizarea acestui comerciu, pus înaintea chestiunii de viață și de moarte a averilor Fondului Bisericesc…
De aceea, IPS Pimen trebuia să iasă că a fost „colaborator” al fostei Securități, mason, cavaler de Malta, imaginea sa dar mai ales lucrarea sa, demersul încă insuficient jugulat de restituire a acelor averi!
Chiar și în aceste zile, la câteva doar de la împlinirea unui an de la trecerea sa la viața veșnică, se mai vehiculează astfel de enormități:
Click AICI! Arhiepiscopia Sucevei – Răspuns la o scrisoare primită zilele trecute
Precum și alte aserțiuni, la fel de gingirlii, discutabile, și care nasc o întrebare gravă, și anume dacă nu cumva nu răspunsurile la astfel de întrebări sunt importante ci întrebările, care trebuie etalate în public în această perfidă manieră bizantină, prin care s-ar obține anumite efecte pretins subtile doar prin evocarea lor!
Iată și una mai proaspătă, publicată, la fel, mai mult pentru întrebările insidioase, cam așa:
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Calinic, a răspuns unei scrisori pline de reproșuri și în care este avertizat de semnatar că „ne gândim să ne afiliem protopopiatului ucrainean din Maramureș, supus direct Preafericitului Daniel, pe care Înaltpreasfinţia Voastră încercați să-l copiați, dar fără succes!”.
Vedeți cum se pune problema? Să ne afiliem protopopiatului ucrainean din Maramureș, și mai multe nu!
De aici:
https://www.newsbucovina.ro/actualitate/319478/ips-calinic-raspunde-ferm-unei-avalanse-de-reprosuri-nu-jignesc-preotimea-care-ma-pomeneste-la-sfanta-liturghie-nici-nu-am-catalogat-pe-vreun-preot-ca-fiind-traficant-de-tigari-si-cherestea
Întrebarea care trebuie neapărat pusă este aceasta: aceste „grupuri de credincioși” care pun întrebări ciudate și fac afirmații aflate la limita dintre imbecilitate și doctrină cazonă, ce sunt? Cine le pune la cale, ce sunt aceia, de unde?
Că și noi, de exemplu, am putea să ne erijăm într-un „grup de necredincioși” care să cerem, de exemplu, conferirea, din oficiu, de titluri și diplome de studii pentru un anume măcăleandru, să aibe și el, săracu’, că tot este luat la mișto de unii și alții, să fie primit și în Academie, ca membru corespondent, și anume în Academia Națională de Informații, să fie și el ceva, acolo, precursor, mamut, autodidact de geniu, măcăleandru, onorific sau deplin…
Năravul de a umple presa cu întrebări care insinuează și cărora IPS Calinic le răspunde zglobiu că nu este adevărat, însă eu, iată adeverința de la CNSAS precum și politica mea față de mucurile de lumânare și masonii de la scara blocului, este doar o perfidie ieșeană sau interpretarea unei partituri aflate deasupra puterii noastre de înțelegere?
Întrebarea este retorică, așteptăm următoarele dezmințiri și desprinderi de trecut precum și primele rezultate în chestiunea mucurilor de lumânare, cu relevanță în planul vieții noastre spirituale, față de noile întrebări ale grupurilor de credincioși investigatori de pe regiunea penticostală de nord-est!
Acuma, oare de ce retrocedarea averilor bisericești (identificate în mod voit greșit doar cu PĂDURILE…) stârnește atâtea patimi, să fie doar teama cavalerilor de ROMSILVA față de iminența unei desprinderi a lor de la țuțuroiul foarte dulce și abundent al pădurilor statului?
Să se fi simțit statul în fața pericolului de a râmâne sărac lipit, în kuru gol, pădurile și averile au mai fost ale bisericii, în mod legitim, ale Fondului Bisericesc, în perioada interbelică, cu Bucovina în întregul său, care să fie explicația profundă?
Este ușor de observat, la o analiză doar puțin mai atentă, că pădurile și averile care corespund pretențiilor legitime ale bisericii bucovinene care era reprezentată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuțiului sunt exploatate nemilos și jupuite de capitalul austriac, ca să vezi, ca pe vremea lui Franz Joseph!
Schweighofer (care și-a schimbat numele ca sa nu mai fie iezuitul cu același nume arătat cu degetul mereu!) dar și Raiffeisen sunt extensiile intereselor germane, merkelești, nu atât cu privire la lemn ci, mai ales, cu privire la alte resurse minerale aflate, întâmplător, în arealul revendicat…
Unde este sulf, este și uraniu, iese și apă minerală, dacă știi să cauți și ai cu ce, sunt și metale rare, mult plăcute industriilor nemțești dar nu numai…
Schimbarea proprietarilor, mai ales dacă acesta ar fi fost biserica ortodoxă, la care strâmbă din nas nu numai unele culte pe care nu le numim dar, mai ales, unele neoprotestante intrate sălbatic în zodia banului, ar însemna nesiguranță, noi contracte, condiții mai dure, cine știe ce alte situații neprevăzute…
Statul român este mult mai ușor de corupt și de călcat în picioare, după cum s-a și văzut, că Iliescu i-a decorat iar Johannis și Flutur „este preteni” la cataramă cu jupânii de la Raiffeisen și Schweighofer…
Timp în care codrii Bucovinei se duc, ca bușteni, ca materii prime, acolo unde este nevoie de ei, însă și nouă ne-au lăsat Frau Merkel und Schweighofer dreptul sacru de a purta izmene populare și bundițe cu jderi, cât încape, să o frigem la podele, prin reprezentanți pricepuți care știu să și fâșcâie pe la baluri ale gospodarilor, cu gospodării făcute din bani munciți pe la cules de spragel la germania, pe la șters la kur moșnegi zaharisiți ai UE…
Acuma – să fii acuzat de colaborare cu Securitatea de către un măcăleandru de duzină, zis Mercenarul Negru, care ar fi vândut-o și pe mă-sa, dacă i s-ar fi dat prețul corect de 30 de arginți (indexat cu rata inflației, desigur!) este, în sine, un motiv de cruntă deznădejde bucovineană…
Iată ce diferență de limbaj, de grai publicistic, de apreciere, este la adresa IPS Pimen între presa neplătită personal de gauleiterul Flutur, moartea pădurilor din Bucovina, și cea a celui mai MARE ESCROC din ISTORIA presei și culturii BUCOVINENE – ion drăgușaNul, zis, în trecut, Mercenarul Negru – ascuns, ca un kkcios (incapabil de o emisiune TV de cultură fără copy-paste, aprig doar în WWC.dragusanul.ro) în tufișurile confortabile ale beznei CCB și Mărășești nr. 25/31:
Click AICI! Balada de la moartea arhiereului care și-a săpat mormântul cu mâinile sale
Click AICI! Cenzura Încă Prea Securistului Pimen Surceveanul – Un tiran al securităţii masonice: Pimen Surceveanul. Satana!
Totuși, este momentul să spunem lucrurilor pe nume: de ce au jucat și această jenantă și neuzuală carte a insinuărilor față de răposatul Pimen?
Iată o variantă la care vă invit să reflectați:
La vremea la care dumnealui se afla la mănăstirea Putna, era puhoi de lume, oameni, mai ales tineri, se duceau ca să-l vadă, așa serios și grav cum era întotdeauna, arătând cu o baghetă subțire conturul sfânt la Moldovei întregi, cea care includea, firesc, Bucovina și Basarabia… Nu numai că arăta, explica, în același timp, pronunțând adevărul cu nota sa firească, așa cum făcea întotdeauna.
Această atitudine care era tolerată dar și stimulată, tacit, de către autoritățile comuniste au atras atenția, la fel de firesc, KGB-ului, prin slugile lor din această zonă, de care nu am dus niciodată lipsă… Este perfect verosimilă ipoteza unei intenții de a-l anihila pe Pimen iar această stare de pericol a fost cunoscută și de către Securitate, care monitoriza, atent, fenomenul. În aceste condiții, părintelui Pimen i s-au făcut rost, cale liberă, spre posturi din străinătate, în care siguranța sa personală putea să-i fie asigurată.
Este de domeniul public, nu este un secret, că serviciile de informații nu se află în război total, unul față de celălalt, întotdeauna, până la dezertarea lui Pacepa și clapa trasă de KGB suratei CIA, Securitatea a colaborat în anumite domenii, cum ar fi fost combaterea terorismului, ba chiar a KGB, cu serviciile corespondente din Israel, Germania, SUA…
Așa s-ar explica aparența unei „colaborări” cu Securitatea, absența unui angajament dar și absența vreunei prestații incriminatoare a prelatului față de Securitate dar, mai ales, felul cum a fost scos din hârțoagele Securității, atunci când pericolul a părut că trece…
Pentru că a te baza, când faci afirmații tranșante despre colaborarea cu Securitatea, pe inteligența unui DOBITOC CORUPT care-i acuză pe alții de ce face el: abuz în serviciu, însușirea de foloase necuvenite, falsificarea istoriei, falsificarea de licitații publice, etc și care pare să fi desprins esențialul privind „colaborarea” din împrejurarea că „..acesta explica în ce mod a adăpostit bagajele unui preot de la mănăstirea…” …înseamnă să te afli într-o mare derută și confuzie sau să te intereseze exclusiv manipularea opiniei publice, ceea ce, din păcate s-a întâmplat!
Oficial, IPS Pimen a murit de kovid… Neoficial, mai circulă și varianta că acest kovid fu ocazia, iară nu cauza…
Că s-ar fi aflat în situația batrânei care a fost trecută cu de-a sila în partea cealaltă a străzii, deși ea nu avea intenția să treacă, de către nește pioneri fruntași… Însă noi credem varianta oficială.
Fiind însă vorba despre un subiect atât de grav, departe de a fi epuizat, să cităm în final ceva potrivit, pe măsură, cu respectul datorat răposatului IPS Pimen, la un an de la plecarea sa, spre cele veșnice:
„Mi-am zidit monument decât acel de fier
Mult mai trainic și nalt ca piramizi cerești;
Ploaia nu-l va mânca, nici acvilonul* slab,
Nici al anilor șir, vremile cari fug.
Nu de tot voi muri, partea mai bună a mea
Va scăpa de mormânt…”
(Mi-am zidit monument… Traducere din Horațiu, Eminescu Mihai)
*Aquilon – zeu al vântului, corespondentul roman al zelui grecesc Boreas
Pentru alte câteva informații despre impostura și activitatea Clanului infracțional Drăgușanul Click pe link-urile de mai jos:
DESPRE FRANCMASONERIE ÎN MUNICIPIUL SUCEAVA & COMUNELE LIMITROFE
HERALDICA la CJ al PSD/PNL&USR sau de ce tace organele precum sus scrofa in zea mays
SPADA LUI ȘTEFAN CEL MARE SAU …CONTRAFACEREA DOCTORILOR ÎN ISTORIE
ION DRĂGUȘANUL, INSTIGATOR LA AUTONOMIA ȘI SECESIUNEA BUCOVINEI
ȘOVĂIELNICII SUVERANI AI BUCOVINEI DE IERI ȘI DE AZI
ETNII BUCOVINENE” – O „ANTOLOGIE”, DE ION DRĂGUȘANUL
COTA ȘTIINȚIFICĂ A SCRIITORULUI MAFIOT ION (GĂZĂ) DRĂGUȘANUL
CINE E DRĂGUȘANUL, ION? 44 PROBE DE IMPOSTURĂ
Fiți cu ochii pe Noi, pentru că noi vi-i deschidem! ZDB Like AICI!
Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu!
”unii citesc și adorm,
alții citesc și se trezesc…”
Spargem tiparele presei sucevene! Râdem, cântăm și, în același timp, descoperim infractori !
Redacția ZDB: Mugur Ciumică